De același autor
La finele anului trecut, mai exact pe data de 30 decembrie, guvernul Boc a luat o masura disperata, dupa ce a luat cunostinta de starea reala a fondurilor sociale, de pensii si de starea bugetului, in general.
Fundamente
Dupa ce guvernul anterior declara, in repetate randuri, ca lucrurile sunt din ce in ce mai bune, populatia primeste un prim soc: mari intarzieri de plati ale salariilor multor bugetari, printre acestia aflandu-se personalul didactic din diferitele parti ale tarii, persoanele care depind de asigurarile sociale sau ajutoarele sociale, pensionarii de diferite categorii. Aceste intarzieri au fost semnalate inca de la finele lunii noiembrie, cand, in campanie electorala fiind, guvernul de atunci declara ca toate sumele acordate acestor categorii de persoane vor fi majorate. Dar pe ce baza financiara? Un buget cu din ce in ce mai putine incasari, ca urmare a scaderii activitatii economice, si un deficit bugetar in crestere ametitoare?
Dupa alegeri, pana si legile votate cu mare sarg nu au mai putut fi puse in aplicare, promisiunile ramanand de domeniul electoral, iar situatia economica, prezentata dinainte de decembrie de guvernanti, apare, acum, ca un vis din care nu am fi dorit sa ne trezim.
Pe fondul acestor aspecte, Romania se afla in fata unei crize sociale provocate de lipsa banilor care sa sustina, pe termen scurt si mediu, minimale politici sociale. Aceasta realitate a fost repede sesizata de guvernul Boc, care a venit cu o masura ce ar fi putut, cel putin, aduce un echilibru sau sa asigure o oarecare stabilitate pentru viitorul politicilor sociale. Masura luata a fost mult hulita Ordonanta 230/2008, care a si fost declarata neconstitutionala.
Aceasta ordonanta interzicea cumulul pensiei cu salariul de la stat pentru toate categoriile de bugetari, fara nicio exceptie. Pentru multi juristi aceasta masura a parut sa fie singura care nu ar lasa portite pentru posibile eludari. Dar nu a fost sa fie, caci o Curte Constitutionala, care si ea are membri printre magistrati ce cumuleaza pensia cu salariul de la stat, era greu de crezut ca ar da un alt verdict.
Spiritele s-au incins repede si s-a argumentat imediat ca interzice un drept constitutional, fundamental, deci: dreptul la munca. Oare?
Scurta analiza a argumentelor contra
Un prim argument a fost cel legat de "dreptul fundamental la munca" consacrat si de Constitutie. E adevarat ca actul fundamental consacra dreptul la munca. Dar sa nuantam. Nu e vorba de interzicerea dreptului la munca, ci de interzicerea de a beneficia de stipendii cumulate de la stat: salariul si pensia de la stat, in urma unei activitati in sectorul de stat. Asadar, muncind intr-un alt sector, pensia si salariul se pot cumula. De ce nu si pensia cu salariul de la stat? Pentru ca acesti bani vin din acelasi sector si presupun un dublu efort de la bugetul aferent, ca si cum am avea doua persoane de platit din bugetul care se compune din variile impozite. Asadar, avem o situatie in care o persoana care deja beneficiaza de o pensie are si o activitate care se cuvine remunerata, dar din aceleasi fonduri de stat. Astfel sa ne gandim numai la ce efort financiar este supus bugetul in cazul pensionarilor de lux care au si salarii la fel de "luxuriante" in functiile pe care le ocupa in sectorul de stat. Acestia nu aduc, prin impozitarea salariilor lor, niciun castig la bugetul de stat, caci sunt platiti din acelasi buget.
Un alt argument este acela ca sunt loviti cei care au pensii mai mici. Este adevarat! Dar la fel de adevarat este ca aceste pensii raman in continuare mici pentru ca situatia de la varf permite acest cumul, iar introducerea unei exceptii ar crea posibilitatea, specifica mai tuturor legilor romanesti, de a se gasi tot felul de inginerii juridice pentru ca sa beneficieze cat mai multi de exceptia invocata. Oricum, nu ar fi in favoarea celor cu pensii mici. Acest argument a fost repede pus pe tapet de cei care aveau cumul de zeci de mii de lei pentru ca sa-i ridice pe cei cu pensii mici si sa creeze convingerea ca este numai si numai in defavoarea celor din urma. Si uite-asa ii apuca grija pe cei cu pensii si salarii de la stat de zeci de mii de lei lunar fata de cei cu pensii de mizerie!
Un alt argument este cel legat de nevoia sistemului (indiferent de ramura: de exemplu, invatamant, sanatate etc.) de a-i folosi pe pensionarii care sunt extrem de calificati. Nimic de zis. Sunt multi foarte calificati. Dar sa privim la structura diferitelor sectoare de stat: sunt cladite ca niste turnuri de fildes in care nu poti sa intri fara a avea legatura cu cineva din interior, iar cei de acolo nu se bucura sa faca loc unui nou venit si tin cu dintii de functii care nu sunt deloc de neglijat, fara a dori neaparat sa isi implineasca rolul de factori care sa produca alte cadre specializate. Si asa se creeaza un fel de plafonare a celor care ar dori sa se angajeze in procesul de specializare. Astfel se blocheaza sistemul, fiind imposibil de reformat, asa cum este normal, prin succesiunea generatiilor, si se ajunge la perpetuarea unei situatii comode, dar benefice celor interesati. Si acest lucru este valabil pana la cel mai umil pensionar din sistem care blocheaza un post ce ar putea deveni un inceput pentru un viitor "specializat". Ca rezultat, se poate vedea situatia ciudata in care, in perioada cand sunt scoase la concurs diferite posturi din sistem, acestea sunt foarte putine si la nivele joase, iar la incheierea perioadei apar foarte multe disponibile, dar ocupate imediat de pensionari, ca foste cadre.
Un argument este si acela al pensiei foarte mici, valabil doar la anumite categorii de pensionari. Dar cum poate sa mai creasca punctul de pensie daca nu mai sunt fonduri, iar cele care sunt au fost alocate salarizarii fie a pensionarilor de lux, fie a categoriilor care au cumul pensie-salariu la stat? Aici marea masa a pensionarilor defavorizati devine, din nou, o masa de manevra politica sau de interes. Ii rascoala cei cu interes mare si apoi ii abandoneaza. Sau ii folosesc politicienii in perioadele electorale si apoi uita masurile promise. Sa nu uitam ca pensionarii reprezinta cel mai activ electorat, iar pentru un observator, chiar si novice, peste 60% dintre promisiunile electorale se refera la ei.
Un argument bun de luat in seama este cel legat de "dorinta de a munci". Foarte adevarat! Dar intervine intrebarea: de ce atunci aceste persoane s-au pensionat rapid, cand legile, si acelea mai mult electorale, au oferit aceasta posibilitate? Oare nu exista un calcul de interes? Pensionare timpurie, putere de munca, reangajare si apoi cumulare de pensie-salariu? Trebuie ca ipocrizia a cam depasit limita daca nu se accepta acest adevar, exceptand cazurile de incapacitate sau de sanatate... Dar, de ce, atunci, reangajarea in acelasi sistem? Si chiar cu functii mari? Nu rezulta o blocare a sistemului? Postul eliberat de un pensionar, dar ocupat de angajatul pensionar, de mai inainte? Supercalificatii, atat de preocupati de sistem, oricum au pensii mari si salarii pe masura. Iar cei tineri sunt blocati la baza sistemului, indiferent de calificarea lor. Atunci, rezulta migrarea de oameni calificati si ocuparea acestor posturi de la baza sistemului de personal necalificat, care nu ar castiga mai mult nici in alta parte. Parca vorbeam de imposibilitatea reformarii sistemului de stat. Iata cauza!
Consecinte
1. Prima consecinta este evidenta pentru oricine: pastrarea presiunii foarte mari asupra unui buget care slabeste din ce in ce mai mult si inregistreaza o balanta negativa din ce in ce mai mare.
2. Intarzieri sau chiar neplata pensiilor, a asigurarilor sociale, a salariilor din sistemul bugetar. Iar aceste intarzieri nu ii afecteaza pe cei cu pensii si salarii mari cumulate, ci tot pe cei care sunt folositi ca masa de manevra, dar usor sensibilizati.
3. Plafonarea salariilor sau blocarea unor sporuri care erau speranta multor categorii de bugetari, efect deja simtit la nivel national, unde se inregistreaza persoane calificate, dar care nu au incasat in luna decembrie si ianuarie decat minimum de indemnizatie. Iar un efect colateral este parasirea locului de munca si lipsirea sistemului de personal tanar si reformabil.
4. Plafonarea pensiilor - situatie ce ii afecteaza pe cei cu pensii mici.
5. Intarzierea ajutoarelor sociale sau chiar imposibilitatea platii lor.
6. Blocarea multor locuri de munca, in situatia in care somajul creste vertiginos, si cresterea numarului de someri in randul tinerilor.
7. Scaderea nivelului de trai la populatia tanara si crearea posibilitatii de tulburari sociale.
8. Scaderea calitatii serviciilor de stat si blocarea reformei acesteia.
9. Blocarea politicilor sociale prin lipsa fondurilor care ar fi trebuit alocate acestora.
10. Cresterea numarului de persoane/familii care traiesc sub pragul saraciei.
11. Cresterea impozitelor si, in consecinta, a preturilor serviciilor si alimentelor.
12. Scaderea puterii de cumparare a populatiei, consecinta ce ii afecteaza tot pe cei cu pensii si salarii mici.
Se pot enumera si alte consecinte, dar cele prezentate sunt suficiente ca sa ne dam seama ca respingerea ordonantei ii va afecta mai rau pe cei cu pensii mici decat pe cei cu venituri mari, care sunt cei interesati si singurii beneficiari ai respingerii. Sa nu uitam ca orice pensionar care acum are putere de munca, mai degraba sau mai tarziu, va ajunge sa poata beneficia doar de pensie, dar aceasta, daca a fost blocata, nu ii va mai fi o buna asigurare pe viitor.
In loc de concluzie
O masura extrem de necesara pentru un buget care suporta derapajele economice de acum si prin care sa se asigure o minima politica sociala de durata medie a esuat si nu pentru ca a fost facuta prost, cum multi argumenteaza (prezinta ceva imperfectiuni, dar e ceva ce depaseste tot ce a fost pana acum si asta a deranjat), ci pentru ca cei care ar fi beneficiat de pe urma ei au fost coalizati impotriva ei, si nu pentru binele lor, ci pentru aceia care au stiut sa ii foloseasca in folosul propriu. Oricum, sa ne gandim doar la magistratii care au declarat ordonanta neconstitutionala: cat erau de interesati de trecerea ei?
(Titlul apartine redactiei)
