De același autor
Cu primele cazuri de coronavirus, președintele și PNL ar trebui să ia serios în calcul să renunțe la planurile legate de alegerile anticipate. E un prim motiv, al doilea e de natură politică și strategică. Încă nu putem vorbi de epidemie și nici de panică, mallul cu rafturile golite nu este un fenomen, dar ar fi în momentul în care s-ar înregistra primele victime într-un oraș mare, cum este Bucureștiul, de exemplu. Deocamdată vorbim de isteria obișnuită în România, de zvonistica întreținută de tot felul de păreriști și conspiraționiști, propagată în mediul virtual și amplificată de televiziuni. Dar e suficient să ne uităm la Italia și China, ca să înțelegem ce înseamnă orașe băgate în carantină, cum arată panica adevărată și ce mobilizare și efort trebuie să depună autoritățile pentru a nu scăpa lucrurile de sub control. E un truism să spunem că stăm prost la capitolul organizare, iar populația, pe bună dreptate, nu are încredere în capacitatea și profesionalismul autorităților. Ar putea fi o încercare cu care România nu s-a mai confruntat. În astfel de cazuri, e înțelept să fie pus răul înainte și statul să se concentreze pe acest obiectiv: să facă față unei eventuale epidemii de coronavirus, unei crize majore. OMS a ridicat gradul de alertă la „foarte ridicat”, sunt raportate la ora la care scriu aproape 90.000 de cazuri pe glob, în 70 de țări, peste 3.000 de decese și peste 1.000 de noi contaminări în ultimele 24 de ore.
România e mai nepregătită pentru astfel de situații decât alte țări europene în primul rând din cauza sistemului de sănătate vraiște, dar și prin „specificul” ei. Echipamentele lipsesc, nerespectarea protocoalelor și dezorganizarea sunt la ordinea zilei, chiar și la spitalul „Matei Balș”, locațiile pentru carantină sunt căutate de abia acum și arată ca vai de mama lor, ca să nu mai discutăm de corupția tradițională. În Gorj, testele de coronavirus se făceau pe pile și ochi frumoși, deși chiturile sunt, probabil, pe sponci, iar cazul Sorina Pintea, după cel al lui Beuran, arată că mita în sistemul de sănătate e, la rândul ei, epidemică. Înțelegem mai bine de ce pesediștii și grangurii din sistemul de stat s-au grăbit să anihileze ordonanța de urgență care liberaliza accesul spitalelor private la programele naționale de sănătate și la urgențe.
În plus, coronavirusul este tocmai bun pentru a fi instrumentalizat politic. Și cine se pricepe mai bine la asta decât PSD-ul? Au amânat în grabă Congresul la care Ciolacu aspira să fie ales „tătuc”, lăsând să se înțeleagă că ei sunt oameni responsabili și mor de grija țării, în timp ce liberalii se țin de politicianisme și nu‑și văd decât de propriul interes. Ca să nu mai discutăm de văicărelile televiziunilor de casă pesediste, care deplâng lipsa de autoritate a unui guvern interimar și îl acuză pe Iohannis că prelungește iresponsabil criza politică. Sunt chestii care prind la populație pe fondul fricii firești de coronavirus și al sentimentului de insecuritate, care au toate șansele să se amplifice. Orice victimă, orice disfuncționalitate, ca să nu vorbim, doamne ferește, de mai rău, vor fi decontate de liberali. Li se va reproșa totul, făcutele, dar mai ales nefăcutele. Deja vedem că PSD și-a recăpătat tupeul, atacă și pune guvernul în permanentă defensivă. E vreo îndoială că va profita fără scrupule de criza coronavirusului? Entuziasmul generat de rezultatul la europarlamentare și prezidențiale deja s-a cam ofilit, se vede asta nu doar în bulele din mediul virtual și în acreala unor comentatori de „dreapta”, dar și în sondaje (ultimele estimări IMAS: PNL a pierdut 7 procente, ajungând la 40%, iar PSD a câștigat 5, fiind acum la 25,8%). Riscul unei erodări mai accelerate decât în mod normal este extrem de serios în această perioadă.
Pe de altă parte, tema anticipatelor, pe fondul eșecurilor de până acum ale guvernului, nu puține la număr, deși datorate în principal blocajului făcut de PSD în Parlament și la Curtea Constituțională, începe să enerveze chiar propriul electorat. Încă de la bun început, anticipatele au părut un triplu salt mortal cu plasa de siguranță ținută de PSD. Iar acum, când marja de timp - cele 60 de zile de la căderea guvernului Orban - s-a îngustat, iar posibilitatea ca PSD să forțeze ieșirea din calendar este foarte crescută, anticipatele devin mai mult un joc de scenă. Care, până la urmă, nici nu e clar cui folosește. Căci, sub pretextul evitării lor, PSD are tot interesul să țină guvernul liberal în incertitudine, cu mâinile legate la spate, fără posibilitatea de a da OUG-uri, care pot deveni obligatorii pe fondul unei crize provocate de coronavirus.
Probabil că desemnarea lui Florin Cîțu face parte din strategia anticipatelor. Pesediștii, care nu-l pot suferi, au anunțat că nu-l vor vota (pot și să nu asigure cvorumul, ca să mai tragă de timp). De fapt, pentru a împușca doi iepuri dintr-un foc - prelungirea interimatului guvernului PNL și evitarea anticipatelor -, cel mai simplu le este să respingă următorul guvern (și ultimul). Aici avem de-a face cu o certitudine, să nu fim naivi, mai ales în noul context. PSD va mima cartea interesului național - responsabilitate în vreme de criză, sacrificiu pentru binele public etc. - și, indiferent ce premier va redesemna Iohannis, îl va vota. Știu asta și liberalii, dar se lovesc de încăpățânarea președintelui.
Mai știu însă ceva: dacă nu se fac anticipate în primăvara - vara asta, vor trebui să țină în mână cartoful fierbinte al majorării pensiilor cu 40%, pe care nu au unde și cui să-l paseze. Situația este complicată din acest punct de vedere, pentru că e clar că finanțele se duc de râpă, au avertizat economiștii, printre care și Florin Cîțu, Comisia Europeană, agențiile de rating, Banca Națională. E cadoul otrăvit lăsat cu premeditare de PSD pe masa liberalilor. Dar ce-i de făcut? Dacă le reușesc anticipatele (puțin probabil), viitorul guvern va fi obligat fie să amâne creșterea pensiilor, fie chiar să modifice legea și să introducă niște majorări mai mici, rezonabile din punct de vedere bugetar. Ceva va trebui să facă, dar indiferent de ce decizie va lua, ea se va transforma în principala armă a PSD pe următorii patru ani, într-o bombă electorală cu ceas.
Dacă alegerile sunt însă la termen, atunci PNL s-a fript: nu poate renunța la creșterea pensiilor din toamnă fără riscul de a pierde parlamentarele. Alegerea a fost deja anunțată de guvernul PNL: nu ne vom atinge de pensii, deci mărirea va deveni efectivă. Consecințele se vor vedea tot în guvernarea liberală: deficit excesiv, împrumuturi, instabilitate economică, neîncredere din partea investitorilor și a organismelor financiare. În cel mai fericit caz. Dar îmi închipui că atunci când au dărâmat guvernul Dăncilă, liberalii își făcuseră deja toate socotelile astea.
Una peste alta, PNL ar avea de optat între răul cel mare - alegeri la termen și mărirea pensiilor - și anticipate - criza coronavirusului și erodare. Problema e că alegerea o face PSD și nu PNL. //
