Ce rău votăm? USL sau ARD?

Oricâtă dezamăgire ar provoca ARD, nu cred că necesitatea votului negativ îşi va pierde puterea de convingere, în pofida defetismului răspândit de unii şi alţii.

Blat, incompetenţă, prostie sau toate trei la un loc. Un amalgam despre care (ni) se spune că are un singur efect: electoratul ARD este de­mobilizat, ba mai rău, gata să boicoteze prin absenteism alegerile, dând astfel un vot in­direct USL. Sau, răul suprem, alegând din fu­rie şi frustrare să ştampileze PP-DD–OTV. Aceas­ta este teoria care bântuie fantomatic site-uri­le, insinuându-se încet, dar sigur. Cum s-a ajuns însă la această concluzie şi pe ce se ba­zează ea? De unde până unde? Da, campania este una dintre cele mai slabe (o întrece doar cea de la localele din acest an), neinspirată, fără suflu, ridicolă în multe zone, plictiseală în cele mai multe. Da, partidul cu Blaga în frunte, celebrul organizator cu mână de fier, continuă să-şi verse primarii în tolba ad­ver­sarului şi nu dă semne că este capabil să facă agendă şi să fructifice multele greşeli ale USL. Bietele conferinţe de presă zilnice nu reuşesc să suplinească inadecvarea sloganului, li­niş­tea suspectă din anumite colegii, sentimentul general de abandon. Da, toate astea sunt re­ale, dar concluzia că electoratul ARD va sta acasă, adică va renunţa la votul negativ, mi se pare pripită şi nesusţinută de sondaje. Ali­anţa, aşa cum admite interesat Blaga în in­ter­viul din România liberă, este un eşec, pla­sân­du-se cu 2 procente sub scorul pe care l-ar fi lu­at PDL (este inutil, tardiv să analizăm acum cauzele), nu a reuşit să depăşească cele 22-23% în jurul cărora se învârte de luni bune, altfel spus, nu a întors în favoarea ei puciul din vară şi ceea ce a urmat după, aşa cum ar fi fost normal. Dar nici n-a scăzut în sondaje, cel puţin deocamdată.

Nu cred în valabilitatea teoriei cum că ARD riscă „boicotul propriilor susţinători“, în­tre­ţi­nută în special de Mirel Axinte pe blogary.ro, din mai multe motive. Nucleul dur al PDL (în fapt parţial al lui Băsescu) este imun la ar­ti­ficiile campaniei şi va vota „pentru“ in­di­fe­rent de blat şi prostie. Votul acesta nu e nea­părat negativ. Susţinătorii separaţiei pu­te­ri­lor în stat, ai independenţei justiţiei, cei care ar fi acceptat aderarea la UE fie şi pentru sin­gurele „beneficii“ numite DNA şi ANI, într-un cuvânt, cei speriaţi de puciul din vară şi de perspectiva ca USL să deţină în parlament o majoritate care să amintească de FSN-ul ani­lor ’90, aşa cum doreşte Crin Antonescu, nu vor îngroşa rândul absenteiştilor. Vor strânge din dinţi, vor bombăni, vor critica pe drept cuvânt ARD, dar în majoritate vor vota ne­gativ, orice ar fi. E un electorat totuşi dis­ci­plinat, dar mai ales conştient şi informat. Nici nu are alternativă, de altfel. Căci, să fim serioşi, Diaconescu este mult prea de­parte de profilul acestui electorat, ca­re înţelege impostura DD-istă cu „cio­coii“ şi antisistemul, bazinul său, cât mai e, fiind în cu totul altă zonă. Mai există o a treia categorie, cea a ra­di­calilor, frustraţi în aşteptări sau in­te­rese de impotenta ARD, dispuşi să boi­coteze şi să se angreneze într-un demers penalizator. Vor face ei pro­zeliţi? E greu de crezut. Pentru că, ori­câte prostii trecute sau prezente a fă­cut PDL, există certitudinea că nu va arunca copilul odată cu apa din co­paie. Vreau să spun că, deşi nu-l pu­tem bănui de o prea mare dragoste pen­tru procurori sau judecătorii de la CCR, la putere şi cu atât mai mult în opoziţie, PDL va fi obligat să con­tinue să poarte costumul european al verii 2012, dacă nu vrea să rămână şi fără colegi în PPE, şi fără electorat. În plus, radicalii dezamăgiţi sunt con­vinşi, poate chiar mai mult decât al­ţii, că USL va ridica ştacheta „răului celui mai mare“, undeva, în tării. În primul rând va desfiinţa separaţia pu­terilor în stat, modificând Constituţia aşa încât parlamentul să se substituie justiţiei. Restul, dărâmarea ANI şi a CCR, marionete puse la DNA şi PG, trans­formarea CNA în protectorul An­tenei 3, secretizarea informaţiilor pu­blice vor veni la pachet. (IPP atrage atenţia asupra unui proiect de lege, pregătit de Guvernul Ponta, care in­terzice accesul la in­for­m­aţiile de in­teres public din dosarele de achiziţii, care participă la licitaţii şi care dă pu­terea să verifice conflictele de in­te­rese în această zonă, contrar ce­rerii CE, unor Unităţi Centrale de Ve­ri­fi­care a Achiziţiilor Publice afla­te în structura Ministerului Finan­ţe­lor, şi nu ANI.) Radicalii ralizează şi ei că fie­ca­re absenţă va ajuta USL să obţină nu doar majoritatea, ci şi cele două tre­imi la care aspiră, cum bine aver­tiza Dragoş Paul Aligică. Oricâtă deza­mă­gire ar provoca ARD, nu cred că ne­ce­sitatea votului negativ îşi va pier­de puterea de convingere, în pofida de­­fetismului răspândit de unii şi alţii.

Nu moare nimeni de grija PDL, patru ani de opoziţie nu i-ar strica, aşa cum nici USL, dacă nu ar fi dovedit că se ridică la înălţimea celor mai ne­gre aşteptări, nu i-ar strica să guver­neze şi să gestioneze cele două crize pe care le va avea de înfruntat: cea economică europeană şi cea a pro­mi­siunilor şi minciunilor pe care le-a răs­­turnat în capul populaţiei. E vorba în­să de menţinerea unui minim echi­libru în parlament, o putere dis­cre­ţionară de două treimi va fi cu ade­vă­rat periculoasă, cu atât mai mult cu cât în fruntea ei se află personaje pri­mitiv naţionaliste şi populiste, fără o minimă înţelegere a mecanismelor sta­tului de drept. Nu PDL în sine e im­portant în acest context (deşi cred că după alegeri plasarea în opoziţie va ajuta la separarea apelor), ci mi­ni­malizarea efectelor acestei dictaturi a majorităţii care se profilează la ori­zont. Cu toate astea, nu sunt de acord cu cei care susţin că preşedintele e obligat să „întoarcă rezultatul ale­ge­rilor“, dacă acestea vor fi clar de partea USL, refuzând să-l numească pe Ponta premier şi să nu respecte astfel spiritul Constituţiei. Prin­ci­pa­lul atu al acestui electorat din „mica Românie“, care este împotriva USL, este tocmai faptul că a rămas solid ancorat în legalitate, etică şi decenţă. Că e capabil să discearnă între bine şi rău. USL e răul cel mai mare, de­si­gur, dar principiile sunt binele cel mare. Doar ele vor pune presiune pe toţi. Şi doar din ele se va putea naşte alternativa. //