De același autor
„Ne vom ocupa de ei la momentul potrivit.“ Observați pluralul. Ce se ascunde în spatele acestui „ne“? Alianța Noastră, băieții cu sumane și diagonale scoase de la naftalină sau cei în cămeșoaie albe mărșăluind pe străzi cu crucea în mână? Vom afla cât de curând, pentru că rolul politic al lui Marian Munteanu de abia începe. Ne-a anunțat deja că imediat după locale va demara o construcție politică care „să pună lucrurile pe făgașul corect. Să facă astfel încât românilor să nu le fie rușine că sunt români. Să respecte valorile noastre, identitatea noastră“. Minunat! Felicitări PNL-ului care l-a scos pe Munteanu la lumina zilei și i-a dat tribună, să afle lumea că există un lider naționalist, ortodoxist și xenofob în jurul căruia se poate aduna. Era tot ce ne mai lipsea în actualul haloimăs politic autohton și european. O astfel de construcție, bine instrumentată mediatic - să nu ne facem griji în privinţa asta! -, poate obține la alegerile parlamentare binișor peste 10%.
Dar nu asta ar fi problema cea mai mare - până la urmă era inevitabil ca locul lui Vadim Tudor să fie luat de cineva, iar electoratul rămas frunză în vânt, tot mai numeros de la criza refugiaților încoace, să fie acaparat -, dacă în ecuația lui Munteanu nu ar intra și pe mai departe PNL. „Împreună cu ei (PNL, n.r.) aceste obiective pot fi atinse chiar în noiembrie“, spune Munteanu. Deși individul e grandoman și cam zărghit, socoteala lui pare să fie corectă. Liberalii sunt într-o accelerată pierdere de viteză, nu vor scoate de unii singuri peste PSD, mai ales după ciufuleala care se prefigurează la locale, deci nu vor putea face după alegerile parlamentare o majoritate care să dea guvernul decât într-o alianță. Cu partidul lui Munteanu și, eventual, cu PMP-ul lui Băsescu. Pare a fi singura șansă a liberalilor. Va fi însă prima oară după „patrulaterul roșu“ (PDSR, PRM, PUNR și PSM) din anii 1992 când un partid cu accente extremiste va fi adus la guvernare. Contextul european este însă total diferit de cel de atunci, de unde și riscul major al derapajelor cu efecte greu de anticipat.
Nu e limpede cine sau ce forță e artizanul unui astfel de rearanjament pe scena politică. Dacă e mâna unei facțiuni din servicii care dorește să țină sub control recrudescența naționalismului și a xenfobiei sau, din contra, să-i dea liber la zburdat pe arătură. Poate fi vorba de ceva mult mai simplu: prostia și inconștiența PNL, intrat complet sub influența vechii gărzi liberale din timpul USL. Să ne aducem aminte de răbufnirile antieuropene și antiamericane din perioada puciului din 2012 sau de teoria conspirației finanțelor străine pe care o auzim frecvent din gura acelorași (acompaniați, desigur, de fruntași PSD). Destui liberali sunt înfrățiți în idei și spirit cu Marian Munteanu, alții sunt pur și simplu niște fripturiști îndrăgostiți doar de sinecuri și portofel, majoritatea este însă analfabetă politic, așa încât nu văd niciun impediment major într-o alianță la guvernare cu acesta.
Cât privește PMP, Traian Băsescu a încercat la rândul lui să capitalizeze filonul naționalist, pe fondul islamofobiei în ascensiune, dar e departe totuși de performanțele unuia ca Munteanu, antioccidentalismul fostului președinte fiind doar de conjunctură și prea puțin credibil în ochii electoratului căruia i se adresează. Plus că Băsescu știe să se replieze când vede că felia s-a ocupat. Pe de altă parte, o viitoare alianță PNL-PMP este improbabilă, date fiind idiosincraziile reciproce și interesele, deocamdată, divergente. Oricum, PMP poate deveni interesant doar dacă reușește să obțină un scor de peste 5%. Ceea ce nu este exclus, fostul președinte are încă un electorat fanatic, nucleu dur care poate fi mărit dacă actuala criză de lideri se perpetuează. În orice fel de calcul intră însă traseul dosarului de spălare de bani pe care îl are Băsescu. Deocamdată, vedem că el l-ar fi împiedicat să candideze la București, dacă e să luăm de bună ceea ce ne spune. Personal, nu cred, și asta pentru că Băsescu știa bine că nu are șanse, iar o înfrângere l-ar fi umplut de ridicol, chiar dacă ar fi tras în sus scorul partidului. Mai degrabă vrea să se victimizeze pentru a da greutate atacurilor la procurori, ceva mai justificate acum (a naibii coincidență ca un dosar închis cu trei ani în urmă cu NUP să fie redeschis taman cu o săptămână înaintea campaniei!).
Deși motivația fostului președinte că nu putea să intre în seria candidaților penali fără să-și nege propriul mandat este de bun-simț, alegerea lui Robert Turcescu este mai puțin, dacă ne menținem în zona neabdicării de la propriile principii. Când ai făcut atâtea valuri cu „dubla comandă“ și „acopereala“ lui Ponta, nu poți să-l susții pe unul din exact aceeași categorie. Oricât de bun de gură ar fi Turcescu, oricât vrea să metamorfozeze „sacul cu pietre“ într-unul cu tămâie și oricâte jurăminte că „nu a executat comenzi“ ar depune în prime-time-uri prietenoase, tot necredibil rămâne. Doar nu se așteaptă ca lumea să creadă pe cuvânt un ofițer acoperit, fie el și vedetă media? În fine, salturile de cangur de la ziaristică la „acoperit“, la politică și retur sunt ușor grotești, căci de deontologie chiar nu are rost să discutăm. Dar probabil că Traian Băsescu nu a găsit altă formulă mai puțin controversată, ceea ce spune ceva despre PMP. Ar fi poate înțelept ca partidul să nu repete experiența PD și să depindă exclusiv de liderul suprem. Până atunci însă, scorul pe care PMP îl va obține la locale va fi barometrul pentru parlamentare. Și al eventualelor alianțe.
Revenind, liberalii sunt într-o perioadă neagră, tocmai de aceea riscul de a face alte alianțe contra naturii (liberale?) și a propriului său electorat e foarte mare. Partidul lui Marian Munteanu nu contează decât într-o ecuație de genul acesta. Doar PNL îl poate face mai mult decât ce-a fost. Adică, un nimic cu pretenții de ciudățenie.