Creatura sereistă Ghiță și miza festivalului penalilor

Suspendarea din funcție a numărului doi din SRI, generată de amestecul aiuritor de minciuni sfruntate cu crâmpeie de adevăr deversat de Sebastian Ghiță, este cea mai mare criză pe care o tra­ver­sează serviciile secrete de la fuga lui Hayssam în­coa­ce. Mi­za reală a acestui atac fără precedent este nu atât decapitarea așa-zisului „binom“, ci prezentarea jus­tiției ca fiind abuzivă, do­sarele, niște făcături, iar penalii, niște bie­te victime, care trebuie să intre urgent sub incidența Legii amnistiei, pregătite pe repede înainte de Guvernul Dragnea. Ve­dem asta din festivalul pe care îl dau pe­na­lii pe canalele de televiziune, ziarele și site-urile din dotare. Petrecerea s-a în­cins, din fundal răzbate zgomotul paha­re­lor de șampanie, hăhăitul vesel și chiotele celor care cred că au înregistrat prima vic­torie pe drumul dezrobirii din lanțurile an­ticorupției. Înlăturarea lui Coldea sau chiar a lui Kövesi nu vor fi însă pentru ei decât niște bătălii câștigate în marele răz­boi de atârnare a justiției în cui. Să nu fim naivi, războiul nu se va opri nici după de­capitarea „binomului“, ci doar după ce penalii vor fi scăpați, uscați și periați, iar le­gile modificate așa încât hoția să dea ve­selă din coadă, nederanjată de nimic. În­tre­barea fundamentală este dacă inst­it­uți­i­le statului vor rezista, iar președintele Io­hannis, rămas singur pe baricadă, va avea forța să se opună tăvălugului. Sunt scep­tică: puțin probabil.

Întrebări cvasiretorice,răspunsuri obligatorii

Ghiță, borfașul mic ajuns mare hrănit cu mi­lioanele din contractele IT cu statul și SRI, plantat în politică și media, fugarul cu patru dosare dat în urmărire inter­na­țională, reușește să dea peste cap o țară și să arunce în aer instituții. Unde pe lumea asta ar mai fi posibil așa ceva?

De­sigur, înainte de orice, ar trebui lă­mu­rite câteva aspecte „tehnice“, ca să spun așa, iar SRI ar trebui să ofere răspunsuri, nu să bage iarăși gunoiul sub preș:

1. I-a plătit într-adevăr Ghiță lui Coldea vacanțele în Seychelles și Toscana? Din ce­le prezentate de fugar nu reiese deloc așa ce­va (demonstrația Alinei Mungiu-Pippi­di mi se pare pertinentă). Dacă, însă, da, atunci Coldea are o mare problemă.

2. Este Ghiță ofițer SRI, așa cum se pre­zintă singur? În această calitate se întâlnea cu Coldea și își petreceau vacanțele îm­preună cu familiile încă din 2010?

3. Cine l-a racolat și adus în sistem (Du­mitru Zamfir, predecesorul lui Coldea) și cum de a beneficiat de contracte de mi­li­oane de euro cu SRI și cu alte instituții ale statului, multe pe domenii de siguranță națională, deși era urmărit penal? Care sunt oamenii din SRI care l-au sprijinit în afaceri și unde (la cine) s-au întors banii?

4. Care este implicarea fostului director SRI, George Maior, de care Ghiță era foar­te apropiat și pe care se vede că îl pro­tejează? A participat și Maior la întâlnirile invocate de Ghiță?

SRI în pat cu politica

Dincolo însă de aceste întrebări cv­as­i­re­to­rice - de exemplu, doar naivii bine ma­ni­pu­­lați pot crede că Ghiță nu era ofițer SRI -, sunt multe alte probleme mai importante care derivă din acest megascandal.

Vom asista la o „reașezare“ a SRI pe alte baze, așa încât să nu se mai amestece în po­­litică?

Din ceea ce s-a văzut până acum în spa­țiul public, SRI intervine constant de 27 de ani în politică, folclorul conspiraționist spune chiar că pune și dă jos președinți și premieri. Nu mai discutăm acum de pe­ri­oa­da Băsescu, de puterea exagerată pe ca­re au căpătat-o serviciile sub domnia sa, ci doar de ultimii ani. În perioada alege­ri­lor prezidențiale din 2014 și imediat după a fost evident că s-au confruntat două gru­pări - una care dorea să-l impună pe Pon­ta președinte (sau pe Udrea, in extremis) și alta, pe Io­hannis. Din toate luările de po­ziție de atunci ale unor personaje cu le­gături mai mult sau mai puțin la vedere cu serviciile, reieşea că Maior și Meleșcanu jucau în prima tabără, iar Coldea în a do­ua. A fost un moment de cotitură. Pentru prima oa­ră, cineva de la vârful sistemului politic – Udrea, Băsescu şi Ponta - acuza la scenă des­chisă intervenția SRI în alegeri și, în spe­cial, existența a două facțiuni cu in­te­rese politice divergente. Tot pentru pri­ma oară opinia publică a aflat ceea ce se vehicula la nivel informal: că șefi din ser­viciile secrete erau în relații strânse - ben­che­tu­iau și făceau afaceri - cu po­li­ti­ci­eni. Udrea, devenită „sursă alternativă de in­for­mații“, se întâlnea când avea chef cu Col­dea, Maior și alți ofițeri („În acești 10 ani de foarte multe ori m-am întâlnit cu d-l Coldea, cu d-l Maior, de foarte multe ori... în context neoficial... La sărbători, la aniversări. Fie la vilele de protocol ale serviciului, fie, dacă vorbim de, nu știu, de aniversări sau sărbători gen Paște sau Crăciun, la munte“ - interviu acordat HotNews în 30 ianuarie 2015 ). Soțul ei, Dorin Cocoș, era folosit ca placă turnantă pentru diverse afaceri - povestea cu Rea­li­tatea TV și cei 500.000 de euro - și nu nu­mai. („Știam că sâmbătă, duminică mer­gea la SRI... Evident că vorbești niște lu­cruri care țin de voi, de bărbați, de bu­si­ness, de ce vorbiți voi acolo. Păi, pro­ba­bil că de finanțator. În calitate de om de afaceri, care făcea lucrurile aces­tea.“)

Dezvăluirile din 2015 ale lui Udrea capătă relevanță sporită acum, în contextul Ghi­ță, și arată că practica obișnuită a ser­vi­cii­lor secrete este să folosească așa-ziși poli­ti­cieni, ziariști și afaceriști (în fapt, probabil toți ofițeri sub acoperire) pentru tot soiul de acțiuni, afaceri și ingerințe toxice în politică.

Revenind, numirea lui Eduard Hellvig la șe­fia SRI nu a schimbat cu nimic para­dig­ma, lupta în interiorul serviciului a con­ti­nuat, implicarea în politică la fel. Nu știm care facțiune a triumfat acum, aparent cea anti-Iohannis, dacă judecăm din pers­pec­tiva alegerilor prezidenţiale și a cam­pa­niei concertate împotriva lui Coldea și a președintelui. Lucrurile sunt foarte încur­cate, pentru că e posibil ca însuși direc­to­rul SRI să fi fost deranjat de puterea de­ți­nută de experimentatul Coldea (adevărata putere o dețin operativii), să fi prins mo­mentul înlăturării acestuia și să-l fi con­vins și pe Iohannis. Indiferent însă de sce­narii, constatăm că Iohannis nu este deloc „prizonier“ și că l-a înlăturat din scurt pe Coldea.

Așadar, rămâne de văzut dacă serviciului i se va impune o revenire strict în limitele atribuțiilor constituționale și legale și va fi forțat, dacă singur nu înțelege, să-și ia mâi­nile de pe politică și presă. Rolul pre­șe­dintelui și al partenerilor externi, cu cer­titudine îngrijorați de ultimele evoluții, va fi decisiv.

Mai importantă este readucerea serviciilor în matca lor în ce privește afacerile, sub aco­perire sau la vedere, care au spoliat sta­tul și au generat grupuri mafiote și mono­poliste, cum vedem în cazul lui Ghiță.

Eșecul creațiilor SRI de genul Ghiță

Aici ajungem de fapt la fondul problemei: cum de a fost posibilă o creatură precum Ghiță? El e doar ultimul dintr-un lung șir de indivizi gonflați de SRI cu putere și bani, aruncați în afaceri, politică și media, după modelul deja consacrat al mogulilor Voiculescu, Vântu și Patriciu. Traseul aces­tora (Vântu și Voiculescu sunt după gratii, Ghiță e dat în urmărire internațională), răul pe care l-au făcut societății arată în fi­nal eșecul acestui tip de operațiune, care, iată, se întoarce ca bumerangul acum chiar împotriva SRI. Zona afacerilor este complet scăpată oricărui control, legislația este permisivă, bugetele enorme, cheltu­ie­lile pe măsură și neverificabile. Opacitatea es­te totală, iar sporadicele scandaluri, cum a fost cel cu tentativa de preluare a CFR Marfă de către Gruia Stoica, sub man­datul și bagheta lui Ponta, au arătat doar o bucățică din puzzle-ul mizeriei ca­re dospește. Faptul că SRI a închis ochii la incredibilul jaf de la ANRP, de exemplu, nu este nici el deloc întâmplător. DNA ar trebui să investigheze cât „parandărăt“ s-a întors la SRI din contractele lui Ghiță și în ce firme sau la ce persoane au ajuns acei bani. Așa cum e timpul să aflăm câtă presă e controlată de servicii prin inter­puși, așa-ziși patroni și moguli, și cui apar­ține de fapt ea.

Nu știu dacă serviciile însele vor înțelege ce trebuie din eșecul unor experimente precum cel cu Ghiță, Vântu, Voiculescu, niș­te creații monstruoase, dar e limpede că e nevoie de o schimbare radicală, de o curățenie, de o modificare legislativă și de un control clar al bugetelor și afacerilor SRI, inclusiv la nivel de CSAT (o comisie parlamentară mi se pare în continuare un banc prost). Alftel, sistemul se va repro­duce mereu și mereu. Generațiile vechi vor fi înlocuite de altele noi, mai rapace, obraznice și primitive, iar societatea va rămâne captivă aceluiași sistem - politica în pat cu afacerile sulfuroase, cu serviciile și presa-măciucă mânuită de penali.

Poate fi oprit festivalul penalilor?

Până atunci însă, așa cum spuneam la în­ceput, miza pe termen scurt a acestui sis­tem este câștigarea războiului împotriva jus­tiției. E acum ori niciodată. Ni se de­mon­strează că toate dosarele sunt „fă­că­turi“ ale DNA mână în mână cu SRI, deci ar trebui reluate sau închise, că legislația trebuie modificată. Dar, în special, că mă­sura imediată pentru „repararea nedre­p­tăţilor și abuzurilor“ este amnistia. Vi­no­văția SRI, cu a sa creatură Ghiță, este imen­să și colectivă - se poate distruge din­tr-o suflare tot ce s-a construit timp de zece ani în materie de instituții și antic­o­rupție, inclusiv prin aportul SRI.

Nu știu cine și ce se poate face pentru a opri festivalul penalilor. Iohannis? Vreau să cred că îl subapreciem.