De același autor
Corupția, relațiile sulfuroase dintre politicieni și instituții ale statului, clientelismul politic, cârdășia funcționarilor publici cu diverși protejați și afaceriști conectați la banul public, o întreagă rețea care căpușează țara și suferința oamenilor a fost devoalată de acest caz mult mai mult decât altele. De aceea a și șocat într-o măsură atât de mare. Nu lipsește niciunul dintre ingredientele care au transformat România într-un stat eșuat. Un stat care va continua să fie așa până când nu va avea loc acea reformă de profunzime despre care se vorbește de atâția amar de ani.
Demisia celor doi miniștri și a altor câtorva funcționari responsabili cu supravegherea azilelor se impunea, este o indiscutabilă victorie a presei și societății civile, dar nu rezolvă fondul problemei din simplul motiv că actuala guvernare este parte a acestei caracatițe care sufocă țara, este antireformistă structural și strigător la cer de incompetentă. Nu știe, nu vrea și nici nu poate să facă ceva.
Plecarea miniștrilor Firea și Budăi dă satisfacție opiniei publice, salvează pe cât se poate din imaginea deteriorată a PSD, implicat, indirect deocamdată, până în gât în afacere, dar este și o strategie de a îngropa subiectul. Traversăm o perioadă de heirupism în care la ordinul lui Ciolacu se verifică centrele, dar sunt verificări de formă, și se taie capete alese pe sprânceană. Controalele și formulele patetice nu sunt decât o demonstrație că Ciolacu și guvernul său sunt preocupați de aparențe, nu de soarta bătrânilor și a copiilor instituționalizați. Un exercițiu de imagine, unul dintre cele multe, care însă în final nu face decât să pătreze status -quoul. Principiul de bază: câinii latră, caravana trece, până la alegeri mai e un an.
Sistemul va rămâne la fel de nereformat, pentru că o reformă a serviciilor sociale înseamnă mult mai mult decât hrană decentă, așternuturi curate și paturi în număr suficient, adică minimum pentru supraviețuire. Controlalele de acum seamănă izbitor cu cele la buticurile de pe litoral.
Reformă înseamnă să comanzi un audit extern și să pui în aplicare recomandările, să schimbi complet arhitectura sistemului, să faci angajări, de sus în jos, pe criterii profesionale, și nu politice, să verifici permanent și să dai acces ONG-urilor și presei în azile. Nimic din toate astea nu se va întâmpla, iar puținul care se va petrece va fi de ochii lumii. Poate o vreme, până când se va stinge complet scandalul, bătrânii și copiii nu vor mai fi maltratați, abuzați, tratați cu dispreț, răutate și cinism extrem, așa cum s-a văzut la Voluntari. Dar nu va dura mult și se va reveni la relele apucături gravate adânc în ADN-ul sistemului. Corupția renaște mereu și mereu din propria cenușă. S-a întâmplat asta în absolut toate așa-zisele reforme eșuate din Educație, Sănătate, Administrație etc. Istoria nu ne dă speranțe de optimism.
Din punct de vedere politic, Ciolacu a încercat in extremis să salveze ce mai poate fi salvat. A făcut-o cu întârziere și ezitând, sub presiunea mediatică a scandalului. Nu e o întâmplare că a amânat decizia în privința Gabrielei Firea – gruparea Stănescu din PSD continuă să fie puternică. Pe de altă parte, neobrăzarea ministrei, încrengătura minciunilor, felul în care s-a victimizat și a acuzat în dreapta și-n stânga, sulfuroasele legături cu patronul azilelor și cu prietena consilieră Ligia Gheorghe, faptul că a intrat în conflict cu purtătorul de cuvânt al BOR, țopenia care a atins recorduri ce păreau imposibile au transformat-o în indezirabilă chiar și pentru baronii care o susțineau. Plecată din funcții, Firea se va răzbuna într-un fel sau altul, dacă nu va primi ceea ce cere: adică un loc eligibil pe listele de europarlamentare și susținerea partidului pentru încă un mandat la Primăria Voluntari a soțului Pandele. Lui Ciolacu îi va fi însă greu să-și țină promisiunile, bagajul negativ al Gabrielei Firea va rămâne intact până la alegeri, mai ales că s-ar putea să vină și niște dosare penale pe numele consortului.
Azilele groazei ar putea fi lebăda neagră pentru PSD și aliatul său PNL. Liberalii au avut prea puțin de profitat din acest caz, iar poziția ambiguă față de Gabriela Firea, a cărei demisie nu a fost cerută de nicio voce cu greutate din partid, darămite de Ciucă, fidelul cu epoleți al lui Ciolacu, arată, de fapt, cât de apropiate structural sunt cele două partide. Și cât de implicate în construcția și susținerea sistemului „corupt și inert”, după cum îl eticheta premierul.
O lebădă neagră pentru că prin posibila ieșire a Gabrielei Firea din cursa pentru Primăria Capitalei se resetează jocul politic. Din toate sondajele de opinie reieșea clar că singura capabilă să-l învingă pe Nicușor Dan era Firea. Social-democrații și-au pierdut primadona și alta nu au, vor trebui deci să scoată din manșetă un candidat, ceea ce va fi o problemă. Pentru că, totuși, șarlatania cu ie și închinătoare la cele sfinte nu-i chiar pe toate drumurile. Fie ele și pesediste.
În felul acesta s-a dus de râpă și planul PNL de a merge pe mâna Firei la Primăria Generală. Vor trebui și liberalii să scotocească după un candidat – și ei sunt în grea suferință de când l-au trecut pe Ciucu pe linie moartă, ca să-l împingă în față pe favoritul lui Ciolacu, Burduja.
Mai e varianta în care Firea va candida pentru partidul fostului ei patron de la Antena 3, Dan Voiculescu, asta pentru că ambâțurile madamei trebuie cumva satisfăcute. La fel și socotelile serviciilor secrete, aripa Secu.
În această situație, voturile de stânga se vor împărți și șansele lui Nicușor Dan cresc semnificativ, pentru că vorbim de alegeri într-un singur tur de scrutin. Este acea situație în care PSD și PNL pot să cadă în groapa pe care au săpat-o cu dinții și ghearele pentru USR. Au mai pățit-o și altă dată. Nu le-au lipsit lebedele negre, dar nici nu au învățat cum să le prevină.
Bucureștiul este, ca întotdeauna, un semnal important, cine îl pierde nu are o soartă prea bună la alegerile parlamentare. //
