Ar fi important sa se internationalizeze problema transnistreana

Cum ati regasit familia, orasul Chisinau, unde locuiti in prezent? Ati reusit sa va acomodati dupa 12 ani de detentie fortata?
Nu am depasit inca bariera dintre lumea de aici si cea din inchisoare. inca nu am scapat de socul psihologic. in penitenciar se efectuau controale de trei ori in 24 de ore. Noaptea, pe la trei, cand nu aud semnalul de alarma, prin somn simt spaima si o presimtire ca ceva este suspect si ca mi se pregateste ceva. Nu m-am familiarizat cu schimbarile ce s-au produs in aceasta perioada. Remarc, totusi, o schimbare in bine a Chisinaului. Am nevoie de timp ca sa-mi pot reveni, sa umblu pe jos, sa observ, sa comunic cu oamenii. Va amintiti, probabil, cand, la inceputul detentiei grupului nostru, sotiile tuturor detinutilor politici de la Tiraspol au fost obligate ca in timp de 48 de ore sa paraseasca teritoriul de peste Nistru. Ele se stabilisera la Chisinau, initial locuind in hotelul Zarea. Ulterior, Mircea Snegur, fostul presedinte moldovean, le-a oferit apartamente.

Ce veti face in continuare?
Am sa urmez o serie de tratamente medicale, chiar un tratament sanatorial.

Stim ca nimeni din conducerea Republicii Moldova nu v-a intalnit in ziua eliberarii. intre timp, v-a contactat vreun oficial moldovean pentru a va oferi sprijinul?
Nu m-a sunat nimeni din oficiali. Sunt contactat permanent de mass-media din Republica Moldova si Romania. incerc sa nu refuz pe nimeni, pentru ca mi-au oferit tot sprijinul. Cu aceasta ocazie, tin sa multumesc tuturor partidelor politice carora nu le-a fost indiferenta soarta mea.

Nu v-ati simtit la un moment dat parasit de tara care, poate, nu a depus toate eforturile sa fiti eliberat cu mult timp inainte?
Am avut asemenea clipe. Cred ca puteau fi luate asemenea masuri. Totusi, nu vreau sa acuz pe nimeni. Poate ar fi trebuit de mult sa fim liberi, dar poate nu a fost posibil.

Care a fost, totusi, miza separatistilor, de a va incarcera atata vreme, pe dvs. si pe colegii dvs.?
Probabil, daca nu am fi fost inchisi noi, ar fi fost altii incarcerati. Eram membru al Partidului Popular Crestin-Democrat din Chisinau, care activa atunci si in stanga Nistrului. Separatistii aveau motivele lor de a nu agrea grupul nostru, de a scoate din circuit niste persoane care, desi nu erau lideri, se intruneau in permanenta pentru a aduce in prim plan chestiunea deznationalizarii romanilor transnistreni si cautarea solutiilor. Problemele noastre au si inceput imediat dupa o masa rotunda, la care am insistat sa fie deschisa la Tiraspol o scoala cu predare in limba romana. La discutii participasera "celebrii intelectuali" rusofoni Safonov, Ikovlev s.a.

Ati fost acuzati de catre separatistii transnistreni ca ati facut parte dintr-o grupare terorista, "Bujor". A existat un asemenea grup, care nu ar fi fost unul terorist, insa constituit din patrioti romani, cu idei proromanesti?
Nu am stiut de o grupare zisa "Bujor". Separatistii ne-au adus pentru prima data la cunostinta faptul ca am face parte dintr-un asemenea grup si, mai ales, ca ar fi comis acte de terorism in Transnistria. Erau acuzatii false, fabricate in dependenta de evenimentele de dupa Puciul din Moscova. Nu puteau fi teroristi niste persoane cu profesiuni diferite, ca economist, sofer, sau geograf. Eu, spre exemplu, am absolvit in 1979 Facultatea de Geografie si Biologie din cadrul Institutului Pedagogic "Taras Sevcenko" din Tiraspol si, in momentul arestarii, lucram la uzina Kirov din Tiraspol. Teroristii adevarati au pregatire speciala in acest sens.

Ati avut vreodata clipe cand va pierdeati speranta in eliberare? Cum ati reusit sa suportati ideea ca ati fost inchis in mod abuziv?
Judecata asa-zisului grup Bujor a durat din aprilie pana in decembrie '93. A fost comanda politica a Moscovei. Rusia a participat in acest conflict. Chiar si Selezniov, fostul ministru rus de Externe, a declarat-o pe sleau. Am sperat la o eliberare mai rapida. Nu mi-am pierdut speranta. Repet, nu vreau sa ma avant in acuzatii. Nu pot sa ma pronunt daca s-a facut mult sau putin pentru eliberarea noastra. Norocul meu a fost sotia, care m-a ajutat foarte mult in toti acesti ani. Un cuvant spus la momentul potrivit a fost o mare sustinere.

Viata intr-o inchisoare din Transnistria

Povestiti-ne cum ati fost tratat de catre separatisti in toti acesti ani.
in primii ani de detentie, nu aveam acces la presa. Timp de sase ani am stat intr-un izolator. Nu aveam un pat obisnuit. Totul era improvizat: patul si masa erau metalice si se desfaceau din perete. Dupa acei ani, m-am imbolnavit grav. Daca sotia ar fi intarziat doua zile, nu cred ca as fi supravietuit. Timp de trei saptamani am stat internat in spitalul orasenesc, unde am fost operat la pancreas. Eram pazit in permanenta de trei indivizi cu arme kalasnikov. Initial, toti detinutii politici puteau iesi la aer 45 de minute, dupa care, in urma mai multor insistente ale Chisinaului, din '94 sau '95, ni se permiteau 2 ore de plimbari. Tin sa va spun ca hotii si criminalii m-au tratat cu mai multa bunavointa decat gardienii. Nu-mi creau probleme. Chiar ajunsesem sa discut cu ei diverse chestiuni sociale si politice. Andrei Ivantoc se afla pana in prezent in izolator. El mai are de stat in carcera inca trei ani. Daca nu as fi avut probleme de sanatate, probabil, mai ramaneam si eu acolo. in ultimii ani de detentie a fost mai usor. Aveam un aparat de radio si un televizor. Urmaream posturile de televiziune PRO TV si Euro TV Chisinau, aveam acces la presa scrisa. Ieseam afara cand doream. Sotiei i-au permis sa-mi aduca un pres si un resou.

Care era regimul vizitelor?
in primul an si sase luni sotia nu a putut sa ma viziteze. Dupa o perioada, ma vizita o data la jumatate de an, timp de trei zile. Ulterior, pana in 2003, eram vizitat o data la trei luni. in ultimul timp, sotia venea la mine de doua ori pe luna.

Cum va alimentau?
Dupa ce am fost operat, in afara de paine si zahar nu luam nimic de la ei. Tineam regim. Gateam din alimentele pe care le primeam de acasa. in prezent, detinutii nu au voie sa primeasca decat conserve.

La ce fel de torturi ati fost supusi?
Pana in '93, am fost torturat prin batai. Torturile psihologice au fost mai mari. Am avut momente cand am fost bine hraniti, insa nu eram lasati la toaleta. Sau ni se permitea pentru 45 de secunde. Utilizam pungi de plastic. Nu eram lasati sa facem baie, ulterior eram dusi la baie cu catuse. Simularile de executie aplicate intai pentru Ilie Ilascu au fost folosite si pentru mine. intr-o zi mi-au spus sa-mi iau lucrurile si sa insotesc santinela. M-au dus pana in pragul institutiei, fiind lasat acolo de unul singur timp de cinci minute. Vedeam doar un kalasnikov cu teava in sus. Mi-am dat seama ca cineva astepta incercarea mea de evadare, dupa care sa ma ucida.

Ati avut depresii?
Atunci cand am inteles ca se face totul ca sa fim judecati, mi-am zis ca, daca voi primi mai mult de cinci ani de detentie, am sa fac ceva cu mine. Am avut momente de slabiciune ca orice om. Acesta a si fost scopul separatistilor: sa ne faca sa cedam. Nu am avut cedari.

Sunteti un om credincios?
Am fost si eu crescut in regim comunist, unde omul era indepartat de Dumnezeu. Sunt credincios si m-am rugat mult. Nu aveam de ales, trebuia sa suport. Am supravietuit si datorita idealului tuturor romanilor - de unificare intr-o Romanie mare. Probabil, inca nu a venit momentul.

Sotia dumneavoastra, care este de nationalitate rusa si nu vorbeste limba romana, nu se supara cand va expuneti acest ideal? Ce profesiune are ea?
Este rusoaica, dar nu separatista. Nu vorbeste romana, dar intelege foarte bine limba si are bariera exprimarii. Puteam sa ma indragostesc si de o frantuzoaica, asta nu conteaza. Ea mi-a fost alaturi toti acesti ani, suferind, deseori, lipsuri mari, oferindu-mi totul mie. Tine la valorile noastre nationale. Au fost zile cand ramanea doar la o coaja de paine. in prezent este casnica.

in toti acesti ani d-na Lesco a primit ajutoare pentru a va intretine?
in primul rand, prietenii nostri au ajutat-o. Guvernul roman i-a acordat ajutor substantial, cel din Republica Moldova nu stiu.

Povestiti-ne despre o zi din viata de acolo. Cu ce va ocupati?
Era monoton. Citeam mult. Primeam permanent literatura artistica si politica. Reciteam Rebreanu, Balzac si Vieru. Poezia nu ma pasioneaza prea mult. Mai aveam si un lot de pamant pe care plantam flori.

Acolo, in inchisoare, ati auzit de planul Kozak? Ce credeti despre intentiile de federalizare a Moldovei, pe care unii o considera aproape unica sansa in solutionarea conflictului transnistrean? Dvs. cum vedeti rezolvarea acestui conflict in timp?
Desigur, am auzit despre planul Kozak si nu sunt de acord cu federalizarea Moldovei. Nu pot da remedii la rezolvarea acestei chestiuni atat timp cat inca nu m-am informat foarte bine in aceasta privinta. Nu sunt nici analist politic. Important ar fi sa se internationalizeze problema transnistreana. Trebuie lucrat in directia schimbarii mentalitatii transnistrenilor, care nu au posibilitatea de a circula liber.

Sunteti si cetatean al Romaniei. Intentionati sa beneficiati intr-un fel de acest statut?
Nu am calcat niciodata peste Prut. Am sa plec cu prima ocazie acolo, dar nu definitiv. Doar in cazul in care am sa fiu agresat aici si mi se va impune sa fac acest lucru, as putea sa ma stabilesc in Romania.

Daca ati primi aceeasi propunere ca si Ilie Ilascu, de a deveni membrul unui partid politic din Romania si de a candida pentru Senat, ati accepta?
in nici un caz. Sunt deja membru al Partidului Popular Crestin-Democrat din Moldova. Faptul ca Ilascu a acceptat este chestiunea lui personala.

Interviu realizat de Angelina Olaru