La ce e buna "Legea Pruteanu"

Ancheta 31.10.2002

De același autor

Proiectul de Lege pentru folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice, initiat de catre senatorul George Pruteanu, a starnit numeroase reactii adverse, atat in presa, cat si in mediile academice. Controversata initiativa legislativa spune ca: "Pe teritoriul Romaniei, orice text in limba romana, cu caracter de interes public, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie corect gramatical, ortografic, ortoepic si semantic - claritatea si proprietatea termenilor -, conform normelor academice in vigoare. " (Art. 1, alin. 1); "Pe teritoriul Romaniei, orice text intr-o limba straina, cu caracter de interes public, scris sau vorbit, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie insotit de traducerea in limba romana." (Art. 1, alin. 2); " Incalcarea prevederilor prezentei legi constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 10.000.000 lei si 50.000.000 lei." (Art. 7, alin. 1). Domnul George Pruteanu argumenteaza necesitatea acestei legi prin faptul ca exista foarte multi romani care nu cunosc limbi straine si care, de exemplu, nu inteleg inscrisurile de pe etichetele unor produse. Numai ca alineatul 2 al Articolului 1 din lege, care se refera la aceasta chestiune, se suprapune cu Ordonanta de Guvern nr. 21 din 21 august 1992 (publicata in Monitorul Oficial nr. 212 din 28 august 1992), privind protectia consumatorilor si care, la Capitolul 20 stipuleaza ca, in cazul produselor care au etichete sau instructiuni de folosire in limbi straine, "informatiile trebuie sa fie inscrise in limba romana, indiferent de tara de origine a produsului". Legea a fost votata in Senat si Camera Deputatilor, a trecut de medierea parlamentara fara modificari esentiale si asteapta semnatura presedintelui Ion Iliescu, care s-a declarat in favoarea initiativei senatorului George Pruteanu.
Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si-a exprimat pozitia critica fata de aceasta initiativa legislativa, printr-un amplu comunicat de presa (din care reproducem fragmente in pagina alaturata). Principalele obiectii exprimate in acest comunicat se refera la extinderea in mod abuziv a ideii de contraventie, ignorarea raportului dintre norma si uz lingvistic, nesocotirea conditiilor concrete de utilizare a limbii romane actuale, ignorarea raportului dintre cuvintele aflate in uz si cuvintele consemnate in dictionare, interzicerea unor tendinte normale de internationalizare lingvistica, nesocotirea limitelor traducerii, ignorarea scopurilor de comunicare, toate aceste obiectii fiind argumentate prin exemple concrete.
Revista 22 a initiat o ancheta printre personalitati culturale, care si-au exprimat punctul de vedere referitor la proiectul de lege al domnului Pruteanu:

ANDREI PLESU, filosof
Mai mult decat o lege stupida, cum a parut sa fie perceputa in dezbaterea publica, "legea Pruteanu" mi se pare derizorie si, in orice caz, futila. Aproape ca nu merita tapajul care a iesit, pentru ca substanta acestei legi este minimala si miza ei, cvasi-nula. Prin urmare, ar trebui sa regasim normalitatea de a o plasa in locul marunt unde exista cu adevarat.

PAUL CORNEA, scriitor
Chiar in versiunea care obliga doar la traducerea cuvintelor straine, utilizate public, "legea Pruteanu" mi se pare inutila, daunatoare, inaplicabila si ma intreb daca nu e si neconstitutionala. Inutila, pentru ca, in fapt, filmele au subtitluri, iar cartile straine sunt traduse. Prin urmare, folosirea cuvintelor straine e deja reglementata in domeniile cele mai importante pentru comprehensiune. Cuvintele ori expresiile netraduse apar mai ales in afise, in firmele unor magazine sau in limbajul utilizat in diverse ramuri de activitate. Insa utilizatorii, in aceste cazuri, se descurca foarte bine. Cine are nevoie sa traduca termenii din fotbal - "ofsaid", "hent", "fault" etc. -, sau "hamburger"-ul ori "hot-dog"-ul de pe strada?

E daunatoare legea, fiindca tendinta naturala a vorbitorilor este sa preia ca atare termenii care denumesc fie obiecte necunoscute la noi, ori de utilizare specifica, cum ar fi, de exemplu: "broker", "mouse", "hardware", "advertising", "campus". Incercarea de a traduce ar obliga la echivalente adesea rizibile, in spiritul purismului de altadata, care inlocuia "cravata" prin "gatlegau" sau "batista" prin "mucilagiu". Si, la urma urmei, daca traduc "hot-dog" prin "crenvursti", ce-am obtinut? Am inlocuit un americanism cu un germanism. Insa germanismul este aclimatizat. Asa cum va fi si cum este, de fapt, si americanismul. Pe de alta parte, prin aplicarea contraventiilor, mi se pare ca legea induce ideea ca, intr-o societate libera, dreptul de expresie este ingradit. Un negustor care vrea sa-si scrie pe firma "supermarket" sau "mall" poate fi obligat sa faca altfel? La urma urmei, o face pe riscul sau. Daca clientii nu-l vor intelege, atunci nu-i vor intra in pravalie. De fapt, n-am auzit plangeri ale oamenilor in aceasta privinta.

Este adevarat ca sunt si multe cuvinte pentru care avem echivalent romanesc. Ele sunt totusi utilizate, pentru ca - asta ne atragea atentia inca profesorul nostru Iorgu Iordan - pentru unele cuvinte noi, pentru care avem dublet romanesc, aceste dublete ne apar totusi ca fiind prea banale, ne apar mai putjn proaspete, de aceea adoptam cuvantul nou - "shopping" sau "jogging", de exemplu. In plus, exista tendinta de a prefera ceea ce corespunde mersului vremii. Incat legea mi se pare anacronica, nu aduce nici un folos, creeaza complicatii inutile, ca sa nu mai vorbesc de cheltuieli. Indraznesc sa prezic: chiar daca va fi promulgata, va cadea foarte repede in desuetudine.

VALERIA GUTU ROMALO, lingvist
Intr-o societate moderna, protejarea limbii consta in asigurarea utilizarii ei in bune conditii, ceea ce implica, pe de o parte, apararea ei de greseli, de invazia faptelor care nu tin seama de regulile si normele ei, si pe de alta partea sprijinirea ei in efortul de a face fata necesitatilor comunicarii sociale corespunzatoare etapei istorice date. Apararea limbii romane se realizeaza prin cultivarea exprimarii, careia ii revine ca principala menire propagarea normelor limbii literare. Cunoasterea acestora se dobandeste mai ales prin educatie si cultura, prin instructie si lectura. Deprinderile lingvistice se formeaza si se fixeaza atat ca efort constient, dar si din mers, prin preluarea unor modele. Invatarea din mers consta in adaptarea la ambianta lingvistica. Rolul benefic sau daunator al preluarii spontane, mimetice, depinde de calitatea "modelului" pe care societatea il ofera.

In comunicarea romana actuala, statutul de model lingvistic dominant in comunicarea care depaseste cadrul familiar revine formelor de expresie oferite de mass-media. Asupra lor cade, in mare masura, responsabilitatea educarii exprimarii vorbitorului actual. Autoritatea legiuitorului poate interveni prin impunerea unor reglementari, care sa ceara ca, intre criteriile de selectare ale celor implicati in comunicarea "publica", sa se acorde greutatea cuvenita competentei lingvistice a candidatilor.

Sprijinirea efortului limbii de a se adapta la exigentele de comunicare impuse de evolutia societatii, in multiplele ei componente, este o problema de mai mare complexitate. Experienta istorica arata ca limba isi croieste de obicei drumul propriu, printr-un lung proces de preluari, imprumuturi si decantari. Procesul poate fi favorizat de conditii lingvistice si sociale diverse, dar, in general, limba, asa cum arata istoria, manifesta o redusa receptivitate fata de actiunile subiectiv interventioniste, autoritare sau nu.

MIHAI ZAMFIR, scriitor
D-l Pruteanu, un personaj atipic, care, printr-o multime de atitudini si de initiative, mi s-a parut extrem de simpatic si de nonconformist, vine cu o propunere care reprezinta, pana la urma, culmea conformismului. Dincolo de toate intrebarile care se pot ridica in legatura cu textul legii, text pe care l-am vazut inca de mai multa vreme, initiativa are marele pacat de a incerca sa legifereze intr-o materie care nu poate fi supusa legislabilului, intr-o materie ilegislabila. Aceasta materie a limbii vii, a limbii de zi cu zi, a necesitatilor absolute pe care prezenta unei noi terminologii le dovedeste, inseamna imposibilitatea, de fapt, pentru un legislator, de a introduce norme pe un teren fluid, in plina miscare, ce inca nu s-a stabilizat.

Ce s-ar fi intamplat daca cineva ar fi avut ideea unei romane "pure" la 1850, 1870 sau 1880? Ar fi fost depasit de realitatea din jur intr-un mod galopant. Si probabil ca asa se va intampla si acum. Nu vreau sa spun ca nu au existat tentative de a legisla intr-un domeniu ilegislabil, dar ele niciodata nu au avut succes. Pe vremea lui Ceausescu, o lege in acest sens nu exista, dar exista o dispozitie foarte clara, pe care toti cei care lucrau intr-un anumit domeniu o stiau, si anume aceea de a nu se utiliza cuvinte straine, de a se utiliza numai cuvinte romanesti, de a se evita la maximum, poate complet, citarile in limbi straine s.a.m.d. Era, evident, un proiect paranoic, iesit dintr-o minte a carei unica obsesie, de semianalfabet, era aceea ca nu cumva ceea ce nu intelege el sa apara scris undeva. Or, rezultatele pe care le-a avut o asemenea viziune, rezultate pe care inca le simtim, macar in subconstientul nostru, ne arata ca, in materie de ilegislabil, a propune norme este cea mai mare greseala.

Ma mira mai ales faptul ca initiativa vine din partea d-lui Pruteanu care, intr-un recent articol, arata absurditatea legii propuse la ora actuala de Academie, in legatura cu scrierea obligatorie cu "a" in interiorul cuvintelor; cand domnia sa este atat de lucid in materia unei alte legi propuse, cum poate sa fie atat de dezinvolt propunand o proprie lege in exact aceeasi maniera? Probabil ca legea va fi adoptata, va fi promulgata, dar sa stiti ca rezultatele ei vor fi inexistente, adica nu se va intampla, practic, absolut nimic. Pentru ca, inca o data, in lupta dintre realitatea vie, dintre tendintele naturale ale unei limbi la un moment dat si dorinta de a introduce norma, intotdeauna a avut castig de cauza prima dintre entitati, adica limba vie. Probabil ca asa se va intampla si de data aceasta.

EUGEN URICARU, scriitor
Este un fapt evident ca in ultima vreme se petrec fenomene lingvistice ingrijoratoare, anume aparitia nu intotdeauna justificata a unor cuvinte care nu isi pot asuma responsabilitatea de neologisme, ci sunt pur si simplu cuvinte la moda. Dar acest lucru nu este nou. Am avut valuri de turcisme, care apoi au fost inlocuite de grecisme, care apoi au fost inlocuite de frantuzisme, iar dupa al doilea razboi mondial am avut chiar si sovietisme. Mai interesant este ca intre lupta dintre grecisme si frantuzisme, se petreceau si fenomene de natura ideologica, politica. Cine folosea grecisme era conservator, iar cine folosea frantuzisme era progresist. Acum asistam la un val de americanisme. Este limpede, repet, ca sunt multe fenomene negative, dar limba este un organism viu si stie sa refuze ceea ce este in plus. Dupa cate am inteles eu, "legea Pruteanu" are ca intentie o reglementare privind comunicarea publica. Intentia cred ca nu a fost de rea-credinta, pentru ca este foarte important ca orice om din aceasta tara sa inteleaga ce i se comunica. Dar nu cred ca era nevoie neaparat de o lege. Pentru ca - o sa ma refer la o expresie romaneasca: "unde-i lege nu-i tocmeala" si, din fericire, limba este cea mai grozava tocmeala pe care o avem - nu poate fi impacare cei doi termeni. Raman pentru fenomenul natural de selectare si de impamantenire a cuvintelor straine, care isi vor capata statutul de neologism.

MIHAI RAZVAN UNGUREANU, istoric
Domnul Pruteanu propune, in proiectul lui de lege, traducerea cuvintelor straine din denumirile firmelor, ceea ce va fi intr-adevar o problema, pentru ca Registrul Comertului, mai ales in situatia in care se afla acum, va fi asaltat de cererile de reinregistrare. Indiferent de termenul pe care il fixeaza legiuitorul, acesta lege va duce la sanctiuni, taxari, amenzi, pentru ca Registrul Comertului se va aglomera, din cauza birocratiei. Ca sa nu mai vorbim de taxele de reinregistrare ale unei firme. Acesta este unul dintre efectele perverse ale legii, o modalitate de a stoarce un ban in plus, pentru ca sub incidenta acestei legi ar putea sa cada aproximativ 60.000 de firme. Legea nu lasa nici macar sa se banuiasca instrumentele ei de aplicare. Sunt curios cat de mult poate fantaza legiuitorul in acest caz.

STEFAN CAZIMIR, scriitor
Este o lege second-hand, care dubleaza prevederile unor acte normative deja in vigoare. Ca atare, este inutila.

Grupaj realizat de Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22