De același autor
Mult mai importante însă decât această victorie de etapă, poate chiar provizorie (să nu uităm că PSD-ul este la a treia încercare din 2012 încoace de a dezincrimina abuzul în serviciu), sunt cele două miracole: miracolul trezirii la conștiința civică a tinerei generații și miracolul schimbării imaginii românilor în lume, a reîndrăgostirii de noi, de farmecul, dezinteresarea, umorul și creativitatea noastră a presei internaționale.
După primele proteste cu mii de participanți de la sfârșitul lui ianuarie, uimirea ieșirii din letargia ultimului deceniu a fost atât de mare încât nu s-a vorbit decât despre faptul că de la revoluție nu se mai văzuse o atât de masivă implicare publică, ca și cum nici cele 50 de zile nonstop ale Pieței Universității, nici mitingurile și marșurile de sute de mii de persoane ale Alianței Civice din anii '90 nu ar fi existat. Apoi încet-încet în Piața Victoriei au început să apară pancarte cu „Părinții noștri au fost în Piața Universității, noi suntem aici”, „Suntem fiii golanilor din Piața Universității.”. A fost scrisă chiar o a doua „Proclamație de la Timișoara”, cu revendicările aduse la zi, dar pledoaria pentru statul de drept intactă. Între timp, tinerii nenăscuți încă în 1990 au descoperit că este mai important să vii dintr-o cultură, decât din neant, și că, iată, românii au o istorie și o cultură a protestului. Mitingurile Alianței care reușeau cu un singur anunț în ziarul „România liberă” să scoată în stradă incredibile mulțimi pentru Reformă și Adevăr au dus în cele din urmă nu numai la rotația la putere care a făcut posibilă integrarea euroatlantică, ci și la continuarea în România cu revendicările de ordin moral „Justiție nu corupție”, „Guvern penal ,Pericol social” , „DNA, DNA să vină să vă ia”.
Între spiritul ludic plin de inventivitate și fantezie al Pieței Universității și extraordinara explozie de creativitate digitală, plină de spirit și de idei artistice, al Pieței Victoriei există o evidentă înrudire, ca și cum s-ar fi lăsat o moștenire de la o generație la alta. Există, și într-un caz și în altul, o anumită „copilăreală” provenită din naivitatea de a crede că Binele poate învinge, chiar și atunci când pare înfrânt.
Una din numeroasele dezinformări care au încercat să manipuleze protestele a fost aceea că e vorba de o confruntare între generații, că tinerii protestează în fața Palatului Victoriei, iar părinții lor în fața Palatului Cotroceni. Ceea ce era și este neadevărat. Oricine a fost măcar o dată în Piața Victoriei știe că jumătate dintre locuitorii ei au 50-60 de ani. Confruntarea nu este între tineri și bătrâni, ci între cei ce înţeleg necesitatea evoluţiei României spre un adevărat stat de drept şi cei manipulabili prin pomeni electorale.
Dintre nenumăratele pancarte pline de haz și de seriozitate pe care seri întregi le-am citit plimbându-mă prin aglomerația mai mare sau mai mică din Piața Victoriei, cel mai mult mi-a plăcut una pe care scria „Promit să merg data viitoare la vot”.
Rezistența în timp a mișcării # rezist nu ține de rezistența fizică de a nu părăsi Piața Victoriei, ci de rezistența intelectuală de a urmări cu suspiciune neobosită și încăpățânată fiecare gest al celor de la putere, care au o parte de putere atât de mare, încât nu trebuie exclusă bănuiala că vor să o ia întreagă. Cei doi ochi încruntați sub care scrie „Suntem cu ochii pe voi” trebuie să devină deviza următoarei etape a civismului românesc.
În mod ideal, așa cum din Piața Universității a luat ființă Alianța Civică, din Piața Victoriei ar trebui să se structureze un centru de gândire # rezist care, în loc de sutele de mii de membri AC din 1990, ar avea azi sutele de mii de prieteni din rețelele de socializare, și ar putea fi în stare să coaguleze și să sprijine din afara politicii, opoziția politică.
Îmi pare nespus de bine că, asemenea nouă, tinerii de azi vor înainta prin vârste având ca punct de sprijin al nedegradării acest perimetru magic și luminos la propriu de solidarizare în numele Binelui de care vor fi mereu și cu nostalgie mândri. Căci nu există mândrie mai mare decât aceea de a fi mândru de ceilalți.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/08/Perjo - Ilici 1.jpeg)
Comentarii 8
adrianss - 03-06-2017
Sunt curios daca draga doamna are habar de "preturile de transfer", de mascarea profitului in scopul evitarii platii TVA. Sau de coincidentele din dosarele DNA-SRI(a se vedea momentul si motivele in care este ridicat un judecator CCR, un fost ministru care ar fi vrut sefia PNL un sef CJ care iar a vrut sefia PNL). Sau daca are habar de motivarea sentintei infamului Adrian Nastase. Am plans in '96 impreuna cu tata atunci cand Conventia castiga alegerile crezand ca am invins bestia. Ciudat este ca scenariul asta se repeta la anumite momente insa in spatele cortinei fata hada a regizorului ar ingrozi-o pe prea delicata doamna Blandiana. Ii urez curiozitate extrema pe dosare DNA si spor la citit. Sau poate ca nu are timp..s-a lasat orbita de luminite...
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 03-05-2017
Din nou Ana Blandiana ne incinta cu poezia gindului sau bun si cu neabatutul sau optimism privitor la posibilitatile neamului rominesc de a depasi momentele grele cu humor si cu o oarecare usurinta, care nu insemneaza neaparat superficialitate, ci as avea indrazneala sa zic, este un mod curajos special si specific rominesc de a reactiona, adaptat la importanta si caracteristica momentului de criza. Nu violent ca la altii ci intr-un fel stapinit....., mai...prudent. Uneori prea prudent, dar bine subliniat, si din ce in ce mai insistent si mai la obiect, pe masura ce situatia de criza evolueaza catre momente periculoase. Numai atunci cind vorba lui nenea Iancu, cutit os, dat palme cafine! Dar nu mai mult! Si din nou trebuie sa remarc faptul ca un poet poate fi mai atent la amanuntele ce se petrecc in jur, acordindu-le atentia si semnificatia cuvenita decit unul ca mine de exemplu. Pe drept cuvint Ana Blandiana trecind pe linga omul sau femeea care tinea lozinca „Promit sa merg data viitoare la vot”, a fost placut impresionata! Insemna ca purtatorul sau purtatoarea lozincii i-a dat Domnul "gindul al dupa urma". Tirziu dar i l-a dat! Eu as fi injurat personajul de mama si n-as fi facut bine. Insemneaza ca din ce in ce mai mult constiinta neamului meu, incet dar sigur, se trezeste. Iar eu, din ce în ce mai optimist, incep sa fiu mai mindru de ceilalti decit de mine.
RăspundeMircea Ordean - 03-05-2017
Mie unuia, rîndurile de aici ale dnei Blandiana mi se par de mult neam prost. Cum am zis, e părerea mea.
RăspundeNicolae Nicusor POPA - 03-04-2017
Draga Mare Doamna, (sper sa nu va deranjeze atat de apropiata adresare). Cu politete si recunostinta, pentru ce ati facut,faceti si sper sa continuati sa faceti, in aratarea si sustinerea,cu argumente,a dreptatii si normalitatii in care ar trebui sa traim,incerc sa-mi exprim o parere personala,mai ales la acesta "OPINIE". Sunt o persoana "cu ceva mai multi ani" si nu batrana,chiar daca am 72 de ani. Seara de seara am fost,fara sa fiu chemat de cineva, la protestele din Brasov,exceptand atunci cand, din cauza unei hernii rebele,prin bunavointa unui bun prieten am ajuns acasa si nu la spital. Aceasta mica divagatie de la subiect (poate nu era necesara),ar vrea sa-i convinga si pe cei "de la Targoviste si Pitesti" ca"#REZIST" nu este o facatura. Aflu, cu mare dezamagire,de la TVR-1, prin gura "simbolului' dizidentei romanesti,Domnul Dinescu (una din marile mele dezamagiri) si a unui marunt "miciman",numit Buscu, ce zilnic,unde poate, spala, impreuna cu parliti doctori si juristi facuti la facultatile fara nici o minima recunoastere,puntea plina de vome a unor posturi tv ,ca noi ce am iesit sa protestam am fost manipulati si o sa dam seama pentru "obraznicia noastra". SPER,sper,sper, ca "Aisbergul" protestelor oamenilor cu mintea clara si curata sa scufunde, cu voie, vaporul ce are pasageri "derbedei politici" (la 01.august 2016,pe HotNews.ro,ora 15,35,am "inregistrat" expresia,imi doresc sa n-o folosim mult timp),jurnalisti platiti, parlamentari semidocti, tradatori de identitate romaneasca,oameni ce poarta-n minte,si acum, lenea,impostura,ipocrizia,mai simplu zis comunismul. Multumesc prietenului meu, Radu, ca a fost impresionat de ce scrieti dar si ca m-a facut sa va citesc aceasta zicere. Nu pot sa inchei decat cu bunele vorbe: DOAMNE ajuta-ne!
Răspunderadoe - 03-04-2017
Frumos, mi-au dat lacrimile, multumesc
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 03-04-2017
Dar, in acelasi timp, trebuie ca protestatarii de acum sa fie mult mai eficienti in actiunile lor decat cei din Piata Universitatii anului 1990, pentru ca sa nu fie din nou infranti.
RăspundeMircea Ordean - 03-04-2017
Mie unuia, prin definiție vorba cu #rezist mi se pare o recunoaștere a faptului că nu ai benzină a la longue. Faptul că multă lume o adoră extinde caracteristica de care vorbesc și asupra acelora - ce rămîn de întrebat peste vreo cinci ani cum le mai e, prin viață. Mă mir că lume destupată, de pildă cea de la revista 22, nu miroase acest amănunt...
RăspundeMircea Ordean - 03-04-2017
Din titlul articolului - pe care aveți amabilitatea să-l propuneți - intuiesc o seriozitate maximă în rîndurile dnei Blandiana. Deja s-a purces acolo la slujit o idee neviabilă,dar care face al naibii de bune unei (recunosc, largi) categorii umane. PS Interesant a încerca să-i lecturezi chipul, autoarei.
Răspunde