De același autor
Antonescu, sustinut de aripa radicala a PNL, tot mai subtire si mai inclinata spre marele compromis cu sultanul, va avea de infruntat in citeva zile filialele. Indiferente la indicatiile lui Patriciu, stiind dintr-o indelungata experienta ca bugetul de stat e mai aproape si mai accesibil decit fondurile rambursabile ale oligarhului, surde la apelurile de lupta la baioneta si prea putin dispuse sa-si faca incalzirea de dimineata in opozitie, filialele-acest blestem pe capul sefilor-vor acolo de unde au plecat acum un an. Adica inapoi in functii. Le poate oferi asta Antonescu, Orban, Nicolai, Rusanu sau Patriciu? Le pot garanta acestia ca perioada de asteptare nu se va prelungi patru ani? Este razboiul sfint alaturi de infrintul Geoana o alternativa la beneficiile puterii? Iata o intrebare la care niciunul dintre radicali nu poate da un raspuns satisfacator. Mai mult, in numele a ce sa fie facut acest sacrificiu?
“Alianta Anti” nu a fost o constructie politica pe termen lung aprobata de intreg partidul, ci doar o strategie de campanie, invalidata, iata, de vot. Spre deosebire de lideri, ramasi ancorati in proiectul “Jos Basescu”, multi liberali vor refacerea unei guvernari de dreapta, care in ultima instanta a functionat destul de bine in primii doi ani. Conditia esentiala este insa certitudinea ca presedintele nu va incerca din nou sa destabilizeze PNL, sa-l inghita sau sa si-l anexeze, amenintare bine speculata zilele acestea de adeptii razboiului rece cu Basescu. Lui Antonescu ii va fi greu sa stapineasca un PNL, aruncat de propriile orgolii si obsesii, in opozitie. Riscul dezertarilor este de data aceasta mult mai serios, pentru ca acum politica se face pe termen lung. Vremea campaniilor a trecut, iar retorica mitingista a la Orban devine deplasata si ridicola.
Pe de alta parte, este normal ca PNL sa negocieze dur, sa incerce sa-si maximizeze sansele, dar in limitele logicii politice si nu asa cum a facut in 2008, dupa alegerile parlamentare. A conditiona negocierile de functia de prim ministru pentru Antonescu este similar cu refuzul acestora, pentru ca in mod evident nici Basescu, nici PD-L nu vor accepta un guvern condus de un personaj care in campanie a avut grija sa nu lase loc de buna-ziua.
In tabara PSD, se joaca aprig si cu nervii intinsi la maximum cacealmaua fraudarii, ca singura solutie onorabila de a intra in epoca Basescu II. Liderii PSD stiu ca nu au nicio sansa la Curtea Constitutionala, asa cum stiu ca sistemul lor de frauda a dat rateuri mai mici decit admite Victor Ponta. Camioanele cu probe s-au dovedit a fi doar citeva dosare cu declaratii pe proprie raspundere, citeva zeci de voturi multiple si CNP-uri in neregula, plus “dovezi” filmate sau vorbite ale mitei si traseismului (despre care surse declara ca le-au fost puse la dispozitie chiar de trusturile mogulilor). Total insuficient pentru a demonstra ca ordinea candidatilor a fost inversata prin frauda! De altfel, insusi Ion Predescu, judecatorul numit de PSD la Curtea Constitutionala, a transmis un mesaj clar “probe indubitabile, nu inchipuiri”.
Campania “frauda” are in principal rolul de temporiza macelul care va urma in partid si de a oferi un argument pentru decredibilizarea mandatului presedintelui, care ar putea fi util in lunga perioada de opozitie pentru care partidul se pregateste. Previzibilul ei esec nu este insa de bun augur nici pentru Mircea Geoana, nici pentru locotenentii sai, Dragnea, Nica si altii, ca dovada ca Hrebenciuc, cu bunul sau instinct al supravietuirii poltice, a trecut rapid in planul doi. PSD stie ca nu e convingator din simplul motiv ca a jucat scena victoriei la exit-poll-uri cu mult prea mult talent, iar topaia lui Geoana va fi pusa mereu in oglinda cu filmul “hotul striga hotii”. Asa se intimpla insa cind manipularea iti ia mintile si gindesti doar pentru urmatoarele trei ore.
Cit despre o eventuala repetare a alegerilor, acesta este un scenariu de cosmar pe care nimeni in PSD nu-l ia in calcul serios. Creditorii deja bat la usa, Vintu inchide taraba si se uita cu jind peste granitele la care a fost dat in consemn, iar Geoana nu s-a desteptat peste noapte. Ca si in campania murdara pe care au dus-o, si care a jucat pina la urma in favoarea lui Basescu, nici in actiunea “frauda” PSD nu se poate debarasa de derapaje. Punerea la stilpul infamiei a diasporei, etichetele de “hoti” aplicate fara discernamint, cuvintele dure scoase parca din ambalajul altor vremuri, nu anunta deloc reconcilierea si stabilitatea pe care o promiteau. PSD nu a stiut sa joace cartea infringerii. De acum inainte va fi interesant doar prin lupta pentru putere din interior si singurele intrebari care se vor mai pune sint daca Geoana va pleca singur sau va fi azvirlit pe scari si cine va prelua conducerea partidului. In rest, doar harmalaie menita sa estompeze zgomotul cutitelor care se ascut.
O evolutie mult mai interesant o are insa cazul “maleficului”. Vintu este legat de glie si surse sustin ca nu mai sint multe zilele pina la care va incepe sa faca sedinte de relaxare cu procurorii si nu cu candidatii. Asteptam cu interes relatarile de la fata locului de pe Realitatea Tv. Au infrint impreuna, dar trebuie sa stringa cioburile separat.