De același autor
Parteneriatul moguli-opoziţie, cât şi iresponsabilitatea grandomană a Cabinetului Boc sunt două evidenţe imposibil de negat.
Între ele se zbate o ţară săracă, sufocată de minciuni, manipulări şi instigări, lipsită de orice perspectivă.
Faptul că Vântu şi Voiculescu lucrează mână în mână cu PSD, PNL şi liderii de sindicat năimiţi cu bani şi promisiuni deşarte nu este o noutate. Începând de la suspendarea din 2007, această alianţă nu a încetat nicio secundă, a atins un vârf în campania electorală de anul trecut şi s-a revigorat miraculos odată cu arestarea lui Vântu. De altfel, programul coaliţiei a fost expus extrem de clar şi succint de acesta în interviul cenzurat de Realitatea TV: „În 3 luni de zile Traian Băsescu trebuie să devină amintire în istoria politică a României“. A fost explicat şi de Voiculescu în calendarul-apel pentru suspendare.
Îl vedem nonstop în emisiunile colhoznice de pe ecranele celor două televiziuni, transformate în agenţi electorali ai „desfiinţării PDL“ şi „înlăturării dictatorului“. S-a ajuns la situaţia în care orice mijloc este permis, indiferent de consecinţele pentru democraţie, economie sau stabilitate. PSD şi-a trecut în programul de guvernare revenirea la salariile anterioare tăierilor, reducerea TVA, întreruperea acordului cu FMI şi se luptă ca averile liderilor de sindicat să scape de control. Victor Ponta instigă la revoltă agresivă – „eu aş fi fost mai violent în locul poliţiştilor“ – şi promite asistenţă juridică şi imunitate celor care încalcă legea. La schimb pentru favorurile făcute sindicatelor, le cere mobilizare exemplară în stradă, în speranţa că guvernul va claca sub violenţă. Lui Antonescu nu-i mai ajung nici propriile strigături „jos Băsescu“, nici efortul liberalo-pesedisto-mogulist pentru suspendarea acestuia. Îl vrea înrolat sub arme şi pe guvernatorul BNR.
Într-o răbufnire de nerăbdare, i-a reproşat lui Mugur Isărescu faptul că nu spune ceva concret de rău despre guvern şi că rămâne într-o „afirmaţie generală de neatacat din Patagonia până în Suedia“. Probabil că l-a deranjat şi că Mugur Isărescu a criticat în repetate rânduri „risipa şi umflarea deficitului în condiţii de creştere economică“, realizări ale Cabinetului Tăriceanu, iar acum atrage, pe un ton critic, atenţia, ghici cui?, că „alegerile se apropie şi politicienii sunt tentaţi să promită mai mult decât poate acorda economia“. Probabil că Isărescu a lecturat, şi el, programele PSD şi PNL şi a ascultat discursurile populiste şi promisiunile care pavează „drumul spre iad“. Dacă astfel de nervozităţi au ajuns să-l vizeze chiar pe guvernatorul BNR, ce să ne mai mirăm că oricine nu susţine parteneriatul moguli-opoziţie devine „duşman al poporului“ sau, în cel mai fericit caz, un nenorocit de „fripturist“.
Poziţionarea PDL este însă la fel de nocivă şi lipsită de scrupule, tăind orice punte de comunicare cu electoratul. Admit că democrat-liberalii şi preşedintele sunt supuşi unui linşaj mediatic de „doi moguli şi doi lideri politici“, fapt care induce o stare generală de isterie, inclusiv în PDL, dar asta nu scuză evidenţa. Chiar dacă reală, utilizarea temei pe post de sperietoare nu acoperă nici nereuşitele guvernului, nici faptul că prea puţine măsuri de criză şi-au dovedit, până acum, eficienţa, nici incapacitatea de a elabora strategii coerente şi nici frauda de la votul la Legea pensiilor. Ticăloşiile şi demagogiile nu se anulează reciproc, iar prostia şi amatorismul nu sunt mai puţin dăunătoare decât populismul. Vântu şi Voiculescu sunt sursa multor rele, dar nu ei conduc mâinile care au scris, de exemplu, Legea pensiilor, prin care persoanele fizice autorizate care au şi carte de muncă sunt scutite de la plata contribuţiilor sociale, lucru care se bate cap în cap cu prevederile mult discutatei ordonanţe a drepturilor de autor.
Nici licitaţiile câştigate pe bandă rulantă de firmele de casă ale PDL, nici frauda cu dezinfectantele de la aviară, nici tunurile date pe banii europeni pentru reconstrucţia şcolilor, nici retragrea în Bulgaria a mii de firme româneşti sau faptul că evaziunea fiscală a ajuns la dimensiunile unei „probleme de securitate naţională“ nu pot fi puse în cârca lui Vântu şi Voiculescu. De ce procedează PDL precum predecesorii, direcţionând 70% din banii pentru canalizare şi săli de sport către primăriile lor? Nu cred că la indicaţiile mogulilor. Venitul mediu pe gospodărie a ajuns în trimestrul al doilea la 2.337 de lei, iar cheltuielile la 2.045, dar nu din cauza manipulărilor Realităţii şi Antenelor. Da, este adevărat că aceste două trusturi „dezinformează şi creează o stare falsă în România“, cum afirma Traian Igaş, dar nu ele îl împing pe finul Gheorghe Falcă să compare reformele lui Cuza („în şapte ani de domnie a făcut peste 20 de reforme“) cu izbânzile PDL. „Cuza a rămas în istorie, iar cei care l-au denigrat atunci, nu ştie lumea de ei. De aceea noi, PDL, credem că facem istorie pentru români“. Întrebarea e ce fel de istorie, pentru că ea nu seamănă cu cea promisă propriului electorat.
Mogulii şi opoziţia, în aceeaşi măsură cu puterea, au aruncat România în cea mai gravă criză de după anii 90. Economică şi morală. Graniţa dintre răul cel mai mare şi cel mai mic a devenit tot mai îngustă. Evenimentele care vor urma, indiferent dacă ele se vor numi căderea guvernului, suspendare, anticipate sau păstrarea statu-quo-ului, nu vor face decât s-o agraveze. Chiar dacă rolurile s-ar inversa, actorii vor rămâne aceiaşi. //
Taguri:
Vantu, Voiculescu, PSD, PNL, Victor Ponta.
