De același autor
Alegerile din 2024 par adjudecate, PSD și PNL își vor continua guvernarea într-o coaliție în care liberalii vor fi jucăria din tolba social-democraților. Argumentul forte pentru această formulă și care va justifica în campanie blatul dintre PSD și PNL va fi blocarea extremismului. AUR are șanse serioase să fie al doilea partid de pe eșichierul politic. Polul de dreapta, pivotând un USR în pierdere de viteză și imaginație politică, nu va reuși să formeze o coaliție funcțională decât dacă va atrage de partea sa PNL. Acesta este tabloul momentului, dar, deși știm din experiența altor alegeri că lebedele negre nu ezită să se arate pe cerul României, producând surprize greu de anticipat, de data aceasta am sentimentul că lipsesc ingredientele obligatorii pentru așa ceva: dorința de schimbare, alternativa (lider/partid), „omul negru” și presa independentă.
1. Lipsa dorinței de schimbare - dezamăgirea, neîncrederea și lehamitea domină electoratul care, de regulă, era motorul schimbării. Practic, toate formulele de guvernare posibile au fost testate și toate s-au dovedit eșecuri de zile mari. Ultimul ciclu electoral a fost încununarea - coaliția PNL-USR s-a destrămat lamentabil, PSD a ajuns la guvernare în urma unor mașinațiuni cu sprijin de la Cotroceni și în răspărul votului, iar alianța PNL-PSD se dovedește incapabilă de o guvernare coerentă, eficientă și reformatoare, deși are o majoritate covârșitoare.
2. Lipsa alternativei și a unui lider. Ciolacu, Ciucă, Drulă, Geoană au carisma unui neg, nu stârnesc emoție și vorbesc noua limbă de lemn a populismului. Nu pot mobiliza oamenii, să le ofere o perspectivă, o speranță, idei, ceva nou. Sunt produsul propriilor partide (chiar și Geoană, cu toată cariera lui la NATO), după chipul și asemănarea acestora, rezultatul contraselecției și clientelismului, inclusiv la USR.
Aceasta este și explicația pentru care personaje caricaturale precum Simion și Șoșoacă sunt singurele care au crescut în sondaje și sunt peste scorul partidelor. Discursul naționalist, suveranist și antieuropean oferit de cei doi are rezonanță la o parte semnificativă a electoratului (sondajul INCSOP arată că AUR și SOS cumulează 25% și pot atinge chiar 30%, iar Simion și Șoșoacă ajung la 28%). Motivul? Discursul răspunde frustrărilor tranziției și integrării, are componenta antisistem (abandonată de USR), făcându-se purtătorul nemulțumirii față de stat și de scăderea nivelului de trai. Totul, la pachet cu promisiuni utopice - creșterea pensiilor și a alocațiilor cu 500%, naționalizarea marilor companii etc. Strategia de manipulare e clară și aplicată eficient. Într-o lume normală, fenomenul extremismului AUR-SOS ar trebui să dinamizeze celelalte partide, dar nu se întâmplă așa pentru că ascensiunea acestuia le este convenabilă.
3. Lipsa „omului negru”, personajul detestat, văzut ca pericol pentru democrație, cel care enervează în așa măsură încât activează votul negativ al electoratului. A funcționat în cazul lui Adrian Năstase, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă. Acest personaj nu există până acum.
Marcel Ciolacu și-a învățat lecția de la Ponta și Dragnea, evită să supere electoratul așa-zis de dreapta, deși în ultima perioadă beția puterii, aroganța și înclinațiile autoritariste încep să-și arate coarnele. I-ar putea fi fatale.
4. Lipsa unei puternice prese independente. Chiar dacă întotdeauna a existat presa mogulilor aflată în siajul PSD și al PNL, nu lipsea nici media neafiliată, care reușea să contrabalanseze într-o bună măsură influența acesteia. În ultimii ani nu mai vorbim doar de presă plătită prin contracte preferențiale de publicitate cu statul, de jurnaliști „la plic”, de campanii furibunde împotriva unor magistrați sau politicieni, ci de un fenomen mai amplu. Tuturor acestor practici de subordonare a presei li s-a adăugat plata directă și fără perdea de către partide din bugetul primit prin lege. Adică, din banul public. Sumele sunt fabuloase, de ordinul milioanelor de euro, așa cum au arătat numeroase investigații. Rezultatul? Ocultarea subiectelor sensibile pentru PSD, Ciolacu, PNL, Ciucă și baronii aferenți celor două partide, promovarea partidelor extremiste, a suveranismelor și naționalismelor, a teoriilor conspiraționiste.
Spuneam că în lipsa acestor factori este puțin probabilă schimbarea actualei paradigme politice - guvernarea PSD-PNL. O speranță, totuși, există. De unde ar putea veni ea și ce ar trebui să se întâmple? Răspunsul e simplu: de la PNL și USR.
La liberali, unde colcăie de mult nemulțumirea, trebuie forțată desprinderea de sub tutela lui Iohannis, schimbarea lui Ciucă, deci și găsirea unui candidat valabil la prezidențiale, o campanie fermă anti-PSD și, cel mai bine, ieșirea de la guvernare înainte de europarlamentare. Cu o nouă garnitură de lideri, o altă strategie față de PSD, liberalii s-ar putea salva in extremis și demara negocieri pentru o alianță electorală cu Polul de dreapta, recte USR. Altfel, sunt sortiți prăbușirii.
La USR, se impune, de asemenea, găsirea unui lider și candidat la prezidențiale convingător, altul decât Drulă, sau, eventual, susținerea unuia comun PNL-Pol de dreapta. E nevoie de idei noi, soluții concrete, de o schimbare de stil, de un program clar și scurt și, mai ales, de asumarea greșelilor, inclusiv cele făcute în perioada guvernării.
Dacă ambele partide vor recunoaște că au comis o eroare majoră rupând coaliția de dreapta, că au acționat sub imperiul orgoliilor și al presiunilor cotroceniste, ar putea, poate, recâștiga încrederea oamenilor în formula unei coaliții PNL-USR (Polul de dreapta) și reactiva electoratul anti-PSD și pe cel speriat de spectrul extremismului. E o șansă mică, dar nu trebuie neglijată, pentru că e unica. //
