De același autor
Unica metodă la îndemâna USL de a provoca anticipatele a murit îngropată sub mormanul de interese şi beneficii parlamentare.
Înhăţate şi supte până la ultimul oscior de orice urmă de independenţă, protestele din Piaţa Universităţii au devenit platoul de filmare al Antenei 3. Cum gerul năprasnic a redus în mod firesc şi numărul, şi avântul protestatar, manipulatorii lui Felix se descurcă şi ei cum pot. Ba cu rezervistul Dogaru cerând minereşte desfiinţarea a tot ce mişcă în afara protocolului încheiat cu USL, ba cu imagini de arhivă de acum două săptămâni, dar în special cu îndemnuri la ură neagră şi oarbă. Vreo surpriză? Nu cred. Politica românească este extrem de previzibilă, actorii ei, cu limitările şi demagogia îndelung testate, rămânând aceeaşi. Aşa încât, nu e surprinzător nici că anteniştii au tras protestele pe turta USL, nici că PDL nu ratează nicio strachină în care să calce şi nici că opoziţia face demonstraţii live de ce merită să fie detestată la pachet cu puterea. În fapt, aşa cum telespectatorii şi Antena 3 se merită unii pe alţii, aşa şi puterea şi opoziţia. Greu de spus al cui e norocul mai mare, al PDL şi al preşedintelui că au ca adversari personaje ca Antonescu şi Ponta, sau al acestora că premierul Boc a dezvoltat şi el, precum Victor Ciorbea şi Emil Constantinescu, sindromul „salvatorului indispensabil“, nedându-se dus cu vorba bună.
USL şi-a încheiat acţiunea denumită gongoric „demisia în bloc pentru provocarea alegerilor anticipate“ cu un fâs răsunător. Unul care a lovit în plin pretenţia PNL că opoziţia ar fi altfel decât „nesimţiţii“ şi „dictatorul“ care stau agăţaţi de putere în loc să-i facă loc ei. Liberalii nu sunt „fraieri“, a dat asigurări Mircea Diaconu, senatorul care a trecut mireasa pragmatismului actoricesc peste pragul ANI. Având grijă să argumenteze prăpădul care ar urma după demisia USL („cine ar mai contesta legile la Curtea Constituţională?“), Ponta şi Antonescu au optat pentru formula reciproc avantajoasă a grevei parlamentare. Avantajoasă în special pentru liderul PNL, care, iată, reuşeşte să-şi legalizeze chiulul. Ponta & Antonescu au lămurit măcar un lucru: greva va fi plătită de tot poporul. Adică, greviştii îşi vor lua forfetarele, salariile, maşinile, şoferii şi mobilele cu ei în perioada protestului. Să tot stai în grevă pe 5.000-8.000 de lei salariu de bază şi pe 10.000 forfetara! Mai mult, „greva accentuată“ va începe strategic doar după ce opoziţia îşi va vota funcţiile în structurile parlamentare. Vorba Adrianei Săftoiu, rămasă pe tarlaua demisiei doar cu Ludovic Orban alături, „uşor cu teoria, greu cu practica“.
Uite-aşa, unica metodă la îndemâna USL de a provoca anticipatele a murit îngropată sub mormanul de interese şi beneficii fără de care existenţa parlamentarilor ar fi o formă fără fond. Aferim.
În schimb, Adrian Năstase a fost redezgropat ca victimă politică a „justiţiei băsesciene“ şi a „completului de execuţie pus la cale de Daniel Morar“, condamnat fiind la doi ani de închisoare cu executare, după ce, acum vreo lună, ieşise curat şi achitat de o „justiţie care şi-a dovedit independenţa“. „Trofeul calităţii“, dosarul de la care i s-a tras condamnarea, are toate şansele să-i „distrugă“ cariera politică, spre bucuria lui Victor Ponta, care nu mai are de aşteptat decât recursul pentru a avea drum liber în campanie. Dacă judecătorii menţin condamnarea, Năstase se poate retrage în liniştea de la Cornu, pentru că îşi va pierde inclusiv dreptul de a alege şi de a fi ales, precum şi dreptul de a ocupa o „funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat“. Altfel spus, Năstase nici consilier la Cornu, nici măcar secretar de stat la Externe n-ar mai avea şanse să ajungă. Puţin „dezamăgit“, Ponta s-a ferit să comenteze şi să facă zid din trupurile baronilor. Iată cum şi procurorii pot fi băieţi buni! Aviz însă amatorilor de finanţări în campanie pe schema „Trofeul calităţii“ sau altele asemenea.
Răspunsul PDL la o aşa mostră de alternativă politică a fost însă pe măsură. Căci, nu-i aşa?, atunci când adversarul îşi dă cu stângul în dreptul, nu te împiedică nimic, nici măcar sondajele care te arată în picaj liber de la 21% la 15%, să-ţi dai şi tu cu dreptul în stângul. Reacţia la decizia Curţii Constituţionale de a decomasa alegerile a fost întâmpinată cu o lungă şi jenantă tăcere care arată incapacitatea la compromis în plină eră a dialogului, dar şi prizonieratul de tip japonez în proiectul păgubos al comasatelor. Dar nimic nu egalează şirul bâlbâielilor în ce priveşte demiterea lui Boc şi care dau imaginea de ansamblu a degringoladei şi lipsei de decizie din PDL. Indiferent ce ar face, oricâte lopeţi de zăpadă ar da, oricâtă creştere economică ar promite, chiar dacă măreşte pensiile, salariile, producţia de gaze sau de porumb la hectar, Emil Boc e terminat din punct de vedere al credibilităţii. E timpul retragerii, a uneia demne, şi nu după tiparul Radu Vasile. Din păcate, se pare că Boc nu înţelege că ipoteticele „roade“ ale mandatatului său vor trebui culese de altcineva. Nu înţeleg nici baronii. Culmea!, nici Elena Udrea. Vorbele aruncate bolovănos pe sub mustaţă de Oltean arată însă că situaţia nu mai suferă amânare, dacă democrat-liberalii vor să mai aibă o şansă de a recâştiga, fie şi parţial, procentele pierdute după episodul-scânteie Arafat. Castrat de autoritatea lui Băsescu, de la care aşteaptă în continuare mântuirea, PDL se joacă cu gerul. Care, atunci când va trece, va putea aduce în stradă şi nemulţumiţii care acum au petrecut protestele în faţa Antenei 3. Moment în care schimbarea lui Boc ar fi nu doar tardivă, ci şi provocatoare. Se joacă şi cu UDMR, a cărei predispoziţie pentru anticipate creşte odată cu ezitările PDL. //
