De același autor
Eșecul oricăruia dintre candidații așa-zis suveraniști, fie că e vorba de George Simion sau Victor Ponta, este previzibil. Niciunul nu va reuși să moștenească voturile lui Georgescu, mai ales că acesta nu și-a dat binecuvântarea, nu au carisma nebună a acestuia și antioccidentalismul lor este conjunctural. De fapt, nu au nici profilul și nici mesianismul cerut de partea radicală și fanatică a electoratului georgist.
Voturile din zona aceasta se vor împărți între Simion și Ponta, altele vor dispărea pur și simplu, fiind de așteptat ca partea dezamăgită a electoratului să nu voteze. Sau, poate, unele se vor duce spre candidații proeuropeni cu profil antisistem. Cel mai probabil, George Simion va intra în turul doi, dar nu va ajunge președinte. Să nu uităm că e vorba totuși de doar 30-35% din electorat, restul orientându-se spre candidații proeuropeni.
Așadar, lupta pe frontul antisuveranist se va da (ca și la alegerile precedente), pentru candidatul de centru-dreapta care va intra în turul doi de scrutin, Crin Antonescu sau Nicușor Dan. Va fi o bătălie strânsă cu miză mare pentru ceea ce va urma, din perspectiva atenuării imenselor tensiuni din societate care vor persista după alegeri, a păstrării drumului democratic și european al țării. Ar fi bine ca acest electorat să fie atent cui dă votul, pentru că de el depinde menținerea actualului statu-quo politic, cel care a făcut posibilă ascensiunea suveranismului.
Antonescu are avantajul mecanismelor de partid care sunt în spatele său și depinde de liderii PSD, PNL și UDMR să-și mobilizeze activele, să le convingă să se implice în campanie. Pe de altă parte, Antonescu este dezavantajat de intrarea în competiție a lui Victor Ponta, care are șanse să atragă o parte a electoratului PSD, fie cel care a migrat spre suveraniști, fie cel încă fidel partidului. Antonescu este perceput ca exponentul sistemului, fiind susținut de partidele aflate la putere, în special de Marcel Ciolacu, ajuns unul dintre cei mai detestați politicieni. De aceea nu va reuși să atragă voturi din zona suveranistă, oricâte bezele face în direcția asta și oricât cochetează cu trumpismul.
În plus, Antonescu are o mare problemă la nivelul electoratului tradițional liberal și cel de centru dreapta nehotărât, care nu este atras de acest personaj expirat, duplicitar, asupra căruia planează memoria negativă a loviturii antidemocratice din perioada USL. Oratoria lui nu suplinește goliciunea de conținut.
Nicușor Dan este dezavantajat din start de intrarea în cursă a Elenei Lasconi, iar asta i se datorează. Înainte de a-și anunța candidatura ar fi trebuit să aibă negocieri serioase cu ea, să nu o pună în fața faptului împlinit. A mizat probabil că o va convinge ulterior, că va avea de partea lui o masă critică în USR. S-a înșelat. Ambițioasă, populistă și fără prea multă minte, Lasconi nu a cedat și nu a fost presată de partid s-o facă. Motivul este simplu: luptele interne în USR nu au încetat nicio secundă și când Lasconi își va frânge gâtul în alegeri va fi înlocuită fără nicio ezitare.
S-a ajuns într-o situație tipică pentru zona de centru: vanitățile personale și interese meschine de partid primează în fața interesului național, chiar și într-o situație extremă ca aceea prin care trecem.
Una dintre întrebările de fond, pe care probabil electoratul, și cel suveranist, și cel proeuropean, și le va pune în campanie, este care dintre cei doi are potențialul de a produce schimbări după alegeri. Iar prima schimbare așteptată de toată suflarea, cu excepția clientelei de partid, este cea a lui Marcel Ciolacu și a echipei guvernamentale. Ciolacu trebuie să dispară din peisaj, ca prim pas spre revenirea la normalitate. Prezența sa la Palatul Victoria a devenit toxică, exact așa cum devenise cea a lui Iohannis. Intrarea USR la guvernare, cerută răspicat de Ilie Bolojan, va facilita schimbarea guvernului și a lui Ciolacu.
Cu Antonescu președinte există certitudinea că, cel puțin o perioadă, Ciolacu va rămâne proptit în scaunul de premier pentru că așa este înțelegerea dintre cei doi. A spus-o clar, de altfel. Antonescu este prin excelență un antireformist, un om al sistemului, incapabil să funcționeze în altă paradigmă decât cea a complicităților și sforăriilor. Nicușor Dan nu a fost nici el suficient de tranșant pe subiect, ceea ce e o greșeală care ar putea să-l coste.
Cum spuneam, tensiunile și frustrările electoratului suveranist nu vor dispărea de la sine, există riscul ca ele să se accentueze, mai ales după ce Simion va pierde alegerile. Deja asistăm la o agresivitate ieșită din comun, la amenințări împotriva judecătorilor de la BEC și CCR sau împotriva unor politicieni, deja ura a atins cote alarmante. Credeți că perpetuarea actualului sistem corupt, clientelar, mincinos și incompetent va ajuta cu ceva? Că vorbele goale spuse cu emfază de la Cotroceni sau Victoria de alde Antonescu sau Ciolacu vor ține loc de fapte și vor aduce o minimă concordie socială și încredere în instituții? Cu certitudine nu.
Așadar, alegerile nu sunt doar despre eliminarea candidatului suveranist, ci și despre eliminarea lui Ciolacu și a întregii haite de incompetenți din guvern.
Comentarii 0