De ce trebuie să-i mulțumim lui Dragnea

Partea bună a epocii Dragnea este că, după aproape un sfert de veac de încremenire, de amorțeală, s-a produs o veritabilă renaștere a spiritului civic. E ceva ce baronii, mafioții, fripturiștii și impostorii, alde Dragnea, Olguța Vasilescu, Dăncilă sau Andronescu nu vor înțelege niciodată.

Andreea Pora 23.01.2018

De același autor

 

S-a ajuns într-o fundătură din care, probabil, nu se va ieși până la viitoarele alegeri parlamentare. În pofida micilor dizidențe de cafenea, Dragnea stăpânește PSD, ca dovadă că l-a executat pe Tudose cu doar 4 voturi împotrivă din 60 și a cocoțat în fruntea guvernului o persoană a cărei principală calitate e obediența față de el. PSD e un partid degradat sub toate aspectele, care se regăsește în Liviu Dragnea, cu o conducere croită după tipologia acestuia, gândind și având aceleași „aspirații“ ca el, iar ultimele evenimente demonstrează că așa-zisa „dictatură“ este o vorbă goală. Partidul-stat nu este dipus să cedeze nicio palmă din terenul cucerit până acum și nu vrea decât să-și extindă controlul până în ultima văgăună.

 

Președintele Iohannis, constrâns de rigorile constituționale și de impotența unei opoziții fără creier, dar cu orgolii de premiant, a cedat în fața „aritmeticii parlamentare“ fără nici cel mai mic de gest de împotrivire. Dacă în discursul de acceptare a lui Dăncilă transmitea un mesaj dur anti-PSD și un ultimatum, probabil că gestul nu genera chiar atâta revoltă. Susținătorii săi, cu excepția unui nucleu radical, sunt raționali și pot înțelege riscurile unei aventuri de genul Dăncilă vs. suspendare, al cărei deznodământ n-ar fi adus nicio schimbare de substanță: chiar și întors victorios la Cotroceni după referendumul de demitere, modificarea majorității parlamentare era iluzorie. Electoratul său a înțeles însă din imobilismul prezidențial că Iohannis a redevenit „ficus“, iar ficușii sunt inutili în războaie.

 

E o situație aproape fără ieșire, de aceea se și întreabă mulți: cum mai poate fi oprit PSD-ul lui Dragnea? Răspunsul nu are de ce să fie optimist deocamdată.

 

Și totuși, pe termen scurt și mediu, există două ieșiri: condamnarea lui Dragnea și o greșeală fatală a PSD. Ceasul lui Daddy ticăie la Înalta Curte în dosarul „Bombonica“ și veștile nu sunt dintre cele mai bune pentru el. O condamnare, fie ea și cu suspendare, îl bagă după gratii. Adică, e out din politică orice ar mai inventa partidul, trompetele media sau avocații. Este deci o presiune a timpului care împinge la greșeli. Ele s-ar putea numi, ca în cazul OUG 13, legislație penală cu dedicație pentru Dragnea pentru a-l scăpa de un deznodământ cu zeghe: reducerea pragului valoric la abuzul în serviciu, dezincriminarea acestuia sau modificarea nerușinată a codurilor penale, așa cum s-a început deja.

 

La categoria greșeli fatale stă la loc de cinste execuția lui Kövesi, aflată și ea în pregătire (se așteaptă doar momentul pe care liderii PSD îl vor considera oportun), urmată de suspendarea lui Iohannis, dacă acesta se opune. Sunt lucruri care vor arunca în stradă sute de mii de oameni, nu zeci de mii, iar PSD nu va mai rezista pe poziție cifrelor mari, unor proteste de dimensiunea și durata celor de anul trecut. Mai ales dacă ele s-ar combina cu previzibila nemulțumire generată de incapacitatea satisfacerii promisiunii măririlor salariale anunțate pentru 2018 și de inflația glopantă care a înghitit deja cei „3 lei“ din precedentele majorări. Nemulțumiri vor genera și cele două legi importante pe care PSD nu le mai poate evita, pentru că deja le-a amânat mult peste calendarul promis în programul de guvernare: pensiile și salarizarea unitară. Nu este deloc exclus ca sindicaliștii să iasă în stradă sau să intre în grevă. Desigur, PSD a învățat tehnica pașilor mici, a disimulării și a firimiturilor aruncate propriului electorat, a mai învățat să evite mișcările abrupte care inflamează spiritele. Dar nu a învățat să accepte că legea trebuie să fie egală pentru toți. Inclusiv pentru Dragnea și pentru ei. Se poate deci miza că aici vor greși, dată fiind presiunea timpului. În caz contrar, nu rămâne decât orizontul alegerilor din 2020.

 

Partea bună a epocii Dragnea este că, după aproape un sfert de veac de încremenire, de amorțeală, s-a produs o veritabilă renaștere a spiritului civic. E ceva ce baronii, mafioții, fripturiștii și impostorii, alde Dragnea, Olguța Vasilescu, Dăncilă sau Andronescu nu vor înțelege niciodată. Lumea lor e depășită, viitorul și-a întors deja fața de la ei. Faptul că zeci, sute de mii de oameni, majoritar tineri sau aflați la vârsta a doua, activi în mediul privat în special, școliți, cu o situație financiară care le asigură un tip de independență protestează de un an de zile pentru justiție, stat de drept și valorile occidentale, și nu pentru buzunar și stomac, este principalul câștig. Se naște, nearticulat încă, o societate civilă autentică, adică exact ceea ce a lipsit în anii postrevoluționari. E o societate care învață din mers despre răul pe care îl reprezintă pentru țară și pentru ei un partid precum PSD. Înțelege că acesta este forța care trage în jos România, încercând s-o readucă în trecut, și învață să-l disprețuiască pentru asta și să acționeze împotriva nenumăratelor sale abuzuri la adresa democrației și valorilor la care România secolului XXI trebuie să fie parte. Mai înțelege că absenteismul de la vot chiar naște monștri. Acest spirit civic (re)născut i se datorează lui Dragnea și celor ca el. Să le mulțumim!

 

La capătul fundăturii în care ne aflăm se află alegerile, iar ieșirea va fi dată la vot. Am convingerea că PSD nu va supraviețui epocii Dragnea. Important este ca această nouă societate civilă să nu uite nicio secundă că PSD nu-și schimbă niciodată năravul și că nu trebuie să beneficieze de nicio clemență, indiferent cât ar da din coadă.

 

Aceeași societate va trebui însă să pună presiune pe opoziție, așa încât și aceasta să înțeleagă că dezbinată, măcinată de orgolii meschine și tributară politicilor duse până acum face jocul PSD și pierde o oportunitate istorică. Opoziția va trebui la rândul ei să învețe lecția civismului. E greu, timpul e scurt, și-a pierdut pe drumul concubinajului cu PSD (mă refer la PNL) principiile și valorile, iar aici rolul USR poate fi esențial. La PNL există o întreagă garnitură de lideri care trebuie să facă un pas în spate, să dispară pur și simplu din peisaj și să facă loc noii societăți civile, iar USR, la rândul lui, să stea permanent cu ușile și brațele deschise. Un singur lucru e clar: doar împreună vor reuși, vorba vechiului slogan din timpul CDR. E un truism: PSD nu a fost înfrânt decât de alianțe electorale, de opoziția unită. E lecția pe care opoziția e obligată să o (re)învețe.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22