De același autor
a fi de interes public. De la cat de buni sau rai europeni sunt englezii sau danezii pana la cati il considera in America pe Michael Jackson vinovat de acuzatiile de pedofilie? De exemplu un megasondaj Gallup masoara in fiecare an starea de spirit de pe planeta. E tocmai cel care starnit si prima controversa majora din 2004 in Romania. Controversa care ofera astfel bune indicii asupra manierei in care va decurge batalia mediatica intr-un an electoral. Faptul ca 39% dintre romani cred ca 2004 va fi un an mai bun decat 2003 a fost "vandut" prin mass-media drept expresia unei societati optimiste - pe locul 3 in lume la fericire dupa americani si britanici! Mesajul public subliminal transmis fiind acela ca o natiune atat de fericita nu poate fi decat foarte multumita de prezenta guvernare.
Necazul cu acest gen de cercetari sociologice e ca, pe de o parte, raspunsurile pe care le primesti depind in mare masura si de felul in care pui intrebarile, iar pe de alta ca rezultatele odata incapute pe mana mass-media pot capata interpretari dintre cele mai neasteptate si, nu rareori, total incorecte. Cifre scoase din context sau comparatii fara nici o baza stiintifica ajung titluri de o schioapa prin ziare sau materiale de deschidere pentru jurnalele televizate. Iar cateodata nu e vorba doar de nepricepere, ci de incercari explicite de manipulare a opiniei publice. De exemplu, daca ne intoarcem la ultima disputa putem defini romanul fericit drept cel care crede ca in 2004 va fi mai bine decat in 2003 si atunci ajungem la concluziile de mai sus. Daca retinem insa chiar intrebarea specifica legata de optimismul general al populatiei aflam, citind mai atent sondajul cu pricina, ca ne aflam abia pe locul 10 in Europa. Ca sa nu mai spunem ca, oricum, astfel de clasamente sunt putin relevante pentru ca si contextul general e foarte diferit de la o tara la alta.Analizate la rece, acest gen de polemici par probabil la fel de absurde ca si clasica dezbatere din Bizantul asediat de turci, privind sexul ingerilor. Cazul in sine ilustreaza insa foarte bine felul in care poti induce perceptiile dorite in opinia publica, plecand de la combinatia sondaje de opinie - mass-media. Un tandem care poate deveni cu adevarat toxic pentru ca feliile de informatie servite publicului au autoritatea conferita de un aparent suport stiintific, ceea ce le face semnificativ mai credibile decat articolele de opinie sau chiar decat investigatiile jurnalistice care pot fi usor acuzate de abordare partinitoare. E o reteta abila si eficienta de modelare a opiniei publice, mai ales daca e facuta de o maniera sistematica, foarte utila intr-un an electoral. Ceea ce conteaza in primul rand atunci cand alegatorul pune stampila pe buletinul de vot e exact acest gen de perceptii reziduale acumulate in timp.
. De aceea, e de asteptat ca, intr-un an electoral PSD, care dispune de experti in materie, de imense resurse financiare si, mai ales, de acces privilegiat pe majoritatea mijloacelor de comunicare in masa care conteaza, sa se foloseasca din plin de astfel de sondaje de opinie nu numai in chip legitim, ca instrument de analiza a tendintelor la nivelul opiniei publice, ci si ca arma electorala explicita. O arma utilizata in primul rand pentru a descuraja coagularea unor eventuale perceptii de erodare a sprijinului electoral pentru partidul de guvernamant consemnata de alte sondaje de opinie. Aparitia rapida a unui contra-sondaj, comandat si finantat, de regula indirect, de catre partidul de guvernamant, care sa infirme concluziile primului, e exact solutia de care este nevoie, o modalitate utilizata de altfel si pana acum. Nu e vorba decat de ajustari fine de procente, atat cat este nevoie pentru a descuraja formarea unui curent de opinie care sa-si insuseasca pierderea de teren pentru PSD. Ceea ce nu inseamna ca partidele din opozitie nu ar fi si ele poate tentate sa recurga la tehnici similare. Numai ca in momentul de fata doar partidul de guvernamant are resursele pentru a pune in practica o astfel de strategie electorala.
Se poate spune ca, pana la urma, e vorba de o batalie politica si ca e firesc ca fiecare parte sa utilizeze toate mijloacele de lupta de care dispune. Problema e ca apar astfel si doua importante victime colaterale: credibilitatea mass-media si credibilitatea sondajelor de opinie publica. Prima, deja puternic zdruncinata, va fi supusa cu siguranta la grele incercari in 2004. Toate achizitiile pe fata sau pe sub masa facute in ultimii trei ani de oamenii si structurile controlate de PSD vor iesi acum cu totul la lumina. Controversele pe marginea sondajului Gallup, care implica direct cel putin o televiziune si o agentie de presa, se adauga la o lunga lista de temeri legate de controlul politic asupra mass-media din Romania. A doua victima colaterala, credibilitatea sondajelor de opinie, are ca efect direct compromiterea unei alte institutii importante in orice societate democratica. Rezultatul nu poate fi decat confuzia generalizata, un lucru probabil util intr-un an electoral, atunci cand cifre contradictorii ne vor impiedica sa tragem concluzii ferme privind, de exemplu, dinamica intentiilor de vot pentru PSD, dar cu consecinte grave pe termen lung. Pentru ca afecteaza in mod fundamental intregul proces politic autohton minand chiar ideea de joc democratic. O evolutie care nu pare sa starneasca insa prea multa ingrijorare la varf. Acolo miza electorala are intotdeauna prioritate.
