De același autor
Actul guvernării a fost înlocuit cu o luptă pe toate fronturile pentru obținerea controlului absolut de către un autocrat de provincie. Ca un animal încolțit, obsedat de frica de pușcărie, depășit de o lume pe care nu o înțelege, artist al manevrelor meschine și cu anvergura intelectuală a unui milițian din Pleașov (județul Teleorman), Dragnea a lovit în dreapta și în stânga, reușind să vină de hac guvernării și chiar PSD-ului. Incapabil să înțeleagă că viitorul s-a dezis deja de oameni ca el, în doar câțiva ani va fi un cadavru politic, insignifiant cum este și Adrian Năstase.
Ceea ce îi va supraviețui sunt relele pe care le face și le va lăsa moștenire. În pofida zbaterii, a haosului, presiunii, măsurilor aberante și schimbărilor legislative, nu a reușit să finalizeze ceea ce și-a propus. Răul produs este doar parțial și, mai important, nu este ireversibil. Acapararea statului este incompletă. Deocamdată. Nu vorbim aici de clientelizarea țării, pentru că nu este PSD un pionier la capitolul ăsta. Într-o măsură mai mare sau mică, toate partidele și-au pus acoliții politici sau de afaceri, rubedeniile, amantele, finii, țuțării de la partid etc. în toate funcțiile posibile - de la secretari de stat la portari. Diferența față de alte perioade, chiar pesediste, nu o face dimensiunea clientelizării, ci nivelul de profesionalism. Începând cu Dăncilă și miniștrii săi, nu a mai existat în istoria postdecembristă o asemenea degradare și lipsă de minimă competență în guvern și administrație. Privindu-i, ai senzația că loazele claselor din liceele industriale au pus mâna pe stat. Cum remarca acum ceva timp Andrei Pleșu, e o minune a lui Dumnezeu că o țară condusă de atâția hoți și incompetenți nu se scufundă.
În schimb, acapararea statului prin modificarea legislației este un demers tipic PSD. Asaltul a fost feroce în acest an și jumătate, dar totuși rezultatele nu sunt pe măsura lui. Piedici la care PSD și Dragnea nici nu s-au gândit sau nu le-au estimt corect au pus frână apetitului pentru control - protestele din stradă și reacția partenerilor occidentali (Comisia Europeană, Departamentul de Stat al SUA, ambasade), în principal. Trăgând linie, până în acest moment, PSD a reușit să-și subordoneze direct Institutul Național de Statistică - INS (trecut prin HG sub controlul direct al premierului), Direcţia Generală de Protecţie Internă - DGPI (prin OUG, șeful direcției este numit de Carmen Dan fără avizul CSAT), Direcţia Generală de Informaţii a Apărării - DGIA (prin lege, președintele a fost scos din procedură), Agenţia Naţională de Reglementare în Comunicaţii - ANCOM (prin OUG, președintele Iohannis a fost scos din procedura de numire a șefilor instituției), președintele Înaltei Curți va fi numit de CSM, secția judecători, și nu de șeful statului, iar procurorii șefi ai PG, DNA și DIICOT de ministrul Justiției (la a doua strigare). Toate acestea sunt instituții importante, asigură PSD un control în zone esențiale pentru economie și justiție, desigur, dar totuși nu sunt vitale pentru echilibrul puterilor în stat. Și, repet, sunt reversibile, pot lua sfârșit odată cu finalul puterii PSD.
Mai important este ceea ce n-au obținut Dragnea și partidul-camarilă. Sunt eșecuri mai răsunătoare într-un fel decât victoriile, ceea ce arată că totuși au existat constrângeri și presiuni peste care nu au putut trece. E partea plină a paharului. Să nu uităm că în prima formă a legilor justiției, cea elaborată de Tudorel Toader, Inspecția Judiciară era scoasă de la CSM și trecea în subordinea directă a ministrului Justiției, că șeful statului nu ar mai fi avut vreun cuvânt de spus nici în revocarea procurorilor șefi. Că aministia și grațierea prin OUG 13, dezincriminarea unor acte de corupție, printre care luarea/darea de mită și abuzul în serviciu, nu le-au obținut. Așa cum n-au reușit nici să-și impună aberațiile cu impozitul pe gospodărie sau cu formularul 600. Criticile Eurostat, al cărui aviz este obligatoriu, au mai tăiat din pușculița de partid care se preconiza a fi din Fondul Suveran de Investiții - în loc de 89 de societăți comerciale vor fi doar 23, în loc de 9 miliarde lei capital social doar 1,85 miliarde și, mai ales, fără garanții guvernamentale. Dragnea n-a reușit până acum nici trecerea SPP de la președinție la guvern, nici sugrumarea ONG-urilor prin legea lui Pleșoianu și Nicolae, desființată practic de Comisia de la Veneția. Și, mai ales, nu a reușit să scape de șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, acesta fiind, de fapt, eșecul major.
Altfel spus, deși au făcut multe nenorociri, încă nu le-a reușit răul cel mare. Asta nu înseamnă însă că au renunțat. Ba din contră, după cum vedem din asaltul fără precedent din această ultimă perioadă. Pentru că răul ireversibil, care își va produce efecte mult timp după ce PSD și Dragnea nu vor mai fi la putere, este modificarea legislației penale și a spiritului Constituției. Spre deosebire de cele trei legi ale justiției, care își încetează efectele dacă sunt abrogate sau schimbate ulterior, principiul Codului Penal cel mai favorabil va acționa mulți ani de acum înainte, indiferent câte modificări se vor mai opera. Mai clar: toate infracțiunile, anchetele și procesele de până la intrarea în vigoare a Codului Penal marca Dragnea & Comp. vor cădea sub incidența lui. Și nu există niciun dubiu că această nouă legislație penală este favorabilă infractorilor de tot soiul - criminali, tâlhari, violatori etc. - nu doar corupților.
Spiritul Constituției, în sensul echilibrului între puterile statului și al republicii semipreziențială alese de români în 1991, este, iarăși, o zonă în care modificările sunt cu bătaie lungă. Atât prin referendumul din 2003, cât și prin diverse decizii ale Curții Constituționale - cu precădere cele din regimul Dragnea - deja rolul președintelui a fost redus drastic. Lucru posibil pentru că bună parte din prerogativele prezidențiale erau stabilite nu direct în textul Constituției (oricum, ambiguu), ci prin legislație - numirea procurorilor șefi, a președintelui ÎCCJ, a șefilor serviciilor secrete, organizarea referendumurilor. Având la dispoziție o Curte Constituțională obedientă, PSD a reușit deja, doar într-o măsură, e drept, să schimbe raportul puterilor în republică, ducând-o spre una preponderent parlamentară. Dar e doar începutul, câțiva pași decisivi se profilează a fi făcuți anul acesta: numirea șefilor SRI și SIE de către parlament, și nu de către președinte, schimbarea Legii securității naționale, revocarea procurorilor șefi de către ministrul Justiției (contestația lui Dragnea se judecă în 10 mai, avocat fiind Tudorel Toader). Cu aceste mutări, se va putea spune că Dragnea și PSD-ul lui au luat puterea completă în stat. Dar tocmai asta le va grăbi sfârșitul politic.
