Alianţa Ponta-Voiculescu împotriva presei independente

Aparent, Ponta pare prins în menghină: ori cu Varanul, Antonescu şi penalii, ori cu Barroso & comp. Dar nu e.

În timp ce europarlamentarii USL hăuleau de răsunau Antenele cum vor pune ei Comisia Europeană pe coji de nucă şi îi vor cere să dea lista completă a trădătorilor plătiţi s-o dezinformeze şi o vor obliga să facă un alt raport MCV, mai „echilibrat“ şi mai ne­pătat de „erori“, la Bruxelles, Ponta arăta iarăşi ca elevul scos la tablă să promită că, în viitor, va veni cu temele făcute şi nu va mai pune piu­neze pe scaunul justiţiei. Barroso i-a dat, de data aceasta, lista scurtă cu trei teme mari: selecţia procurorilor şefi la DNA şi Parchetul General, cazurile de corupţie şi de integritate din rândul miniştrilor şi par­la­men­tarilor şi, aici e aici !, „campaniile orchestrate în presă împotriva unor magistraţi“, care afec­tează „independenţa justiţiei“. Ponta dă­dea cuminte din cap şi promitea, da, da, da, aşa voi face: „Chiar şi fără MCV sunt deplin angajat faţă de independenţa justiţiei“, „mă voi strădui să îndeplinesc toate anga­ja­men­tele guvernului“, „cooperarea între premier şi preşedinte pare a fi un instrument foarte util“, „libertatea presei va fi respectată, bi­ne­înţeles, în echilibru cu independenţa justiţiei şi a statului de drept“. Mai rău, pentru ca lu­crurile să fie clare ca lacrima lui Felix, şeful de la Bruxelles a spus răspicat că „avem an­ga­jamentul autorităţilor române“ că vor „co­recta“ problema cu „cam­pa­niile orchestrate“. Aşadar, în loc să iasă public Mark Gray să-şi ceară scuze, aşa cum îi cerea războinic Cătălin Ivan - un soi de „Mic Titulescu“ al­toit cu „dom Jiji“ -, a ieşit Pon­ta să mulţumeasca pen­tru MCV şi lui Barroso per­so­nal pentru „rolul foarte echi­librat pe care l-a jucat pe par­cursul anului trecut“.

Întrebarea nu este ce va spune Ponta pe pla­iurile mioritico-anteniste, putem bănui, dar nu dublul discurs interesează acum, ci cum va face ca autorităţile române să-şi respecte  „angajamentele“. Plecând de la prezumţia că Ponta chiar vrea să urmeze calea europeană, soluţia este una singură: să închidă gura ra­dicalilor anti-Bruxelles, începând cu pur­tă­to­rul de cuvânt al PSD, despre care, în mod logic, se presupune că vorbeşte în numele par­­tidului, nefericitul acela de Cătălin Ivan, să se delimiteze de linşajul mediatic practicat de Voiculescu şi ciracii săi (chiar n-o fi înţeles „Impecabilul“ că CCR, CSM, DNA, ANI şi ONG-urile independente au credibilitate la Comisia Eu­ropeană, iar Felix nu?), să renunţe la co­rupţi şi să-i explice şi lui Antonescu asta. Dar mai ales să lase instituţiile statului în pace, să nu încerce să trişeze la numirile procurorilor şefi şi să nu comită alte tâmpenii, precum sus­pendarea sau modificarea Constituţiei fără cvorum şi cu atentate la CCR şi statutul pro­curorilor. Asta e ceea ce îi cere Comisia şi nu mă îndoiesc că Barroso i-a explicat pe în­de­lete cum stă treaba. Aparent, Ponta pare prins în menghină: ori cu Varanul, Antonescu şi penalii, ori cu Barroso & comp. Dar nu e.

În fapt, cel puţin pentru moment, alegerea e făcută: repetă că nu renunţă la Fenechiu şi Dragnea, că statutul parlamentarilor, retrimis de Băsescu Legislativului, e în regulă cu in­compatibilităţile şi a iniţiat diversiunea cu scri­soarea către Evenimentul Zilei, pentru a muta atenţia de la Antena 3 şi a introduce în dez­batere o temă falsă. I-a servit, deci, mingea la fileu lui Voiculescu, inducând relativizarea şi confuzia între critica şi ancheta jurnalistică sau chiar partizanat şi campania calomnioasă, linşajul şi atacul la persoană la comandă po­litică. Se face că nu vede diferenţa şi pune semnul egal între presă, în general, şi te­le­vi­ziunea de partid a USL, patronată de un tur­nător, un inculpat, care, dacă nu poate scăpa de justiţie, s-a decis s-o facă zob. Ponta şi echipa de diversionişti au mizat corect că breasla va fi divizată, că gâzii voiculeşti se vor revărsa împotriva „ziariştilor băsişti“, ata­cul imund la adresa lui Dan Tăpălagă este consecinţa, şi că Varanul va deveni  „victima presiunilor“. Manipularea este perfectă, nici Securitatea n-o făcea mai bine. Te cruceşti ci­tind că Voiculescu însuşi se plânge că îm­po­triva lui se desfăşoară „o amplă campanie denigratoare“ purtată de Evenimentul Zilei şi cere CSM să „adopte o poziţie oficială re­feritoare la criteriile pe care toate instituţiile de presă ar trebui să le asume, atunci când se referă la dosare aflate în stare de ju­decată“. Diabolica strategie are şanse să dea roade, mai ales pe o temă atât de sensibilă, inclusiv la nivel european. „Angajamentele“ luate faţă de Barroso se vor opri la uşa An­tenei 3, dar vor lovi în schimb presa in­dependentă. Derapajele echipei Voiculescu vor fi trecute sub tăcere sau, in extremis, pe­nalizate formal de CNA, iar criticile jurnaliştilor opozanţi se vor metamorfoza în presiuni care contravin MCV. „Consider că acest demers (că­tre CSM, n.a.), care ar răspunde şi pre­ocupărilor Comisiei Europene, ar fi deosebit de util pentru magistraţi şi justiţiabili, con­solidând încrederea în actul de justiţie“, spu­ne Varanul întruchipat în veritabil apărător al independenţei justiţiei şi presei. Iată cum Pon­ta a manevrat nu doar să nu se lepede de Voi­culescu, dar să-l înhame şi mai bine la căruţa intereselor lui. Şi reciproc.

Este o indubitabilă izbândă a cuplului Ponta-Voiculescu să reuşească, sub pretextul unui paragraf din MCV, să camufleze realitatea şi să intimideze presa independentă. //