De același autor
Criticile aduse in acesti ani Constitutiei s-ar putea stringe intr-un volum care ar depasi cu mult dimensiunile legii propriu-zise. Putine epitete au lipsit. De la "caduca", "neclara", "interpretabila", "eclectica", "generatoare de blocaje intre insitututiile statului", ca sa le enumar doar pe cele mai elegante, contestarile au vizat exact zonele de importanta maxima ale legii fundamentale. La fel, putine sint partidele politice si politicienii care de-a lungul timpului sa nu fi vorbit despre necesitatea revizuirii Constitutiei.
Cititi integral Raportul pentru consolidarea statului de drept
Utilitatea revizuirii Constitutiei, de necontestat
Constitutia "iorgovana" din 1991, elaborata in ecoul bitelor minerilor, a fost modificata o singura data, in 2003, la presiunea PSD care a dorit in principal, sigur fiind ca va ramine la putere, un mandat de cinci ani pentru presedinte. De atunci, doar Valeriu Stoica a avut in centrul preocuparilor modificarea Constitutiei, iar a doua tentativa in acest sens a avut loc in 2006, cind presedintele Basescu a chemat partidele politice la Cotroceni si le-a invitat sa-si spuna punctele de vedere si sa elaboreze propriile rapoarte care sa fie armonizate in cadrul unei Constituante. Evenimentele ulterioare si viziunile extrem de diferite au blocat procesul, existind insa proiectele elaborate de PNL si PSD.
Necesitatea revizuirii Constitutiei a devenit insa cu adevarat actuala in cursul anului 2007, odata cu suspendarea presedintelui si blocajele generate de un guvern minoritar. In ultimii doi ani, Curtea Constitutionala s-a vazut nevoita sa legifereze mult si, uneori, discutabil sub presiunea diferitelor interese politice, dar mai ales din cauza limitelor dovedite ale Constitutiei, depasindu-si de citeva ori atributiile. A fost o perioada in care Constitutia si-a dovedit defectiunile structurale.
Spre deosebire de 2003, utilitatea revizuirii Constitutiei este indiscutabila si doar cei de rea-credinta pot contesta demersul in sine.
Capcana istoriei recente
Comisia prezidentiala, infiintata in 2008, si formata din constitutionalisti de prima mina, si a caror independenta politica si de gindire cu greu poate fi pusa la indoiala, a lansat in dezbaterea opiniei publice Raportul pentru consolidarea statului de drept, care propune revizuirea Constitutiei.
Dupa un capitol destinat criticilor si puntelor sensibile, Comisia propune liniile de evolutie si face recomandarile de refoma constitutionala. In mare, acestea sint 23, dar multe dintre ele evita recomandarile directe, trecind doar in revista diversele formule, cu argumente pro si contra.
Cu toate acestea, chiar din preambul si din capitolul destinat depistarii deficientelor actualei Constitutii, se remarca faptul ca Raportul Comisiei pune un accent, uneori disproportionat, pe evenimentele nefericite ale ultimilor doi ani, judecind totul in acest context si debalansind argumentatia in favoarea necesitatii reglementarii raportului dintre puterile statului in favoarea presedintelui. Aceasta insa, nu diminueaza consistenta si excelenta documentare a Raportului, care poate cu adevarat constitui o buna baza de dezbatere publica.
Dezbaterea: riscuri si manipulari
Inca din primele minute de dupa lansarea raportului la Cotroceni dezbaterea s-a centrat nu atit asupra raportului, pe care putini il citisera sau il vor citi, cit asupra presedintelui Basescu si a scopului pe care il urmareste. De altfel, nu "politizarea" discutiei este principalul pericol, ci "basescizarea ei". Adica reducerea argumentelor la unul singur: Traian Basescu vrea republica semiprezidentiala, insotita de toate celelalte 9 puncte, pentru a avea puteri discretionare.
Analiza, atita cita este, nu se centreaza asupra Raportului, ci asupra propunerilor presedintelui, ceea ce, evident, reprezinta o eroare si o incercare de manipulare a dezbaterii.
Nu se tine cont de faptul ca revizuirea Constitutiei excede cu mult persoana lui Traian Basescu, care va fi presedinte inca cel mult un mandat. Asta in cazul in care va fi reales.
Asa cum nici Traian Basescu nu a putut face abstractie de vremelnicia functiei pe care o detine, dovada ca si-a prezentat "decalogul", nici politicienii sau analistii nu sint dipusi sa scopata dezbaterea din contextul "basescu".
Tinind cont de modul in care dezbaterea a debutat, evident, exclusiv pe televizoare, care au invitat aceeasi nespecialisti, aceeasi politicieni cunoscuti pentru lipsa lor de argumente, este un semnal ca discutia va aluneca in trivial si politic, in detrimentul argumentelor si viziunilor.
Greselile lui Basescu
Pe de alta parte, nu se poate spune ca presedintele nu a comis citeva greseli.
- Prin declaratiile facute a canalizat discutia asupra propriilor optiuni si nu asupra raportului, mult mai neutru.
- Implicarea directa arata faptul ca revizuirea Constitutiei este manageriata de asa natura incit sa devina tema de campanie in vederea alegerilor prezidentiale de anul acesta.
- Incapacitatea de a depasi momentul 2007, cel al suspendarii, si incercarea de a directiona modificarea Constitutiei in raport cu acesta.
- Constitutia este facuta si pentru presedinti ca Nastase, Oprescu. De exemplu.
Din cele 23 de capitole, presedintele Traian Basescu si-a exprimat optiunea clara pentru 10 dintre acestea.
1. Regim semiprezidential puternic.
2. Posibilitatea ca presedintele sa poata dizolva Parlamentul.
3. Sistem parlamentar unicameral.
4. Eliminarea imunitatii alesilor pentru faptele penale.
5. Diminuarea numarului de ordonante guvernamentale pentru o mai buna definire a Legislativului.
6. Reorganizarea administrativa: 9-12 judete sau regiuni.
7. Recredibilizarea Curtii Constitutionale.
8. Introducerea referendumului obligatoriu.
9. Regandirea rolului si stucturii CSM.
10. Definirea clara a tuturor drepturilor cetatenilor
Principalele controverse
1. Republica semiprezidentiala vs republica parlamentara
Raportul Comisiei prezinta toate optiunile existente: 1. regimul prezidential ( dezvoltat in forma sa clasica in Statele Unite ale Americii, 2. regimul parlamentar (traditional romanesc si prezent, in principal, in Marea Britanie si Germania), 3. regimul semiprezidential ( practicat in cele mai multe natiuni din spatiul central, est-european, african si asiatic).
Cel mai apasat accent este pus pe regimul semiprezidential, care este analizat in cele trei forme ale sale:
- regim prezidentialist- unde cresterea autoritatii sefului statului goleste de continut "statul de drept",
- regim semiprezidential cu sefi de stat cu rol ceremonial, cel mai apropiat de tiparul unui parlamentarism rationalizat, parctic, regim parlamentar cu presedinte ales, gasibil in Slovacia, Finlanda, Austria sau Irlanda.
- regimul francez, partajarea echilibrata a prerogativelor, caruia raportul ii gaseste cu preponderenta doar avantaje.
Raportul Comisiei precizeaza insa ca "fiecare dintre avantajele si dezavantajele solutiilor se cer luate in considerare in momentul in care optiunea institutionala va fi formulata".
Pina in momentul de fata, PNL si-a precizat clar optiunea pentru sistemul parlamentar, o comisie condusa de Teodor Melescanu elaborind in acest sens un raport.
PSD este adeptul regimului semiprezidential, fara a fi insa de acord, cel putin la nivel declarativ cu marirea unora dintre prerogativele presedintelui.
2. Posibilitatea ca presedintele sa poata dizolva Parlamentul
Posibilitatea dizolvarii Parlamentului se refera exclusiv la situatiile de criza, si nu se poate produce in primele sau ultimele sase luni ale mandatului prezidential, in primele sase luni ale noului Parlament si o singura data in timpul mandatului. O a doua suspendare a parlamentului atrage de la sine pierderea de drept a mandatului la o luna de la instalarea noului guvern. Cu alte cuvinte, daca presedintele intentioneaza sa abuzeze de posibilitatea de dizolvare a Parlamentului si sa faca de doua ori acest lucru pe parcursul mandatului, trebuie sa se gindeasca foarte bine, deoarece isi pierde functia.
De altfel, argumentul prezentat in Raport suna astfel: "dreptul de dizolvare nu intareste autoritatea presedintelui, ci acorda un element suplimentar de raspundere in sarcina acestuia. Dizolvarea poate oferi ocazia in care natiunea are sansa de a evalua programul prezidential si de a examina oportunitatea acordarii unui sprijin decisiv sefului statului.
Istoria anilor 2007-2008, dar si cea din parioada CDR, ne-a aratat ca in situatii de criza, indiferent de natura acesteia, mecanismul de provocare a alegerilor anticipate este extrem de greoi, daca nu chiar imposibil: Parlamentul nu se va autodizolva niciodata. Ce este insa o criza? Raportul nu spune si aici este un punct nevralgic.
3. Suspendarea presedintelui si referendumul
Comisia propune mai multe solutii, fara a face recomandari, acestea iesind mai mult din context si din critica pe care o aduce suspendarii din 2007, asa cum este prevazuta de actuala Constitutie.
Prima varianta ar fi suspendarea presedintelui numai pentru inalta tradare si judecarea lui de catre Curtea Constitutionala.
A doua, mentinerea actualului sistem, cu introducerea unui element suplimentar si logic: daca Presedintele este reconfirmat prin vot la referendum, cele doua Camere se se dizolva de drept, considerindu-se ca a primit un vot de neincredere din partea poporului. "Blocajul institutional ce a urmat lunii mai 2007 in Romania ar fi eliminat. Dupa cum, ipoteza confruntarii intre cele doua expresii ale suveranitatii natiunii ar fi eliminata. Natiunea, pe cale referendara, ar decide, concomitent, in doua materii".
A treia solutie, ar fi eliminarea suspendarii din functie, ceea ce, ar plasa institutia prezidentiala deasupra oricarui control.
4. Statutul parlamentarilor
Regimul juridic derogatoriu de care beneficiaza parlamentarii ar trebui eliminat, considera Comisia, mai ales datorita faptului ca sfera protectiei s-a extins si asupra faptelor penale.
Mai exact, solutia optima ar fi aceea din Constitutia Austriei, in care cererea de incepere a urmaririi penale este considerata adoptata tacit daca nu este supusa votului Camerei din care face parte respectivul membru al Parlamentului intr-un timp rezonabil. Care este insa acest timp rezonabil si care ar fi traseul cerereii de urmarire penala, cunoscute fiind cotroversele pe aceasta tema, Raportul nu precizeaza.
Cit priveste regimul de incompabilitati, Comisia recomanda ca instituirea incompatibilitatii intre functia de membru al Guvernului si cea de parlamentar, respectivul trebuind sa aleaga intre una si alta.
Formalizarea distinctiei opozitie- majoritate in parlament este o alta propunere a Comisiei. Mai exact, dupa modelul Comitetului Balladur, este necesar un sistem prin care membrii Parlamentului sa isi declare apartenenta la opozitie su la majoritate.
5. Parlament unicameral
Comisia invoca doua solutii, parlament unicameral sau bicameral, dar in care Senatul nu doar sa aiba atributii diferite, dar si modalitati diferite de alegere a senatorilor.
