De același autor
Mortul băgat în casa PSD de rezoluția Parlamentului European și raportul MCV a fost primit cu afuriseli și colivă râncedă rămasă de la alte zile negre de marți. Degetele mijlocii ale lui Iordache s-au ridicat golănește, Rădulescu-Mitralieră a fost lovit de un „spasm“ dacopat spunând că „prima scriere din lume“ de la noi se trage, iar Vasile Cîtea de la Iași a descoperit că UE e „o cu... satanistă“. Ceilalți pesediști au încercat să pară mai spălăței, dar tot acolo au ajuns: la ura neagră și cu sinapasele coclite față de Uniunea Europeană. Mortul a fost târât în grabă la groapa săpată în curtea din Kiseleff și învelit cu programul de guvernare. Normal, din moment ce însuși Dragnea a spus că MCV e un mizilic, treburile țării fiind „sănătatea, educația, infrastructura și mediul de afaceri predictibil“.
Ca dovadă că nu le pasă de ce zice Europa nici cât negrul de sub unghiile baronilor adunați la mistrețiada organizată de Tel Drum, a doua zi au votat ca judecătorii și procurorii să poată fi dați afară dacă nu îndeplinesc condiția „bunei reputații“. E tare chestia pentru o țară condusă de infractori dovediți și analfabeți de reputație mondială! Dar nu se compară cu ideea ieșită din călcâiul lui Iordache: să se conteste la Curtea Europeană de Justiție MCV-ul. Mult mai logic și mai în acord cu direcția vremurilor ar fi ca PSD să dea UE în judecată că ne-a primit. Până atunci sau măcar până găsește Dragnea un complet de cinci judecători care să dea în scris că îl achită, PSD pare obsedat să ne mâne undeva la marginea Europei. Nu afară complet, că banii ei sunt totuși buni, fie și pentru a coafa încasările bugetare cu pixul.
De fapt, întrebările care stau pe buzele tuturor sunt: ce vor ăștia? încotro ne duc? ce (mai ) e de făcut? Răspunsurile, dacă există, trebuie rostite în șoaptă, altfel sună ca „predilecțiile“ lui Dăncilă. Ultima remaniere operată de Dragnea sub motivul că trebuie să facem față cu brio președinției Consiliul UE este un coșmar de nerelatat nici sub tortură. Rocada incompetenților și a superslugilor e un deget mijlociu arătat de Daddy României și Europei la pachet. Cum s-o pui pe Olguța la Transporturi, când urlă munții după o autostradă care să-i străpungă? Dar pe Breaz la Cultură în an centenar? Sau pe filfizonul Ilan Laufer la Dezvoltare, locul din care se sifonează banii spre clientelă? E evident că aici trebuia un loial sau o marionetă, iar Stănescu nu mai corespundea criteriilor de când a semnat alături de „puciști“ scrisoarea. Până la urmă, nimic nou sub soare, și Băsescu și-a plantat „sursa alternativă“ tot acolo. Dar cui se dă pe brazdă și pupă inelul, cum e Bădălău, i se aruncă un ciolan mai cu măduvă - Economia. Te crucești. De Dăncilă nu mai are rost să discutăm.
Optimismul dispare, e clar: totul e posibil în epoca Dragnea. Până și pe Gabriela Firea, considerată o nucă tare, a reușit s-o tragă pe linie moartă. Sub amenințarea că i se retrage sprijinul politic, deci rămâne fără susținere în Consiliul general al Bucureștiului, Firea a fost „demisionată“ din toate funcțiile din partid. Acum vreo trei luni, puțini credeau că Dragnea va risca un conflict deschis cu Firea sau cu Stănescu. Iată că nu se mai teme de nimic, și-a înlăturat toți adversarii bucată cu bucată. Puțin probabil ca Firea sau Stănescu (pentru remanierea căruia au votat 55 de membri ai CEx) să reușească să coaguleze în jurul lor o rezistență anti-Dragnea în parlament.
Iar asta pentru că Dragnea are partidul în lesă. PSD este sub hipnoza banilor, pomenilor și dosarelor, toate aflate în mâna lui. E un lanț ce pare imposibil de sfărâmat. Plus că n-are cine să facă asta.
Iohannis nici măcar nu încearcă. Nu mai e clar dacă argumentele comodității, je-m’en-fichisme-ului și ale falsei superiorități mai sunt valabile. Pare ceva mai mult de atât. Nu putem face decât speculații. Dar întregul său comportament din ultimul an și jumătate, mai exact de la OUG 13, arată că s-a ridicat (sau l-a împins cineva?) în stratosferă de unde contemplă agitația de sub el. Faptul că iese din când în când la declarații, corecte, dar lipsite de miez, de o reală implicare și emoție, nu e suficient. E minima rezistență. Plecată oare din convingerea că are mandatul asigurat din lipsă de alternativă? Că românii îl vor vota, ca și prima oară, pentru că n-au încotro și, prin comparație, reprezintă răul cel mai mic? Se înșală amarnic. Nu-și cunoaște electoratul, de altfel nu l-a cunoscut și înțeles vreodată. Ultima mișcare - numirea Ecaterinei Andronescu la Educație, după ce își înfoiase penele cu doar câteva zile înainte - este dovada. Probabil nu a luat în serios programul România educată, lăsat oricum în adormire, de a ajuns să o pună ministru pe faimoasa antireformistă „Abramburica“. Este o sfidare pe care o va plăti, așa cum va deconta faptul că a pus umărul, prin inacțiune, la chelirea funcției de președinte, la întărirea dictaturii lui Dragnea și la punerea pe butuci a justiției. Nu mai urmează decât să semneze ca primarul revocarea lui Augustin Lazăr și guvernul Dragnea 4. Mai contează? Scaunul de la Cotroceni e deja vacantat.
Ca și Iordache, și președintele Iohannis arată tuturor degetul mijlociu. E doar o diferență de stil.
