De același autor
Traian Băsescu a câştigat încă un rând de alegeri, cele din PDL. Emil Boc a fost reconfirmat zdrobitor, câţiva reformişti, Macovei, Voinescu, Baconschi, au ajuns în conducere, Blaga a fost împiedicat să scindeze partidul, cinci dintre oamenii săi au primit posturi, trădând astfel înţelegerea unei retrageri colective. Băsescu nu e străin de nimic din ce s-a întâmplat. Deci, victorie! Ce va urma pentru ca sforăriile şi trădările să aibă un rost şi ele să nu rămână în registrul minor al politicianismelor şi coteriilor tradiţional autohtone, să aibă un impact asupra procentelor partidului, guvernării şi economiei? Altfel spus, va reuşi Băsescu să găsească formula magică pentru un guvern care să continue reformele şi să ţină legată punga bugetară în anii electorali care urmează, să impună PDL măcar şi o minimă restructurare pe criterii de performanţă şi integritate? Adevărata bătălie de abia începe şi ea se va purta pe mai multe fronturi: debarcarea lui Boc de la Palatul Victoria, susţinerea reformiştilor, anihilarea opoziţiei pe care, înfrântă şi frustrată, tabăra Blaga o va face şi găsirea unui lider, viitor candidat la prezidenţiale.
Ecourile convenţiei nu se vor stinge uşor şi cred că de abia de aici înainte se va putea vorbi de apariţia unui veritabil curent anti-Băsescu în PDL. Gruparea Blaga este convinsă că înfrângerea se datorează exclusiv implicării preşedintelui. Se aud acuze furibunde şi, probabil, unele dintre ele adevărate: campanie necinstită - vizitele de lucru ale lui Boc încărcat de contracte şi promisiuni de investiţii -, cumpărări de voturi şi ameninţări, ba cu DNA, ba cu raderea din organizaţii, aranjamente „organizatorice“ - echipa de zgomote adusă la convenţie de Dan Andronic –, telefoane otrăvite în miez de noapte care au presat conştiinţele şi caracterele înclinate natural spre trădare, listele impuse. Chiar dacă planul taberei Blaga de a-l lăsa în offside pe Boc prin retragerea în bloc a tuturor candidaturilor a fost dejucat, asta nu va face decât să întărâte şi să mărească apetitul pentru opoziţie în interior. Înfrântul Blaga strânge din dinţi şi jură răzbunare. Are de partea sa destule filiale şi mai ales credinţa că va veni şi vremea lui. Nu se ştie când, poate după alegerile din 2012, când din PDL s-ar putea desprinde o aripioară care să formeze sau să întărească o potenţială majoritate uselistă. Poate chiar mai devreme, când Băsescu va încerca să treacă prin parlament un premier tehnocrat. Există deja informaţii că la Senat majoritatea va ajunge pe minus. Oricum, dacă mult clamata unitate se va menţine până la alegeri, în interior curentul anti-Băsescu va prinde aripi. Este de aşteptat să critice vocal o viitoare guvernare tehnocrată şi, inerent, mai puţin dependentă de partid, continuarea reformelor şi inevitabilele măsuri de austeritate, să boicoteze tentativele de introducere a integrităţilor. Controlul pe care l-a dorit Băsescu i s-ar putea întoarce în faţă.
În doilea rând, se va pune problema reformării partidului tot în ideea recredibilizării şi maximizării şanselor în alegeri. Este de aşteptat ca Băsescu s-o susţină pe Macovei, care, iată, a sărit, spre ipocrita bucurie a multora, de la 3 la 900 de voturi, în tentativa schimbării principiului clientelaro-corupt într-unul al profesionalismului şi onestităţii. Cu Macovei în BPN, partidul şi-a pus bomba sub căruţa cu corupţi. Chiar dacă şandramaua nu va sări în aer, discuţii aprinse vor exista cu certitudine, măcar şi pentru că Băsescu are nevoie de coerenţă şi sprijin în încercarea de a elimina „boierii“ din regii.
Cea mai importantă luptă, dacă nu chiar singura care contează cu adevărat pentru reuşita planului prezidenţial, este schimbarea lui Boc cu un premier tehnocrat. Miza este uriaşă. România trebuie să intre pe creştere economică şi să continue reformele, începând cu regiile de stat, sănătatea, administraţia şi terminând cu declientelizarea. Cu Boc la cârmă, acestea sunt practic imposibile. Legat, ca orice premier politic, aşa cum s-a văzut şi la congres, prin odgoane solide de baronetul local şi central, Boc nu va reuşi să pună lacătul la seiful bugetar în perioada electorală, ceea ce va tăia şansele de relansare economică şi va decredibiliza şi mai mult PDL, trăgându-i procentele în jos. În plus, va continua să ofere muniţie USL.
Convenţia a îngreunat însă misiunea lui Băsescu. Baroni sau nu, indiferent de tabără, continuitatea şi răsplata ar putea fi cuvântul de ordine. Premier generos şi tolerant, Boc reprezintă pentru ei garanţia că în campanie nu vor fi lăsaţi descoperiţi. Pe un taler vor sta banul şi convingerea că doar mita electorală aduce câştigul (pentru mită ai nevoie de contracte cu statul), iar pe celălalt Băsescu şi cei care, de voie sau de nevoie, înţeleg importanţa recredibilizării. Desigur, preşedintele are de partea lui voci grele din partid, majoritatea actualei conduceri, iar împotrivă parte din şefii de filiale şi tabăra Blaga. Lupta pare egală. Dacă însă Boc va face jocul baronilor, dacă nu va respecta înţelegerea cu preşedintele - susţinere contra plecare de la guvern - şi dacă aripa anti-Băsescu va căpăta curaj, atunci s-ar putea să apară surprize. Acesta va fi testul atât pentru onestitea şi loialitatea lui Boc, cât şi pentru adevărata forţă a lui Băsescu în PDL. Teoretic, răspunsul trebuie să apară în următoarele zile.
O altă mare problemă, care nu şi-a găsit răspuns la convenţie, este cea a liderului. A vectorilor de imagine. Nu a unui alt Băsescu, ci a personajului cu potenţialul lui Băsescu. Omul care să tragă în sus partidul, să mobilizeze indecişii şi dezamăgiţii, să întoarcă votul negativ care se profilează şi să intre în confruntare cu Ponta şi Antonescu. El nu există în momentul de faţă.
Partidul nu a luat în serios avertismentul intrării în epoca post-Băsescu, mizând în continuare tot pe asul aflat în mâneca acestuia. Poate nici nu s-a înşelat prea mult. Un viitor premier tehnocrat s-ar putea metamorfoza în candidatul la prezidenţiale, dacă acţiunea de rebranduire a guvernării va reuşi. Poate alegerea lui Baconschi să fie un semnal. Greu de spus. Mister total. Dar faptul că PDL continuă să fie dependent de Băsescu (aici susţinătorii lui Blaga au dreptate), incapabil să producă figuri proeminente, lideri de opinie şi profesionişti oneşti este un serios handicap. Băsescu are vina lui aici, controlul total are consecinţe pe termen lung.
Dacă scenariile post-convenţie nu vor funcţiona, victoria de moment a preşedintelui nu va mai conta, riscând să fie una à la Pirus. În loc să iasă întărit din convenţie, partidul se va confrunta cu disensiuni interne, pierderi şi mai mari de imagine, guvernarea va bălti şi reformele vor fi scoase la taraba electorală.
Iar Băsescu nu-şi va fi atins scopul, ceea ce i-ar pune sub semnul întrebării mandatul. //
Citeste si despre: PDL, Traian Basescu, Emil Boc, Vasile Blaga, premier.
