Două gropi

De departe cele mai spectaculoase aterizări într-o groapă, a istoriei sau a carierei politice, sunt cea a generalului Oprea, intrat deja în folclor pentru schilodirea interesului național, și cea a dosarului revoluției furate și apoi clasate.

Cazul Oprea este unul clasic românesc, o nulitate sinistră umflată cu pompa func­țiilor și a tămâierilor, care chiar a ajuns să se creadă indispensabilul nației și in­vin­cibil pe craca pe care s-a co­coțat. Credința că poate face și desface guverne și majorități i-a gonflat ca­ta­clismic egoul. Dar nu-i vi­na lui, ci a celor care l-au folosit de-a lungul tim­pului, începând cu Băsescu și terminând cu Ponta și Io­hannis. Nu-și dă însă sea­ma că ceea ce vede el prin geamurile fumurii ale ma­șinii cu girofar nu mai e lumea începutului său de carieră, în care îți poţi permite orice, inclusiv să calci pe cadavre, pentru ca apoi să le îngropi dând ordine tele­vi­ziunilor și instituțiilor. Epoca mu­șa­ma­li­ză­rilor a apus, dar Generalul Groapă nu s-a prins, nu a învățat nimic din pățaniile mai puternicilor săi înaintași din 2012 și 2014. Când net-ul și comunitățile online se răs­coa­lă, ești terminat din punct de vedere po­litic. Nu mai contează câte chei de ma­jorități parlamentare și guvernamentale ai în raniță și cum încearcă să te albească „divizia portofel“ din presă.

Declarația de presă de luni nu a făcut de­cât să toarne gaz pe foc. Nici vorbă de de­misie. Nu a clarificat nimic din întrebările esen­țiale care i se pun, dar a coborât atât de jos încât s-a apărat cu familia polițis­tu­lui mort („Am ales să nu fac declarații din respect pentru familie.“ Păi, tocmai d-aia trebuia să-ți ceri iertare din prima, dom’ general!) și cu ancheta penală. De re­marcat uluitoarea metamorfoză a intere­su­lui național în „interes profesional“. De acum înainte, problema nu mai este însă a lui Oprea, ci a celor care îl țin proptit în guvern.

Groapa în care a căzut Oprea se mărește pe zi ce trece și în ea pot încăpea lejer putere și opoziție la grămadă. PSD este practic dependent de UNPR pentru a rămâne la guvernare, d-aia a și adoptat strategia mor­tului în păpușoi. Cel mai speriat e Ponta, care a cre­zut că rezolvă ches­tiu­nea cu obișnuitele obrăznicii. Dragnea n-a fost deloc vocal, îi pasează cartoful încins lui Ponta, dar în culise lucrează non-stop. Știe că menținerea Generalului Groapă în vi­trina guvernului aduce prejudicii de ima­gine suplimentare. Nu prea are altă soluție decât ca la remanierea pe care o pregă­teș­te să-l convingă pe dom’ general să treacă solo în rezervă, iar pe UNPR să bată din pinteni fără el la guvernare. Nu-i ușor, dar vorba unui tovarăș uneperist, „sun­tem într-o menghină“. Și încă una care le poate zdrobi toate oasele, dacă e mane­vra­tă bine. După acest episod, UNPR chiar nu mai are nicio șansă de unul singur la locale și parlamentare, deci va fi forțat să stea cu mâna întinsă la listele PSD. Astfel, șantajul a devenit reciproc. Menținerea ma­jorității vs. debarcarea lui Oprea și lo­curi pe liste. UNPR, teoretic, nu are de ales decât între dispariția politică și dis­pa­riția l­ui Oprea de la guvern. Va fi inte­re­sant dacă Dragnea va avea tăria să ceară de­misia lui Oprea în noua paradigmă a șan­tajului.

PNL a înțeles și el după vreo trei zile cum stă treaba, care sunt perspectivele, a lăsat baltă bâlbâielile penibile cu „problemele de comunicare“ și a ieșit strigând in cor­po­re „demisia“. Până și Iohannis s-a prins într-un târziu că la București se în­tâmpla ceva nasol și s-a străduit să mi­meze că e președinte, poftindu-i „în fața microfoanelor“ pe Ponta & Oprea să dea „lămuriri“. Ar fi o ocazie minunată să fa­că și „al doilea pas“ și să-i ceară lui Oprea demisia, eventual la pachet cu cea a lui Ponta, care, iată, continuă să facă politică externă „de capul lui“. Premierul con­ti­nuă să-l umilească și batjocorească inca­li­fi­cabil („S-a dus la Bruxelles ca surda la ho­ră“) și va tot continua până în 2016, da­că Iohannis confundă rolul de președinte cu acela de sac de box al lui Ponta.

Gropa în care a căzut însă dosarul re­vo­lu­ției e de cu totul alte dimensiuni. După 25 de ani, dosarul revoluției a fost clasat și tot după 25 de ani a fost redeschis cel al mi­neriadei. Stranie coincidență! Ce dai cu o mână iei cu cealaltă. Dacă nu cumva cu amândouă, în final. Căci cine poate ga­ran­ta că mineriada nu va mai dura încă vreo 25 de ani sau că Iliescu nu primește în timp record vreun NUP, că oricum n-ar fi primul. Interesant e și dozajul. Întâi a fost livrată vestea bună cu Iliescu pus sub ur­mărire penală, să se bucure poporul de dreapta și golanii ăi bătrâni, că pe cei ti­neri oricum îi doare-n bască și habar n-au de vremurile de altădată, dovadă repor­te­rița TV care l-a întrebat pe Marian Mun­tea­nu dacă a fost în Piața Universității, apoi vestea cea proastă, cu clasarea. Lu­mea își cam luase oricum adio de la am­bele dosare și în ultimii ani am asistat la un pupat Piața Endependenți de zile mari (Constantinescu a devenit fan Ilici, Năs­ta­se și Ponta, vânători de comuniști și se­cu­riști, precum Marius Oprea și Sorin Ilie­șiu, au căzut la pace și la portofel cu Voi­cu­lescu etc.). La așa ghiveci moral, morții de la revoluție contau oricum doar la co­me­morări. De acum înainte, nu vor mai conta nici măcar atât, din moment ce au fost clasați. E ceva ce se leagă prea bine aici. În plus, constat că pentru groapa lui Oprea s-a produs o mobilizare fără pre­ce­dent, dar pentru groapa în care a fost az­vârlit dosarul revoluției nu mișcă nimeni nimic. Or, cele două gropi nu se acoperă una pe alta. Putem spune chiar că Oprea, cu tot ce reprezintă el, este una dintre con­secințele îngropării revoluției.

P.S. Seara, dupa ce revista a plecat spre tipografie s-au mai intimplat urmatoarele 3 evenimente

1. Presedintele Iohannis l-a "sfatuit" pe Oprea sa-i dea demisia." Intr-o astfel de criza apare foarte multa emotie si opinia publica are dreptul la informatii, are dreptul la luari de pozitii publice din partea celor implicati, a sefilor celor implicati. Dupa parerea mea intreaga comunicare pe acest accident a fost catastrofala. Aceasta e latura politica si pe aceasta latura politica i-am dat sfatul dlui Oprea. Nu m-am referit la partea penala care va fi lamurita de procuror."

2. Oprea nu si-a dat demisia. Raspunsul a fost unul care a sugerat ca solicitarea presedinteluin urmareste de fapt scopuri politice, de schimbare a guvernului", fiind "o moneda de schimb". "Sfatul transmis de președintele Klaus Iohannis poate fi pus în contextul opțiunilor exprimate frecvent de domnia sa în ceea ce privește culoarea politică a Guvernului. Cu toate acestea, consider că, indiferent de situație, oportunitatea unei demisii ține întotdeauna de adevăr și de lege (...)O demisie la acest nivel de responsabilitate și, implicit, asumarea unei vinovății care nu există, nu pot fi nici monede de schimb politic și nici artificii mediatice. Într-un stat de drept, respectarea legii este mai importantă decât jocurile politice sau de imagine, iar eu voi respecta legea de fiecare dată". Previzibil, Oprea a mai anuntat ca isi va continua jocul la doua capete: "UNPR va continua să susțină proiectele Președintelui României privind securitatea națională, la fel cum va continua să susțină Guvernul condus de Victor Ponta|.

3. Victor Ponta, aflat in studiourile Ghita TV, isi sustinea partenerul fara de care ar zbura de la guvernare, atacindu-l pe presedinte in stilul obraznic deja cunoscut. "Cred că preşedintele vrea să profite de orice ocazie, chiar şi de moartea unui tânăr, pentru a-şi pune Guvernul domniei sale. Mi se pare de un cinism extraordinar. Dacă poate să foloseasca moartea unui tânăr pentru un interes politic, îi cred în stare de orice".

Concluzii: Iesirea presedinelui a fost corecta. Multi au fost nemultumiti de faptul ca presedintele l-a "sfatuit" sa-si dea demisia in loc sa i-o ceara apasat. Cred ca stilul civilizat si retinut este oportun, mai ales in contrast cu mitocania pontista. Si mai cred ca indiferent cum si pe ce ton i-ar fi cerut demisia lui Oprea, acesta nu si-ar fi dat-o. Omul e, asa cum am spus, o nulitate umflata cu pompa, iar Ponta da la foale virtos. Sunt convinsa ca diversi vor iesi sa-si umfle muschii spunind cum ar fi facut ei (ca sa obtina exact acelasi rezultat).