Bumerangul populismului. DD trage cu tunul, USL se apără cu pliciul

Când Traian Băsescu l-a numit pe Ponta premier, aducând USL la guvernare, a pus pe tava PDL o „pleaşcă“ de zile mari, aşa cum acesta nici nu visa. Ceea ce la început părea doar o dificilă adaptare la aerul rarefiat al puterii, o inabilitate ghinionistă în numirea unor miniştri, s-a dovedit rapid a fi o combinaţie spec­taculoasă de prostie, rea-credinţă, ne­profesionalism şi populism. În lungul şir al eşecurilor guvernării Ponta, care, după cum merg lucrurile, e departe de a fi atins apogeul, e greu de spus care dintre acestea a atârnat mai greu în balanţă.

Explicaţia nu e complicată: PSD şi PNL sunt conduse de doi lideri a căror prin­cipală calitate este imensul tupeu şi care, firesc, s-au înconjurat de oameni ase­menea lor, pentru care termenul me­di­ocru este un alint de bunicuţă octogenară şi niţel dusă cu capul. Nu e de mirare, deci, că politica USL balansează periculos între cârlănie şi prostovănie, între ira­ţional şi incompetenţă crasă. Eşecul ră­sunător al referendumului, cu suita lui de încălcări ale statului de drept, de tentative de subordonare a justiţiei şi Curţii Constituţionale, a revoltat can­celariile şi a generat o neîncredere şi sus­piciune greu de vindecat. Philip Gordon continuă să repete pe un ton apăsat: „În mod clar, continuăm să urmărim Ro­mânia foarte strâns. Ştiu că unii în Ro­mânia se gândesc să organizeze un alt referendum, găsind astfel alte metode de a-l înlătura pe preşedinte. Trebuie subliniat din nou că trebuie respectate procedurile constituţionale“. Aver­tis­men­tul e limpede, eventualele manevre vi­itoare ale lui Voiculescu, Antonescu, Ponta vor beneficia de acelaşi tratament ca şi puciul din vară. Te-ai fi aşteptat ca imaginea zdrenţe şi afrontul adus ofi­ci­alilor români - Hillary Clinton i-a refuzat lui Titus Corlăţean o banală întâlnire de 10 minute - să-i fi învăţat ceva pe gu­vernanţii şi liderii USL. Să-i fi învăţat măcar că dublul discurs are picioare scurte.

Degeaba spune Ponta că „relaţiile cu UE trebuie să fie strânse“, dacă în ţară se solidarizează, el şi toată crema USL, cu reţeaua lui Dragnea şi continuă cu ame­ninţările la adresa procurorilor. Aşa cum au arătat ziariştii de la Gândul, la „sis­temul naţional de fraudare a re­feren­du­mului“, conceput de Dragnea, s-au co­nectat 14.000 de utilizatori uselişti din secţiile de vot, dintre care 3.000 au co­municat date legate nu doar de prezenţa, ci şi de voturile DA şi NU, infracţiune clară. Prin intermediul numărului de SMS 1855, care ar putea deveni pen­tru USL cifra parcelei din cimitirul politicienilor, au fost transmise 4.000 de mesaje, pe urmele cărora, probabil, amuşină procurorii. Faptul că liderii USL s-au autodenunţat nu e decât o altă mostră de prostie, pentru că procurorii au descoperit că toţi aveau conturi speciale de logare la „sistemul Dragnea“, prin care pu­teau chiar ei să introducă manual date.

De abia în acest context, se înţelege reala importanţă a dosarelor re­fe­ren­dumului şi miza pe numirea pro­cu­rorilor şefi de la DNA şi Parchet. Spre oftica USL, care i-a trasat sar­cină Monei Pivniceru să scape de cei doi, Kövesi le-a făcut cadou, în ul­tima ei zi de mandat, numirea lui Da­niel Morar ca procuror general in­terimar la Parchetul General. Lu­cru­rile se complică şi, cu toate stră­da­niile lui Pivniceru, o îndepărtare a inamicului numărul 1, Daniel Morar, este puţin probabilă până în alegeri. CSM veghează şi el să nu se întâmple asta, conştient fiind că alegerile par­lamentare trebuie păzite de apetitul şi sistemul de fraudare marca Drag­nea-USL.

Cum spuneam, după atâtea eşecuri, era de aşteptat ca Ponta şi guvernul să fie ceva mai atenţi, în special în zonele sensibile, cum sunt cele legate de salarii şi locuri de muncă. Mas­carada privatizării Oltchim, trans­formată, sub bagheta lui Vulpescu, într-o ţeapă cât Palatul Victoria, îi împunge acum în părţile moi. Cu muncitorii în stradă, contractul ne­semnat şi vraişte, cu DD azvârlind saci de vorbe şi bani fără să respire şi să i se mişte un muşchi pe faţă, într-un delir populist care a acaparat te­mele predilecte de campanie ale USL, Ponta şi ai lui au ajuns de râsul curcilor, prinşi în focul automat al fantasmagoriilor OTV-iste. PNL îşi freacă mâinile, dispus să-l sacrifice la o adică pe Chiţoiu (care, iată, a ajuns să-i prezinte scuze lui DD!), lăsându-l pe Ponta de izbelişte, sin­gur, singurel, în faţa tăvălugului. E poliţa pe care Antonescu i-o plăteşte lui Ponta pentru cedarea în faţa „străinătăţii“ la referendum. Dez­no­dământul aproape nici nu mai con­tează, eşecul e ca lacrima, iar circul va continua până în alegeri. Di­a­co­nescu va excela în vânturarea a tot felul de documente bancare, fictive sau nu, va promite mai mult decât vor putea strategii USL să inventeze vreodată şi va naviga pe pilot au­tomat în prime-time-uri, însoţit de cei 7 saci cu euroi. El n-are nimic de pierdut, în schimb USL poate pierde totul. Asta pentru că Diaconescu lu­crează cu materia primă a USL, nu cu principii, stat de drept sau alte fineţuri din astea, la care mare parte a electoratului e imunizată, ci cu populisme şi naţionalisme. Dia­co­nes­cu trage însă cu tunul, în timp ce USL se apără cu pliciul. //