Anticorupţia sub asediul USL

USL are intenţia vădită de a nu ceda niciun paspentru a-şi aservi justiţia.

Privite din afară, declaraţiile ofi­cialilor occidentali dau senzaţia că anticorupţia se află sub asediu. Avertismentele, unele mai dure şi mai tranşante chiar decât cele din tim­pul verii, par a fi destinate pre­ve­ni­rii asaltului final asupra acelor ins­tituţii ale statului - ANI, DNA, DIICOT, CSM - care au fă­cut parte din bench­mark-urile in­te­gră­rii şi a căror exis­tenţă şi funcţionare sunt mo­ni­torizate de Comisia Europeană prin MCV.

CSM, parchetele şi CCR sub control politic

După suspendarea din vară, USL a descoperit că modificarea Cons­tituţiei este calea cea mai efi­ci­entă de a pune între paranteze instituţiile în care s-a împiedicat puciul. Declaraţia lui Victor Pon­ta („parchetele şi CSM trebuie să se afle sub controlul par­la­mentului pentru a avea sigu­ranţa că aceste instituţii nu sunt niciodată folosite în bătălii politice“) a produs frisoane în rândul magistraţilor şi al Co­mi­siei Europene. Ceea ce se ştie mai puţin este că, în paralel cu această acţiune, USL pregăteşte o alta la fel de gravă: scoaterea pro­curorilor din rândul magis­tra­ţi­lor, adică de sub jurisdicţia CSM, şi trecerea lor sub controlul total al Ministerului Justiţiei.

Combinate, cele două acţiuni ar avea un efect devastator asupra an­ticorupţiei. Imaginaţi-vă ce s-ar alege de independenţa unui CSM format în baza algoritmului po­litic şi chemat la ordine în par­la­ment sau de dosarele de corupţie, în situaţia în care cariera pro­cu­rorilor sau a judecătorilor - nu­miri, revocări din funcţie - ar de­pinde exclusiv de politic.

Nici războiul împotriva Curţii Cons­tituţionale nu a fost abandonat, po­liticienii căutând soluţii, ca şi în cazul CSM şi al procurorilor, care de care mai în dezacord cu separaţia puterilor în stat. De­ran­jat de obligativitatea respectării deciziilor Curţii, György Frunda vrea ca acestea să poată fi res­pinse de par­la­ment cu o majoritate de două treimi, adică revenirea la si­tu­a­ţia de dinainte de aderare, iar Ponta susţine schimbarea modalităţii de de­semnare a ju­de­că­torilor CCR în nu­mele „de­politi­ză­rii“.

Niţu şi Irimia, foc de paie

Adusă în fruntea Ministerului Jus­tiţiei pentru a le veni de hac în timp record lui Morar şi Kö­vesi, Mona Pivniceru s-a trezit că trebuie să dea piept cu redutabila „madam Frankenstein“, cum gra­ţios au botezat-o useliştii pe Vi­viane Reding. Aşa se face că mi­siunea trasată de Ponta, An­to­nes­cu şi Voiculescu a fost un eşec. Maximum ce a putut face Piv­niceru a fost o procedură ne­trans­parentă, criticată aproape la uni­son de Comisie. Procurorii de eli­tă au refuzat participarea, iar Piv­niceru a ales fără fasoane dintre „exotici“. Atât de „exotici“, în­cât şase din zece candidaţi au uti­lizat „plagiatul slugarnic“, din chiar lucrările lui Pivniceru. Re­zultatul: Tiberiu Niţu şi Ioan Iri­mie, doi procurori controversaţi, unul participant cu arma în mâ­nă, ca soldat, la revoluţie şi, evi­dent, deţinător de certificat, altul dat afară din DNA Cluj de Daniel Morar. Respingerea acestor can­didaturi de către preşedinte pare inevitabilă, la fel şi avizul negativ al CSM, unde, spre supărarea USL-Antene, va fi o audiere publică, in­clusiv pe proiectele de mana­gement.

Lupta propriu-zisă se va da însă după alegeri şi de aceea pre­siu­nile în direcţia aceasta se în­dreap­tă. Va urma o nouă procedură şi este de presupus că de data aceas­ta se vor înscrie în luptă procu­rori grei şi din tabăra re­for­miş­tilor, şi din cea cu fidelitate use­listă bine testată. Va putea însă preşedintele, la o adică, respinge a doua propunere? Legea nu oferă un răspuns în ce priveşte numărul respingerilor, dar USL deja bate şaua cu decizia Curţii Constituţionale în cazul Norica Ni­colai (preşedintele poate refuza un ministru o singură dată, mo­tivat), spunând că acesta poate fi precedent şi pentru cazul procu­rorilor şefi. Este de prevăzut o lup­tă politică la baionetă, ame­ninţările cu suspendarea pe aceas­tă chestiune intrând la pachet. În acest viitor context complicat tre­buie privit şi avertismentul lui Gi­tenstein („Pentru Statele Unite ale Americii, acest proces de se­lecţie [procurorii şefi la DNA şi PG, n.r.] va fi un criteriu foarte important care va influenţa per­cepţia asupra parteneriatului nostru strategic cu România“).

Pentru ANI vin vremuri şi mai grele

Respingerea de către Senat a de­cizei Înaltei Curţi în cazul Dia­conu este un precedent periculos pentru separaţia puterilor în stat, dezvăluind totodată şi intenţia USL de a nu ceda niciun pas în lupta contra ANI. Declaraţiile am­basadorului SUA Mark Gitenstein („În acest moment, orice ini­ţia­tivă de a redeschide subiectul mo­dificării Legii ANI ar fi o idee foarte proastă şi nu ar fi bine primită de MCV, de UE şi de SUA“) şi ale ambasadorului ger­man, Andreas von Metten­heim („o restricţionare a activităţii ANI ar avea repercusiuni asu­pra următorului raport MCV şi asupra altor domenii politice co­nexe“) pot fi citite în cheia stă­vilirii ofensivei asupra ANI. Miza este imensă, pentru că, după cum spune Horia Georgescu, la rând urmează încă vreo 20 de senatori şi deputaţi ale căror procese se apropie de final la ÎCCJ. Chiar da­că nu candidează, ei nu vor mai putea ocupa o funcţie publică vre­me de 3 ani, iar dacă câştigă în ale­geri, îşi vor putea pierde man­datul. Acesta este motivul pentru care USL pregăteşte dezin­cri­mi­narea incompatibilitarilor şi con­flictelor de interese, Mona Piv­ni­ceru lucrând de zor la un aşa-zis „Codex“, care să stea la baza unei viitoare legi. Nu este surprinzător deci că Pivniceru, Ponta sau An­tonescu nu s-au delimitat de vo­tul din parlament.

Problema este însă mai gravă decât pare la prima vedere. MCV va sancţiona dur presiunile po­li­tice asupra ANI, iar, pe cale de con­secinţă, aderarea la spaţiul Schengen devine tot mai iluzorie. Nu-i însă doar atât: fondurile eu­ropene ar putea fi complet blo­cate dacă nu se rezolvă ches­ti­u­nea conflictelor de interese. Leo­nard Orban a spus clar că oficialii CE au cerut guvernului, pentru a debloca plăţile, „noi măsuri de reglementare privind achiziţiile publice şi conflictele de in­te­re­se“. De altfel, acestea sunt „do­me­niile politice conexe“ despre care vorbea ambasadorul Ger­ma­niei când atenţiona asupra restric­ţionării ANI. Se pare însă că USL este dispusă să rateze şi Schen­genul, şi fondurile europene, doar pentru a scăpa de ANI.

Asociaţiile lui Spânu şi Sima joacă pentru USL

Deşi Ponta a susţinut că nu vede nicio problemă ca magistraţii să dea socoteală în faţa par­la­men­tului („Dacă un parlamentar este chemat la Parchet nu se în­calcă separaţia puterilor în stat? Numai invers este încălcare?“), în textul prin care s-a înfiinţat Comisia de anchetă a re­fe­ren­du­mului s-au dat asigurări că acest lucru nu se va întâmpla, motiv pentru care CCR i-a dat bine­cu­vântarea. Cu toate acestea, faptul că o comisie va ancheta în paralel cu procurorii martori sau în­vi­nuiţi în dosar este interzis de le­ge, din simplul motiv că aceştia pot fi influenţaţi. N-ar fi o nou­tate nici schimbarea depoziţiilor, nici acuzele de presiuni aduse pro­curorilor. Despre asta poli­ti­ci­enii s-au ferit să vorbescă, dar este probabil s-o facă motivarea CCR.

Majoritatea acestor derapaje bene­ficiază de susţinerea Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), aflată sub conducerea unei clone a Vioricăi Costiniu: judecătorul Dan Spânu. În vară, AMR a sărit ca arsă în apărarea Monei Piv­ni­ceru, a atacat CSM şi Curtea Cons­tituţională, citind parcă din co­mu­nicatele USL. Acum cere în ins­tanţă anularea hotărârii prin care Daniel Morar a devenit „abuziv“ membru de drept al CSM. Trans­formată parcă într-o sucursală a USL, Asociaţia organizează pe 9 noiembrie, zi când sosesc şi ex­perţii CE, o dezbatere care are prin­tre teme „justiţia română sub con­trol politic internaţional“ şi „MCV – instrument de in­ti­mi­dare  sau de regenerare“.

Soră bună cu AMR este Asociaţia Procurorilor din România, con­dusă de Constantin Sima - unul dintre candidaţii înscrişi şi la şe­fia DNA, şi a Parchetului Ge­ne­ral, care în proiectul de mana­ge­ment punea DNA pe coji de nucă, acuzând-o că a comis erori fără număr -, secondat de faimosul procuror Ilie Picioruş, cel care ar fi comandat o analiză psihiatrică post-mortem pentru procurorul Panait, scoţându-l nu tocmai în regulă. Asociaţia Procurorilor a pro­testat şi ea alături de AMR împotriva CSM, care întârzia avi­zarea Monei Pivniceru şi s-a aliat pledoariei avocaţilor lui Adrian Năstase, cerând CSM şi Înaltei Curţi să găsească soluţii pentru intrarea în legalitate a ju­de­că­to­rilor care „soluţionează dosare fără să aibă decret prezidenţial de numire în funcţie“. Poziţia Aso­ciaţiei nu surprinde, ţinând cont că în noiembrie 2011 a în­cheiat un protocol cu grupurile par­la­men­tare PSD, care s-au angajat să „tra­teze cu bunăvoinţă şi res­pon­sa­bilitate respectarea ho­tă­râ­rilor judecătoreşti în general şi a ce­lor care stabilesc titluri exe­cu­torii privind drepturile salariale“. //