De același autor
Pesediștii stau prost de tot cu nervii. Dragnea vede tineri cu ochii injectați de ură care calcă în picioare bătrâni, droguri rămase de pe vremea PNȚ-ului, asasini plătiți de statul paralel, roșii cu mercur trimise de occidentali să ne otrăvească, oculte financiare, huiduitori în slujba lui Soros, un Iohannis malefic. Bate vânt de nebunie, zic unii care respiră aerul rarefiat al conducerii superioare de partid și de stat. Oare de ce? Să fie la mijloc sondajele de opinie care îi arată umăr la umăr cu PNL, faptul că nu reușesc să-și mobilizeze propriul electorat – la o prezență de 32% scot la vot 1,5 milioane de oameni, adică vreo 25% - sau, mai degrabă, evidența că Supremul e neiubit de popor. Până și sondajul Academiei Române îl cotează cu 14,3% (Iohannis - 45,8%), iar în turul al doilea ar pierde la fel de rușinos - 18%, ceea ce arată că nici măcar pesediștii nu-l vor. Te poți sminti în condițiile astea, și fără perspectiva pușcăriei. Dacă mai punem la socoteală și mitingurile ținute pe fundalul huiduielilor (PSD n-a mai pățit una ca asta în toată istoria lui), cel contramandat din București sau faptul că n-a cutezat să calce prin Ardeal și Banat, nu-i de mirare că Dragnea pare tot mai pierdut pe arătură. E ceva ce nu-i mai iese, nu se mai leagă și nu pricepe de ce.
Pe lângă încercarea de a conserva și mobiliza propriul electorat, mitingurile au mai avut însă rolul de a-i da curaj lui Dragnea pentru ziua de 20 mai, care-i putea fi fatală. Până la urmă, ne aflăm în plină campanie și, previzibil, scadența s-a amânat, Curtea Constituțională a pasat pentru a patra oară decizia referitoare la completele de trei judecători de la ÎCCJ, prin care Dragnea putea scăpa de dosarul „Bombonica“, iar Înalta Curte a rămas în pronunțare, dar a amânat-o. Toți așteaptă probabil să vadă dincotro va bate vântul după alegeri. Iar cifra care zboară în coada vântului și de care se leagă toate este de 30% per scrutin - alegeri și referendum. De aici mai multe scenarii.
Dacă, la europarlamentare, PSD nu reușeșete să treacă de pragul psihologic de 30%, indiferent care va fi diferența față de următorul clasat, probabil PNL după toate sondajele, în partid va începe răfuiala. PSD a pierdut în doi ani peste 15 procente, iar asta se datorează exclusiv lui Dragnea și camarilei. Scorul ar fi confirmarea politicilor falimentare, dovedind că jumulirea justiției în folosul lui Dragnea nu a reușit să fie surclasată de propagandă și măriri salariale. Chiar dacă Dragnea nu va fi înlăturat de la conducerea partidului, puterea lui va fi slăbită, iar șansele unei candidaturi la prezidențiale se reduc semnificativ. În plus, oricât de timorat și dependent de banii bugetari ar fi PSD, îi va fi clar că Dragnea este piatra de moară legată de picioarele sale de lut. Cu un lider aflat la jumătatea scorului partidului, nu există altă interpretare.
Dacă însă rezultatul alegerilor va plasa PSD în jur de 25%, cu un PNL suflându-i în ceafă sau chiar peste el, așa cum îl arată destule sondaje, inclusiv ultimul, cel al Academiei Române, va fi jale pentru Dragnea. I se va cere capul, indiferent de argumentele, justificările și conspirațiile la care va face apel. PSD iartă multe atunci când interesele îi sunt servite, dar nu și-a iertat niciodată liderii care i-au adus ruina în alegeri. Sunt suficienți baroni care pândesc momentul, există deja scenarii alternativă. Să nu uităm de Victor Ponta, care va fi unul dintre principalii beneficiari ai unui eventual dezastru. De abia atunci discursul său apocaliptic va avea cu adevărat rezonanță în PSD.
Singurul lucru care ar putea edulcora o astfel de înfrângere ar fi tot cifra 30, adică nevalidarea referendumului inițiat de Klaus Iohannis. Insuccesul referendumului ar acoperi, într-o măsură, insuccesul PSD din alegeri. Nu ar fi un joc de sumă nulă, pentru că scorul partidului atârnă mai greu la socoteală printre pesediști, dar, mediatic vorbind, chestiunea va fi bine speculată și manipulată. Cel puțin în momentul acesta, sper să nu am dreptate, se cam profilează un eșec al referendumului. În primul rând, campania este ca și inexistentă, cu excepția mesajelor transmise de președinte la câteva mitinguri, zero afișe, zero prezență la televiziuni sau pe Internet. Tot ce se face în zona online ține de inițiativa societății civile. Motivele sunt financiare și legislative, dar partidele și președintele le puteau anticipa.
Este puțin probabil ca prezența la referendum s-o depășească pe cea de la alegeri, electoratul interesat de subiectul referendumului votează și la europarlamentare. Nu și viceversa. Sondajele arată un maxim de prezență de 39%, dar ea include votanții PSD. Deși coaliția PSD-ALDE nu a dat un semnal clar de boicot, care era contraproductiv ca imagine, „lămurirea“ o duc primarii prin mijloace „specifice“. Sigur, electoratul PSD nu înțelege prea bine despre ce-i vorba, așa că e de presupus că între 5 și 7%, spun sociologii, vor vota din greșeală, contribuind la cvorum. Dar scăzând restul procentelor pesediste (cei care nu vor vota) din prezența la referendum, există șanse mari ca cvorumul de 30% să nu fie atins. Pentru opoziție și Iohannis va fi un rateu de zile mari, pe termen scurt, e adevărat, pentru că șansele președintelui în alegerile pentru Cotroceni nu vor fi afectate. În schimb, PSD va primi un balon de oxigen pentru a-și justifica atacurile la justiție. Iată un model de lucru „prost făcut“. //
