De același autor
Istoria ne-o arata, niciodata nu e prea tirziu pentru exorcizarea trecutului, rostirea adevarului si pedepsirea vinovatilor. Chiar daca multi spun ca punerea lui Iliescu sub urmarire penala in dosarul Mineriadei din 1990 este tardiva, au trecut 25 de ani!, iar raul generat in societate de ororile de atunci si-a produs efectele pina la ultimul strop, fiind piatra de temelie a altor rele pe masura, cred ca sub aspect moral si al relationarii noastre cu trecutul si viitorul nu e tirziu .Sigur, din punct de vedere politic Iliescu nu mai inseamna nimic, dar ceea ce reprezinta el, sistemul creat de el, nu si-a consumat potentialul. Redeschiderea dosarului mineriadei este deci fasta, este un pas important. Cu o conditie: sa fie dus pina la capat si vinovatii, cu Iliescu in frunte, sa-si primeasca pedeapsa. Sa nu fie o mascarada, o diversiune de proportii.
Inca exista toate premisele pentru asa ceva. In primul rind, sa nu uitam ca dosarul nu a fost redeschis de Parchetul general de buna voie, ci doar ca urmare a unei decizii a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din septembrie 2014 intr-un proces declansat de Teodor Maries. De atunci a mai trecut un an, semn ca lui Tiberiu Nitu, acuzat ca a “tras in oameni la revolutie” dupa care si-a scos certificat de revolutionar, s-a decis greu. Nu cred ca exista vreo umbra de indoiala ca dosarul mineriadei a fost ingropat cu buna stiinta vreme de 25 de ani, indiferent de regimul politic aflat la putere, indiferent de cine a fost procuror general. In al doilea rind, sa nu uitam ca Ion Iliescu, alaturi de Mihai Chitac (mort intre timp) si Victor Stanculescu, a mai fost pus o data sub urmarire penala in 2005 de procurorul Dan Voinea, care i-a comunicat insa invinuirea de abia in 2006. Voinea sustine ca dosarul era gata de trimiterea in judecata inca din 2007 ( trecusera deja 17 ani!), cind a fost schimbat de la sefia parchetelor militare, dosarul ajungind apoi la Parchetul General ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale. In al treilea rind, Ion Iliescu a fost scos de sub urmarie penala (NUP) prin rezolutia din 17 iunie 2009, semnata de Laura Codruta Kovesi. De atunci si pina acum dosarul a fost pe mina lui Tiberiu Nitu. Exista deci precedente care nu sint de bun augur pentru ceea ce se intimpla astazi.
S-a schimbat oare ceva in ceea ce ani de zile am numit cu totii “vointa politica” de a rezolva dosarul mineriada? Din moment ce chiar in timpul puterilor de dreapta- Constantinescu (ajuns presedinte pe mesaj anticomunist) si Basescu lucrurile au batut voios pasul pe loc, de ce am crede ca acum, sub PSD-ul baronului Dragnea, s-ar produce o rasturnare de situatie? Citeva stranii coincidente ma intriga. Geniala, am putea spune, intuitia lui Dragnea ( via Vasile Dincu) de a “condamna crimele comunismului” si de a-si cere iertare pentru “evenimentele intimplate in Piata Universitatii”, dublata de miscarea de a-i face vint lui Iliescu din BPN. Mai rar asa fler! Peste doua zile, Iliescu batea la usa Parchetului general pentru a afla ca este pus de Tiberiu Nitu (pesedist trup si suflet, care nu cred ca a facut ceva vreodata de capul lui), sub urmarire penala pentru crime impotriva umanitatii.
Ce se ascunde aici? Din doua una: fie se pregateste o grandioasa diversiune pentru a abate atentia publica de la realele probleme ale PSD- coruptie, baronizare, clientelism.- care trebuie camuflate sub valurile produse de anchetarea lui Iliescu si a altor nume sonore. (Am explicat asta in articolul "Ce ascunde diversiunea anticomunistă a lui Dragnea?") Ancheta Parchetului ar putea dura ceva timp, daca privim la precedentele de care vorbeam, poate, cine stie, fix cit campania electorala. Deci, pina la trimiterea in judecata, daca se va produce, va mai curge ceva apa mediatica. Fie, Dincu a reusit sa-i explice lui Dragnea ca desprinderea PSD-ului de comunism nu poate fi credibila fara un astfel exercitiu de exorcizare, iar Iliescu trebuie sacrificat pina la capat. In aceasta varianta, trimiterea in judecata ar trebui sa se faca foarte repede, o luna, maximum doua sunt suficiente pentru un dosar mosmondit 25 de ani, iar procesul ar trrebui sa se termine si el rapid cu o condamnare a lui Iliescu. Nu sunt lamurita daca PSD a decis sa mai arunce o fumigena pe scena politica, in special pentru electoratul de dreapta, mai sensibil la subiect, sau daca chiar considera ca venit timpul unei schimbari radicale de paradigma.
Indiferent insa, un lucru ar trebui sa fie clar: tergiversarea dosarului mineriadei ( si al revoltiei) a fost posibila din cauza nepasarii si complicitatii celor mai multi dintre romani. Acesta este motivul de fond pentru care tortionarii securitatii si criminalii de la revolutie/ mineriada au ramas nepedepsiti pina acum, pentru care nomenklatura comunisto- securistica a putut jefui tara cot la cot cu mai tinerelele si obraznicele lor clone. Coruptia care macina tot si ascensiunea la putere a unor nulitati este rezultatul acestei nepasari generalizate. Chipul Romaniei de astazi este expresia celor care au calcat pe cadavre in anii tulburi de dupa revolutie si au facut apoi averi vreme de 25 de ani, dar si al complicitatii aproape generalizate cu ei. Asa ca, daca nici acum nu se va intelege asta si nu se va pune presiune pentru despartirea de acest trecut, dosarul mineriadei avind o mare incarcatura simbolica, va fi prea tirziu. Chiar e ultima strigare.
