De același autor
Coaliţia pare că îşi va continua echilibristica pe sârma încinsă a guvernării încă o perioadă. Asta nu pentru că preşedintele continuă, deocamdată, să o gireze în numele celor două principii ale începutului de drum – criza şi reforma statului –, ci din cauza „resurselor“, serviciilor şi a televiziunilor mogulilor. Broaştele râioase vor continua să fie înghiţite cu voluptate în prime-time-uri, singura întrebare fiind care dintre cele două partide va reuşi să le digere primul. Şcolile de vară din acest week-end au fost un bun exerciţiu care a arătat că, deocamdată, PSD a ieşit campion absolut.
Vocea tunătoare cu care Mircea Geoană anunţa că „regimul Băsescu-Boc trebuie să dispară din această toamnă“ a căpătat inflexiunile unui biet maidanez rătăcit printre „scrierile lui Gust“ (aşa a pronunţat preşedintele PSD, în repetate rânduri, numele lui Dimitrie Gusti), din momentul în care i-a devenit limpede că Emil Boc e hotărât să evacueze partidul de la resurse, ceea ce baronii PSD nu ar accepta decât peste cadavrul său politic. Mircea Geoană este conştient că îşi joacă procentele de intrare în turul doi de scrutin, continuând să împartă insuccesele guvernării din care face parte. Consilierii obamişti şi autohtoni i-au enumerat clar pierderile, dar nu are încotro, din moment ce deviza partidului este „să facem totul pentru resurse“. Acestea nu se reduc la banul bugetar şi la clientela politică şi de afaceri care ar putea fi ştearsă de pe statele de plată exact când e mai mare nevoie de ea, adică în campanie, ci şi la controlul Ministerului de Interne şi al serviciilor.
Marian Vanghelie a pus gingaş degetul pe rana supurândă: „PSD are informaţii de la SRI într-un ritm interesant“, „arhiva Doi şi un sfert a fost mutată şi se află pe mâini bune“, acolo fiind deţinute dosarele „despre ce a discutat Udrea şi despre fetiţa EBA“, iar SRI i-a livrat lui Sorin Roşca Stănescu informaţiile despre „afacerile“ lui Mircea Băsescu. Mesajul vanghelist e limpede ca lacrima lui Oltean când îl compară pe Boc cu Ştefan cel Mare: ţineţi cu dinţii de servicii, fără ele nu mai avem cum „să încingem din când în când“ câte un scandal.
Pentru prima oară, apare o fisură, mare cât porumbelul scăpat din gura lui Vanghelie, în teoria „Băsescu dictatorul şi stăpânul serviciilor“, acreditată de PSD, PNL şi de toţi antibăsescienii din solda mogulilor sau freelanceri. O fisură prin care se vede că adevărata miză a luptei PSD, coordoantă de Vanghelie, pentru controlul Doi şi un sfert nu a fost stoparea fictivelor anchete SRS-iste asupra „traficului ilegal cu arme făcut de Mircea Băsescu“, ci dosarele aflate „pe mâini bune“. Nu întâmplător, anumite informaţii, majoritatea intoxicări inabile de tip securistic, au fost lansate simultan pe piaţă de Vanghelie şi Sorin Roşca Stănescu. Ironia face că „scandalurile încinse“ de Vanghelie, Roşca & comp. au început să aibă efect de bumerang şi să decredibilizeze din start scandalurile aflate în pregătire pentru campanie, după cum arată lamentările unor Andrei Bădin şi Mugur Ciuvică, aflaţi de veghe în lanul cu intoxicări.
Pus cu spatele la zid de participarea la guvernare, aşa cum cere abil şi preşedintele, Mircea Geoană nu este îngrijorat de posibilitatea unei crize politice (să fim serioşi, parlamentarii nu vor vota nicicând căderea guvernului şi alegerile anticipate), ci de metodele prin care să împiedice remanierea lui Dan Nica şi blocarea reformei în educaţie şi administraţie. Este maximum ce poate obţine în condiţiile în care nu rupe coaliţia şi continuă politica duplicitară a opoziţiei făcute de la înălţimea puterii.
Din datele pe care le avem până acum, PSD are toate şansele să izbutească, iar principalul vinovat este PD-L. Apetitul reformist al democrat-liberalilor a fost resuscitat doar de amploarea crizei şi de apropierea campaniei electorale, iar necesitatea asumării răspunderii pe cele trei legi este rezultatul greşelilor făcute la negocierea şi constituirea coaliţiei şi a diletantismului şi tergiversării unor măsuri care se impuneau din primul moment. Faptul că PD-L a „cedat“ cu atâta uşurinţă Ministerul Educaţiei unei persoane ca Ecaterina Andronescu arată că intenţiile reformiste erau pe ultimul plan, iar zbaterea de acum pentru cârpeala „Codului PSD“, cu prevederi din Legile Miclea, era previzibilă.
Consecinţele se văd: un compromis politic lamentabil care menţine bună parte din racilele sistemului. La fel, Legea salarizării unice este făcută sub presiunea sindicatelor şi sub şantajul magistraţilor, în susţinerea cărora se ridică atât voci pesediste, vinovate de conflict de interese, dar şi jurnalişti cu solda de la trusturi, aflaţi în misiune de diabolizare a guvernării şi a preşedintelui.
Pretenţia PD-L de a reforma statul este demagogică şi excesivă, pentru că nu corespunde realităţii, iar argumentul boicotului făcut de PSD este doar pe jumătate adevărat. În plus, se ridică întrebarea dacă, rămas singur la guvernare, PD-L va reuşi ceea ce nu a reuşit cu PSD alături. Puţin probabil. În schimb, nu va mai avea pe cine să dea vina, ceea ce face din PSD un „partener“ util. Deocamdată.
Dacă bătălia pe reformă pare să fie una pur politicianistă, cu impact doar la electoratul democrat-liberal, care mai poate vedea în aceasta o miză a realegerii lui Traian Băsescu, în schimb, lupta pentru servicii şi, în special, pentru unitatea Doi şi un sfert, aflată sub Dan Nica, este mult mai concretă.
Declaraţiile lui Vanghelie, negate şi minimalizate acum, constituie un real motiv de îngrijorare pentru PD-L, care, probabil, realizează tardiv amploarea greşelii de a ceda Internele PSD-ului, doar pentru că unii baroni din partid nu-l mai voiau pe Vasile Blaga într-o poziţie cu o atât de mare influenţă. Dacă există un motiv real pentru care coaliţia s-ar putea rupe, acesta nu este reforma, ci „mâinile“ pe care ajung sau vor ajunge dosarele serviciilor. Implicarea acestora în alegeri trece dincolo de domeniul speculaţiilor, fiind puţin probabil ca vreunul dintre cele două partide să dea înapoi în această luptă.
Până acum, nu ştim care va fi poziţia preşedintelui Băsescu, pentru că la mutare se află el. Din declaraţia de la finele săptămânii trecute şi într-o logică a coerenţei, putem deduce că doreşte menţinerea coaliţiei, chiar dacă motivele pentru care a girat-o se dovedesc, pe zi ce trece, tot mai puţin actuale. Electoral vorbind, are acest interes. Mircea Geoană i se oferă pe tavă în campanie, dându-i argumente ideale de atac. Traian Băsescu ar putea sparge însă regula jocului, candidând independent, de exemplu, ceea ce i-ar da posibilitatea să se delimiteze de relele ambelor partide. Un scenariu care, dacă este să ne luăm după frisoanele televiziunilor moguliste, este coşmarul tuturor adversarilor săi, cu epoleţi sau fără. //
