De același autor
Traian Băsescu a câştigat alegerile singur împotriva tuturor. Rezultatele Biroului Electoral Central arată o diferenţă de aproape 70 de mii de voturi între el şi Mircea Geoană, care nu lasă loc îndoielii. O victorie la limită, dar cu atât mai usturătoare pentru adversar.
O victorie care spune mai multe despre învinşi decât despre câştigători. Imensa maşinărie formată din „Alianţa Anti“, reunită sub flamura „Jos Băsescu“, din moguli şi televiziunile lor, din aparatele de partid, a ratat. Motivele? În primul rând, Băsescu însuşi, în al doilea, campania murdară, filmuleţul trucat, Patriciu, Vântu şi Voiculescu, ura care le-a luat minţile făcându-i să se creadă stăpâni pe situaţie, jurnaliştii şi analiştii care i-au servit şi au abdicat de la principiile meseriei. Este bine meritata lor înfrângere, efectul pervers, dar previzibil, al linşajului mediatic la care l-au supus pe Traian Băsescu. Ei, cei trei moguli, cu Ciutacu, Gâdea, Ciuvică, Roşca Stănescu, Nistorescu, Guşă şi toţi manipulatorii înfierbântaţi, care s-au perindat neobosiţi pe ecrane, au reuşit mobilizarea la vot a absenteiştilor de la primul tur. Diferenţa de şapte procente în prezenţă se datorează, în principal, sentimentului de revoltă generat de campania abjectă făcută de ei. Este o înfrângere a urii, o punere la colţ a prostiei, o sfidare adresată minciunii. Greşelile făcute de „Alianţa Anti“ şi susţinătorii ei au avut ultimul cuvânt. Desantul la Timişoara, Hayssam, filmul falsificat, miile de ore de trăncăneală destinate a-l decredibiliza pe Băsescu şi a-l transforma în „dictator“ şi „scandalagiu“ au avut efectul contrar. Toţi aceştia au contribuit la eşecul lui Geoană. Au înfrânt împreună. Este o lecţie.
Hora victoriei, jucată în seara exit-poll-urilor, va rămâne antologică. „Mihaela, dragostea mea“, a exclamat cu patos Geoană, chemându-şi tatăl „de sus din ceruri“ şi mama „din faţa televizorului“, dar uitând-o nerecunoscător pe soacra mică să asiste la înscăunarea sa din Kiseleff. Cariera preşedintelui şi a primei lui doamne a avut însă o viaţă scurtă, doar patru ore. Ridicolul îl va urmări şi, probabil, cariera lui politică va sfârşi sub talpa fermă a baronilor. Teoretic, pe Geoană l-ar mai putea salva doar o retragere demnă. Dar, aşa cum a uitat de vizitele la maleficul Vântu, uită acum de declaraţia că dacă va pierde alegerile se va retrage din funcţia de preşedinte al PSD. Mă îndoiesc că va avea suficientă forţă pentru asta. Ca dovadă că PSD se refugiază glorios în „fraudă“. Una pe care o negau în seara victoriei la exit-poll-uri, dar devenită extrem de utilă în cazul înfrângerii.
„Coaliţia Anti“ contestă alegerile, ceea ce va prelungi starea de insecuritate şi va întârzia discuţiile pentru formarea unui nou guvern. Cristian Pîrvulescu, transformat în consilier PSD, oferă soluţia „democratică“ a nesemnării proceselor verbale de către partidele din alianţă. Marile inteligenţe din PSD proclamă „frauda“ în judeţele ardelene doar pentru că ele au votat masiv cu Băsescu, uitându-le pe cele din sud, patronate de baronii PSD, care s-au pronunţat pentru Geoană. Spun că nu se închide „cheia“ pe anumite procese verbale, omiţând că softul BEC se blochează automat într-o asemenea situaţie. Culmea ironiei ar fi ca în urma contestaţiei să se arate că hoţomanul cel mare a fost exact PSD. În fapt, social-democraţii şi aliaţii continuă campania lipsită de fair-play, făcând dovada incapacităţii de a pierde cu demnitate şi cavalerism. PSD face astăzi exact ceea ce recomanda duminică PD-L: să nu facă, adică să nu se apuce să conteste alegerile, să nu acuze fraudarea şi să aibă onestitatea recunoaşterii înfrângerii!
Alături de Mircea Geoană, unul dintre marii înfrânţi ai turului doi este Crin Antonescu. Prăbuşirea voluptuoasă în braţele lui Geoană, schimbul de tricouri şi insigne, pupăturile de duminică seara, declaraţiile de prietenie veşnică vor rămâne în albumele de familie. Dincolo însă de prestaţia liderilor, important este că nici măcar electoratul liberal, în întregimea lui, nu a dat curs marelui proiect Johannis. Ce dovadă mai bună poate exista decât votul masiv al Sibiului în favoarea lui Băsescu?
Singurul care a intuit eşecul şi gravitatea situaţiei a fost însuşi primarul Johannis, care s-a retras rapid din combinaţie şi a recunoscut rezultatul alegerilor. O altă lecţie pe care liberalii şi pesediştii refuză s-o înţeleagă. Aşa cum Mircea Geoană va avea probleme în propriul partid, pe care l-a condus cu mână sigură spre înfrângere, tot aşa nu este exclus ca şi Crin Antonescu să fie pus sub semnul întrebării. În situaţia în care capitularea în faţa PSD ar fi fost un succes, cariera de lider al PNL a lui Antonescu ar fi fost pavată cu crini, pe când aşa, liberalii vor redescoperi în cenuşa eşecului principiile uitate ale moralităţii şi ale istoriei. Războiul din PNL se anunţă dramatic.
Întrebarea esenţială nu este însă legată de jocul de glezne al înfrânţilor, ci de ceea ce se va întâmpla mai departe. Aici, cheia se află la Traian Băsescu, care poate demonstra că a înţeles sensul adânc al votului pe care l-a primit sau poate cădea în capcana răzbunării. Modul în care Băsescu îşi va anunţa victoria este crucial. Va şti să administreze succesul, să se oprească din impunerea autoritară a propriului proiect? Greu de spus. Un guvern şi o nouă majoritate sunt indispensabile, dar cu cine se va face această construcţie? Probabil că PNL va fi presat să accepte oferta de guvernare. Iată, Relu Fenechiu a şi trecut de partea poporului! De data aceasta, Băsescu are obligaţia, impusă de realităţile politice, să depăşească animozităţile justificate faţă de liderii PNL şi să facă concesii. Un prim semnal a venit din partea lui Tăriceanu: „PNL nu trebuie să fie un căţeluş al PSD. Nu se poate judeca totul în funcţie de ura faţă de Băsescu“. Un cuvânt decisiv îl va avea, ca întotdeauna, Dinu Patriciu, care va încerca să blocheze reîntoarcerea PNL la sentimente mai bune faţă de Băsescu. Liberalii vor fi într-o mare dilemă: Patriciu sau puterea.
Ura faţă de Băsescu sau guvernarea cu toate beneficiile ei? În cazul în care însă liberalii vor rămâne, la cererea lui Patriciu, încremeniţi în proiectul PSD-moguli, alternativa este un cabinet de tehnocraţi, cu specialişti de necontestat, fără Udrea sau alte figuri din zona aceasta, care să fie susţinut în parlament. Un cabinet minoritar condus de un premier de nerefuzat. O greşeală ireparabilă ar fi pupatul „Pieţei Independenţii“ cu PSD.
Deşi succesul lui Băsescu a dat satisfacţie propriului electorat, în special datorită victoriei asupra mogulilor şi a presei acestora, nu trebuie uitat că şi acest electorat se confruntă cu criza şi doreşte stabilitate, în aceeaşi măsură în care vrea reforme. Este adevărat că Traian Băsescu a învins singur împotriva tuturor, iar Coaliţia a pierdut împreună, că ura l-a făcut, în bună masură, preşedinte, dar sunt convinsă că a simţit glontele şuierându-i pe la urechi şi a tras învăţămintele necesare. //
