Cu cine a bătut palma Voiculescu?

„Mi-au fost furați trei ani de viață“, a spus Dan Voiculescu ieșit din Spitalul Universitar, un^­de se internase preventiv pentru un „pre­infarct pe intestinul subțire“, rezolvat mi­ra­cu­los peste noaptea de di­na­intea eliberării cu un cocktail de pastile brevetat de colegul Oprescu. Simțindu-se deci în mare formă, a promis răz­bu­nare cu o sticlire feroce din ochi și cu vorbe ca briciul spe­cial ascuțit pentru băr­bie­rirea în direct a justiției de toa­te abuzurile puse în scenă de brigada artistică de la A3. „Voi continua cu toate forțele mele, mai ales că determinarea mea e acum întărită de cei trei ani de pușcărie, să lupt cu abuzurile.“ Evident, nu e vorba de gran­di­oa­se­le abuzuri comise de rechinii îngrășați fie din banii rămasi de izbeliște ai Securității, fie din jecmănirea minuțioasă și aprofundată a ba­ni­lor statului sau din combinația lucrativă a ce­lor două.

Eliberarea „motanului Felix“, cum îl răsfăța fos­tul lui dușman, care a ajuns acum să-i ți­nă isonul în lupta cu abuzurile, a fost una ne­condiționată, în răspărul tuturor codurilor pe­nale, vechi sau noi. Cheltuielile de judecată au rămas neplătite, prejudiciul a fost re­cu­pe­rat doar în proporție de 14,7% - aproximativ 8,5 milioane de euro din cele 60 -, cele 11 cărți (una pe trimestru) care i-au redus frac­ția de pedeapsă nu au fost verificate la pla­gi­at, afacerile familiei au mers în continuare unse, procesele apărute pe parcurs au fost stinse cu suspendare. Cu toa­te astea, nu e mulțumit, nu aprinde o lumânare pentru judecătorii de la Tribunal care au închis ochii la toate con­diționările, nu dă „dovezi te­meinice de îndreptare“, așa cum cere de-a surda Articolul 59 din Codul Penal. Voi­cu­les­cu nu vede decât „orizontul“, unde se va da „în continuare o luptă pe viață și pe moarte“ între cei „puternici împotriva celor care nu se pot apăra singuri“, asa ca el. E clar ce va ur­ma: recuperarea va îngheța bocnă la 14%, pentru că fetele și prietenii lor de pretutindeni au avut destul timp să dosească totul și ni­meni nu-și va da osteneala să caute prin con­turi. Sub pretextul luptei cu abuzurile, vom asista la un regal al lungmetrajelor pentru păs­trarea prăzii și evitarea pe viitor a unor ast­fel de întâmplări nenorocite. Pentru că vi­sul de aur al epocii Nastase - și în libertate, și cu banii furați - trebuie să se întrupeze, totuși. Mai bine mai târziu decât niciodată.

După cum arată în ultimul timp peisajul, se pare că lucrurile se mișcă în direcția asta și mulți magistrați au înțeles deja dincotro bate vântul. Sunt câteva semne care dau de gân­dit, iar ele nu se rezumă doar la eliberarea du­bi­oa­s­ă a lui Voiculescu. Mircea Băsescu se pre­gă­tește și el tot pentru o condiționată, la fel d-l Popescu-grill, cel cu puii împărțiți în cam­pa­nie ca să astupe gurile flămânde ale par­ti­du­lui și electoratului PD, dosarul Udrea - Ioana Băsescu este plimbat în lesă între Curtea Su­premă și Curtea de Apel, nefiind clar cine își va asuma până la urmă riscul de a-i pune bot­niță, după 9 ani și un prejudiciu de 77 mili­oa­ne de euro, Mazăre a primit cu suspendare, pe care o va executa la ultimul loc de muncă, pe plaja din Madagascar, tribunalele se în­ghe­suie la restituit dosare, până și DNA a intrat în epoca clasărilor, sindrom al conflictelor din interior și al unor excese care își arată acum colții de fildeș. Președintele, preocupat fiind de al doilea mandat și de finanțele care au lu­at-o vale, a promulgat fără crâcnire legea ca­re îngroapă definitiv și irevocabil conflictul de interese, iar judecătorii, în frunte cu vajnica Dana Gârbovan de la UNJR, nu se arată de­ran­jați de decizia Curții Constituționale prin care pot fi desființate hotărâri judecătorești defi­ni­tive pe cât s-au arătat de nemulțumiți de desecretizarea arhivei SIPA. Cât despre CCR, nu­mai de bine, acum că a ajuns un soi de aso­ciație pentru apărarea drepturilor pe­na­li­lor, unde doar Stanciu mai face disidență de când Morar s-a (a fost?) dat pe brazdă.

Ceva se întâmplă, deși nu e încă clar ce și cum. Printre magistrați circulă zvonul, care la români e mereu profetic, că deznodământul adevăratei lupte cu anticorupția nu e departe și nu e favorabil ei. Justiția e debusolată, nu știe ce să mai creadă, suferă deocamdată de sin­dromul giruetei. Adie un vânticel de res­tau­rație, de pupat în grup piața penală, se aude în fundal un ordin pe unitate: la furat, băieți, se întorc vremurile bune, de impunitate. Eli­be­ra­rea lui Voiculescu e doar un mesaj, ușor în­să de decriptat de infractori. E pasul înapoi ca­re poate deschide drumul. Și totuși, pare mai mult de atât.

În acest context, e interesant modul în care „dom’ profesor“ și-a început lupta - mar­de­ia­șii de la A3 îl toacă mărunt pe Dragnea, ba cu Tel Drum, ba cu autocrația, ba, mai nou, cu pierderea majorității parlamentare și sus­ți­ne­rea lui Ponta și a aripioarei pe care acesta o moșmondește pentru la toamnă. E o cam­pa­nie începută înainte de eliberarea șefului, fi­ind clar că se execută o comandă. Una cu va­loare tot de mesaj. Să fie dărâmarea noului „dictator“ Dragnea parte a unui deal? Dar cu ci­ne? Aici sunt scenarii cât nu cuprinde min­tea. Te poți gândi, de ce nu, că a bătut palma pentru scoaterea PSD de sub dominația lui Dragnea, la schimb cu eliberarea condiționată și restaurația în justiție. Lupta cu „abuzurile“, s-a văzut deja, permite chiar orice. Ar fi un troc, s-o recunoaștem, reciproc avantajos pen­tru mulți actori politici de rang înalt. Cu sau fără dosar, dar cu ambiții mari.