De același autor
Analiza dramoletei cu retragerea, cu Victor Ponta plonjând din politică direct în braţele familiei - unde va putea să-şi lingă până la bătrâneţe rănile lăsate de „abuzuri, persecuţii politice, calomnii, nedreptăţi, trădări şi dezamăgiri“ şi să mediteze doctoral la tranziţia milenară spre o „ţară europeană“ scăpată de „mascaţi“ şi de „jurnaliştii fascisto-comunistoizi“ (d-le prim-ministru, nu ne lăsa mofluzi, spune nume, fă o listă, demască, risipeşte-ne dilemele!) -, înseamnă să cobori în Groapa Marianelor în căutarea personalităţilor multiple ale premierului. Una dintre ele a fost rapid scoasă la lumină de famiglia PSD lărgită: Dragnea, Antena 3, România TV, de menestrelii Ghiţă şi Sultănescu, consilierul premierului, care au decriptat mesajul pentru naţia fremătândă: „Ponta intră în lupta pentru alegerile prezidenţiale“ şi va fi un preşedinte „mediator, unificator şi constituţional“, „nesupus sistemului“. Uimitor! Fiorul revelaţiei se prelingea din ecrane şi scriituri. Doar personaje mai exotice, deşi pesediste şi ele, precum deputatul Cristian Rizea, s-au abătut de la linie: „România va avea primul preşedinte neocomunist în persoana lui Victor Ponta“. N-are rost să-l contrazicem. Cum vânzoleala continuă, trebuie să le spunem tuturor acestor răstălmaci: staţi calmi, Ponta cel descoperit de voi la comandă cu plata în avans, Ponta cel mereu preocupat să „schimbe ţara în bine“ vă trage o cacealma.
Celălalt Ponta, durul, ăla care are episoade de arătat pisica şi se joacă cu nervii bieţilor baroni, a dat mesajul doar pentru uz intern, dar în aşa fel încât să-l priceapă şi ultimul penal pus pe revoltă şi trădat. Tâlcul este în două puncte-cheie: referirea la Adrian Năstase şi la „mascaţi“, la care putem adăuga contextul mai general - campania DNA de decimare a baronilor corupţi. Să vedem. PSD intră în alegeri cu 11 dintre cei 22 de şefi de consilii judeţene pe care îi are procopsiţi fie cu dosare la DNA, unele finalizate cu trimiteri în judecată, fie cu dosare ANI. Mai rău, reţelele de sub baroni scârţâie rău de tot, unele au căzut şi ele în plasa procurorilor, cazul Duicu de la Mehedinţi şi Nicuşor Constantinescu de la Constanţa. Avertismentul lui Dragnea, el însuşi trimis în judecată în dosarul „Fraudă la referendum“, este elocvent pentru starea de spirit din partid: „Începem să ne punem întrebarea câți mai rămânem în picioare până la sfârșitul anului. De fapt, e singura întrebare pe care ne-o punem“. Cred şi eu! Fatală întrebare, ingrată situaţie! Presat între ameninţarea baronilor, care nu înţeleg nici morţi cum, în plină epocă PSD, li se întâmplă una ca asta, şi imposibilitatea, generată de previzibilele reacţii externe, de a lega acum mâinile procurorilor DNA cu o altă „marţe neagră“ sau cu schimbări fulgerătoare din funcţie, Ponta e înghesuit şi cineva l-a învăţat să joace tare.
Pe de o parte, ameninţă la rândul lui: dacă nu vă liniştiţi, plec şi rămâneţi fără candidat la prezidenţiale, mă duc la familie şi „las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani“ (să fim serioşi, care or fi ăia, Bănicioiu, Ghiţă?). Pe de alta, promite: dacă vom câştiga „această ultimă şi vitală bătălie“ veţi trăi „liniştiţi şi demni, guvernaţi de valori şi obiective comune, nu de frica de mascaţi“. Le-a mai spus Ponta şi altă dată să strângă din dinţi încă vreo câteva luni, dar baronii n-au înţeles şi nici n-ar avea cum, când zăngănitul de cătuşe a devenit muzică de fond. Vorba lui Nicuşor Constantinescu: nu poţi să te tratezi şi de cancer, şi să te joci „de-a Zorro şi filme western cu sirene, că aşa vrea DNA-ul“.
Pentru ca mesajul să capete greutate, Ponta nu s-a dus sâmbătă la Braşov, la întâlnirea cu şefimea din teritoriu. I-a lăsat să fiarbă la foc mic. Îi ameninţă, dar şi compătimeşte alături de ei: „Eu nu mă dezic nici de Adrian Duicu, nici de Prioteasa, nici de toți ceilalți care doar pentru că sunt din județe unde PSD stă foarte bine au probleme“, cerându-le un singur lucru: răbdare neicuşorilor, căci imunitatea va veni după victorie, iar victoria poartă numele meu.
Cât şi ce or fi înţeles baronii din ameninţarea-promisiune, cât or fi de dispuşi să bată mătănii implorând „Victoraş, nu ne lăsa, te vom sprijini chiar şi din puşcărie“ rămâne de văzut după europarlamentare. Dar adevărul e că PSD, fără Ponta candidat, e în corzi şi doar impotenţa şi jocul în registru minor şi revanşard al dreptei împiedică (deocamdată) un scenariu similar celui din Slovacia, unde un nou venit în politică, Andrej Kiska, a beneficiat de susţinerea aproape unanimă a tuturor candidaţilor de dreapta, partide şi independenţi, împotriva lui Robert Fico, şeful Smer-SD, un soi de PSD al lor, şi al unui guvern care deţinea 55% din parlament. Clănţănind din dinţi de frică la ideea unui eşec la prezidenţiale, conştient că, totuşi, sloganul slovac – „Nu daţi toată puterea unui singur partid“ - ar putea să-şi găsească replica şi în România, adunând în turul doi minţile împrăştiate ale dreptei, Ponta vrea să intre în campanie după regulile lui şi cu baronii mobilizaţi la maximum.
Al doilea mesaj-cheie al lui Ponta-durul este legat de modelul Năstase, a cărui poză şi exemplu figurează în deschiderea anunţului. În vara lui 2004, pe fondul nemulţumirii în creştere - se înfiinţase PNA, administraţia centrală era populată cu fidelii lui Năstase, zvonurile despre faimosul „comision“ de 30% care îi umplea conturile se înmulţiseră, iar sacrificarea imaginii baronimii în favoarea „centrului imaculat“ călca pe nervi -, premierul de atunci a ameninţat că va demisiona din toate funcţiile şi nu va mai candida. În frunte cu baronii şi Iliescu - preşedintele îl criticase dur pe Năstase pentru „capitalismul de cumetrie“ şi implicarea nevestei în afaceri dubioase -, toată lumea s-a muiat, realizând că partidul rămâne în aer. Urmarea: Năstase a decapitat Delegaţia Permanentă, şi-a pus oamenii peste tot şi a condus cu mână de fier PDSR până în alegeri. Că nu i-a folosit, asta e altă discuţie. Lecţia mentorului Năstase, ca multe alte lecţii, inclusiv cea cu puşcăria, a fost băgată la cap de Ponta şi toată atitudinea din ultima perioadă arată asta.
Ii va reuşi strategia? Probabil că da. Amână o decizie tranşantă până după europarlamentare, ceea ce împiedică declanşarea unei competiţii în partid (oricum, Geoană şi Oprescu sunt cai morţi) şi joacă partitura refacerii USL, deşi ştie bine că partidul nu mai acceptă varianta unui candidat din afară, inclusiv cea numită Tăriceanu, pe actuala Constituţie. Singura necunoscută: moştenitorul conducerii PSD, care implicit va fi şi viitorul prim-ministru. Ameninţarea cu retragerea arată că lupta, una dintre cele mai importante, se duce şi în zona asta. Ponta vrea să-şi impună omul, să-i securizeze poziţia în partid şi să-şi securizeze astfel viitoarea poziţie la Cotroceni. Mai vrea ceva: să amâne asaltul final asupra justiţiei până după prezidenţiale. Războiul din PSD pe tema asta atinge cote alarmante (Dragnea anunţă „o discuţie serioasă cu ANI“, iar Cazanciuc bate din nou şaua cu Legea amnistiei şi graţierii). Ponta vrea deci să-i convingă pe penali să mai aştepte şi să-l susţină în alegeri cu sufletul, votul şi contul, pentru ca dezideratul – imunitatea - să poată fi pus în practică. Vor avea baronii încredere în Ponta? N-au încotro. Cum n-au avut nici cu Năstase.
Indirect însă, cacealmaua lui Ponta devoalează adevărata miză a prezidenţialelor: controlul complet al justiţiei. Dacă şi Cotroceniul va fi adjudecat de PSD, va fi game over la acest capitol. Sper că şi dreapta înţelege asta. //
P.S. Victor Ponta la Antena 3: “A fost un mesaj si pentru prorpriul partid sa nu se culce pe o ureche ca stam cel mai bine in sondaje..Pana pe 16 noiembrie noaptea nu scapa nimeni de mine. Nu voi pleca din politica in aceasta toamna decat daca proiectul pe care-l conduc esueaza.
Eu voi candida la prezidentiale doar in masura in care nu voi avea incredere totala ca un presedinte care este parte a planului USL de schimbare a regimului Basescu poate sa castige. Doar in aceasta varianta voi castiga.”