Cortina nu va cădea peste Gala Udrea, nu atât din cauza personajului, ci din cauza consecințelor cazului, a controverselor de fond izbucnite în spațiul public.

Cortina nu va cădea prea repede peste Ga­la Udrea. S-a apărat cu ferocitate din mo­mentul în care a fost pusă sub acuzare, în­tr-o campanie combinată de victimizare și atac, și va continua să se apere și din închisoare. Ni­meni nu-i va putea închide gura, așa cum ipocrit cla­mează, după cum nu i-au pu­tut-o închide nici lui Năs­tase, Voiculescu sau al­tor penali de lux care au scris și postat la greu din spatele gratiilor, fiind pre­luați în exces. Se va putea apăra în fața procurorilor și în instanță, are angajați doi dintre cei mai buni și scumpi avocați și i-a pasat pre­ventiv lui Cristoiu un așa-zis jurnal. Nu văd cum și cine ar putea să-i ia acest drept, asta dacă mai dăm două parale pe justiție și statul de drept. Insinuarea lui Tra­ian Băsescu – „sper să aibă condiții co­recte să se apere“ – sau referirea la do­sa­rul fratelui său care este o „înscenare“ mi se pare că pun sub semnul întrebării exact aceste lucruri. Adică, esența reformelor pe care le-a pornit și susținut. Cortina nu va cădea însă peste Gala Udrea, nu atât din cauza personajului (fiți fără grijă, „doam­na“ nu va intra în silenzio stam­pa), ci din cauza consecințelor cazului, a controverselor de fond izbucnite în spațiul public.

Dincolo de acuzele de corupție aduse de procurori în dosarele în care este urmărită penal, mai importantă este descrierea pe care o face „sistemului ticăloșit“, pe care nu doar că îl cunoștea, dar era chiar în cen­trul lui. Scriam mai de mult că sis­te­mul ticăloșit „și-a schimbat doar câteva măști și și-a mutat calabalâcul“ de la Năstase la Băsescu și mai departe la Ponta. Am văzut deja, din marile dosare ale ul­timelor luni, că gruparea Bittner-Pe­tra­che-Cocoș, acea „mafie personală a lui Năs­tase“, a rezistat și prosperat de mi­nune prin rețeaua Cocoș-Udrea-Bica. Funcționarea acestui sistem ticăloșit, pe care însuși Băsescu îl de­scria drept tripleta can­ce­roasă politică-afaceri-jus­ti­ție, ne-a lămurit-o Udrea prin propriul exemplu. În ce calitate instituțională ce­rea ea informații din dosare penale de la Alina Bica, ne­gocia numirea procurorilor șefi cu Ponta, avea întâlniri cu șefii SRI, era pusă în gardă de Maior despre „fo­to­grafiile de la Paris“, raporta și cerea in­tervenția președintelui? Păi nu funcționa la fel și Hrebenciuc pe lângă Năstase și Pon­ta? Nu rezolva și el problemele afa­ceriștilor aflați la necaz, nu avea ușa me­reu deschisă la „Adrian“, relații în justiție, bani să negocieze traseiști și majorități, pre­să cumpărată la bucată? Nu același rol îl joacă acum Ghiță, prietenul lui Ponta, apropiatul serviciilor, mogul RTV, be­ne­fi­ciar de contracte colosale și oculte cu sta­tul, partener de cafea cu Udrea, Dragnea, Cocoș și cândva cu Vântu? Udrea, spre de­osebire de Hrebenciuc sau Ghiță, își juca însă rolul în „sistemul ticăloșit“ ca re­prezentantă a celui care luptă cu el. Aici e problema. Iar ea nu poate fi expediată sim­plu, cum a făcut Traian Băsescu în în­cer­carea de a-și „apăra mandatele“ în fața operațiunii demolatoare a protejatei.

A doua problemă derivată din Gala Udrea es­te suspiciunea care se proiectează asu­pra temutului și eficientului tandem DNA-SRI. A acționat el împotriva c­o­rup­ției și în răspărul ingerințelor politice, sau „fabrică“ dosare la comandă, din răz­bu­nare și în virtutea unor verse și perverse interese, așa cum spune Udrea? Răspunsul nu poate fi în mod evident în alb și negru, nu suntem naivi. Au fost situații clare de compromis, iar acum apare destul de evident că una vizează protejarea clanului Udrea-Cocoș. Probabil atât s-a putut face în condițiile date, prețul fiind reforma ins­tituțiilor, independența DNA și a jus­ti­ției în general. E grav, desigur. Traian Băsescu spune că nu a dat niciodată telefon să se fa­că cuiva vreun dosar, dar probabil că a cerut să nu se facă anumite dosare. Să ne amintim de ieșirea în care a criticat pro­curorii că „distrug cariere“.

Binomul DNA-SRI nu e unul infailibil, probabil că sunt destule umbre, dar sen­sul general al reformelor și consolidării ins­tituțiilor este unul cert pozitiv, iar acest lucru trebuie apărat. Actualul scan­dal riscă să submineze exact aceste lu­cruri. Se induce îndoiala. O induce însuși Traian Băsescu, nespunând ce știe sau ne­delimitându-se clar de acuzele și vic­ti­mizările Elenei Udrea. De ce Toni Greblă acum, de ce trei mandate pentru Udrea, nu era suficient unul, de ce în doar o săptămână? Am auzit placa asta în mai toate marile cazuri de corupție, de la Năs­tase la „șantajul“ lui Voiculescu. A fost vreunul achitat, așa încât să presupunem că procurorii au fabricat dosare și nu au avut probe? Nu. E o capcană întinsă abil de Udrea în războiul ei cu Coldea și Kö­vesi.

Nu avem certitudinea că SRI acționează perfect neutru, ba chiar în campania asta s-a văzut implicarea mai mult ca altă da­tă. E deja folclor că serviciile fac și desfac președinți. Udrea susține că Coldea a vrut s-o scoată din cursă. I-am auzit pe mulți spunând: bine a făcut. Nu sunt de acord. Dar nici nu putem ignora rolul nefast și to­xic pe care Udrea l-a jucat și, iată, con­ti­nuă să-l joace. Există riscul ca politicienii să profite de acest moment de vul­ne­ra­bi­litate a celor două instituții și să le „ope­reze“ legislativ, cum au mai încercat, în loc să găsească formule prin care să ins­tituie un control civil mult mai ferm asu­pra SRI.

Cât despre Băsescu, el trebuie să se de­ci­dă: fie alege să-și apere protejata, cu tot ce incumbă asta - subminarea propriilor mandate -, fie se eliberează și își asumă greșeala. Cale de mijloc nu e. Băsescu 3 nu mai poate exista ca politician, cu doamna la braț.

REFERINTE

Udrea îngroapă moştenirea Băsescu