Fantoma CDR bântuie Alianţa România Dreaptă

Alianţa România Dreaptă are toate şansele să sfârşească precum CDR, dar mult mai repede.

Alianţa România Dreaptă o fi ajuns la con­cluzia că nu are şanse să câştige alegerile, din moment ce şi-a făcut lansarea ne­o­fi­cială cu o ciorovăială ca în vremurile proas­te ale Convenţiei De­mo­cra­te. Ca şi cum nu era su­ficient că PDL pare lovit cu maiul în moalele capului, prestând o opoziţie atât de mălăiaţă, că te întrebi dacă nu cumva toţi consilierii au plecat să-şi pape banii primiţi de la partid în ţări exotice şi nu a mai rămas nimeni să facă o do­cu­men­tare cu, de exemplu, ul­ti­mele isprăvi în materie de contracte cu statul ale USL. Astfel de dezvăluiri ar tre­bui să completeze, dacă nu chiar să ţină locul, răspunsurilor nesărate la glumiţele, tâmpeniile, agresivităţile şi agenda făcute de Ponta, Antonescu, Şova, Fenechiu, Ghi­şe şi alţi abonaţi ai Antenei 3. Nimic n-ar trebui să oprească opoziţia să facă liste cu clienţii politici puşi în funcţii-cheie de USL, cu cheltuielile ministerelor, tăierile de la investiţii, banii daţi din fondul de re­zervă al guvernului, mărit de Ponta cu 332 de milioane de lei, sau cu sifonarea în continuare a companiilor publice din ener­gie, aşa cum arată un raport Expert Fo­rum. În loc să se lege cu lanţuri de gardul şantierului viitorului metrou din Drumul Taberei, lăsat fără bani, aşa cum ar fi făcut USL dacă Boc sau Ungureanu îndrăzneau să facă asta, în loc să urle în gura mare despre ştergerea României de pe harta cul­turală a Europei în urma tăierii fondurilor ICR sau să facă zilnic subiect din afacerile cu statul ale familiei Ponta, livrate mură-n gură de România liberă, PDL mestecă fă­ră entuziasm aceleaşi vechi acuze, când are marfă proaspătă din belşug.

Lăsând la o parte motivele pentru care PDL este mereu în defensivă la chestiile - bani, corupţie, clientelism, eco­nomie - care ar interesa în­tr-adevăr electoratul, ră­mâne de neînţeles cum îşi imaginează că alternativa la USL înseamnă să de­bu­tezi cu Mihai Răzvan Un­gu­reanu, candidatul cel mai bine plasat în sondaje, du­pă cum ne-a informat Va­sile Blaga, defilând alături de o adunătură – mă scu­zaţi, dar nu găsesc alt termen – de tra­se­işti, persoane cu trecut controversat şi mai mult decât dezamăgitor. În loc de „tineri de dreapta, entuziaşti, pro­fe­sio­nişti“ şi cu background nepătat, aşa cum anunţa Ungureanu, o pleiadă de anonimi sau de reciclaţi. Desigur, atunci când achi­ziţionezi un partid la cheie e clar că nu poţi face prea multe mofturi, singura spe­ranţă fiind că personaje gen Săniuţă sau Bazac, ca să nu mai discutăm de cei pro­veniţi de la PRM, PNG sau UNPR, nu vor trece de grila criteriilor lui Macovei, mă­car şi pe motiv de traseism, dacă nu de altele mai grave.

Dar ca şi cum nu ar fi fost suficient acest debut neconvingător, cu aer de cămin cul­tural intrat în reparaţii, care, sunt con­vinsă, nu a scăpat neobservat de cei care chiar văd în Mihai Răzvan Ungureanu o so­luţie salvatoare, mai vine şi Mihail Neam­ţu să dezlipească un colţ al tapetului, lăsând să se vadă scorojeala de dedesubt. Acuzele lansate de intempestivul şi ne­vri­cosul Neamţu, unele justificate, chiar dacă pot fi puse pe seama „lipsei de experienţă politică“, arată că Alianţa România Dreap­tă are toate şansele să sfârşească precum CDR, dar mult mai repede. Aşteptarea es­te mare, electoratul de dreapta deja con­vins că trebuie să voteze răul cel mai mic, evidenţa impunându-se în timpul puciului organizat de USL, dar riscul ca o cons­truc­ţie artificială, măcinată de orgolii şi scan­daluri, să nu aducă beneficiile pe care se scontează trebuie luat în calcul. Debutul a fost prost şi PDL ar trebui să analizeze da­că reuşeşte să stăpânească situaţia. Este sin­gurul punct în care USL poate fi dat ca exemplu: în afară de „bucile roz“ şi „plata înainte, ca la bordel“, sintagmele pe care Ioan Rus i le-a lipit lui Antonescu, PSD strân­ge din dinţi şi tace, deşi în interior pot fi auzite lucruri chiar mai rele decât as­tea. La fel şi în PNL, despre Ponta sau An­tonescu. Cele două partide au înţeles că decontul se va face după alegeri. De fapt, ar trebui reamintit că „patrulaterul roşu“, alianţa de stânga care a domnit până în 1996, a fost singura care a rezistat vreme de patru ani. Pe partea dreaptă, toate cons­trucţiile s-au destrămat. Şi încă urât şi cu consecinţe pe termen lung.

Singurul lucru care trebuie evitat este o de­zamăgire într-un moment extrem de cri­­tic. În plus, nu e clar, în sensul că nu am văzut sondaje de opinie, care este plus­va­loarea, în procente, adusă de această cons­trucţie. În alegerile locale, mişcările şi ali­anţele, vopsirea PDL în altă culoare în câ­teva din judeţe au fost o socoteală proastă. De data aceasta, diferenţa urmau să o facă exact oamenii din altă categorie – MRU, Pa­pahagi, Neamţu (care, spre lauda lui, a reuşit să-şi construiască un par­tid, nu să-l cumpere). Ei ar fi constituit al­ternativa, ar fi dat încredere şi poate chiar garanţia că PDL nu va cădea în pă­catele care l-au dus la ruină, chiar dacă ei nu se reprezintă de­cât pe ei înşişi şi nu au în spate veritabile partide cu maşinăriile lor. Lucrurile încă stau aşa, dar totul poate fi subminat de dis­pute, vanităţi şi ego-uri supra­dimen­sio­nate. //