Felix, mascota liberala

Poza de familie, martie 2007. Dan Voiculescu si Norica Nicolai, umar la umar, radiosi, cu zambete largi de satisfactie. Nimic nu pare sa umbreasca bucuria momentului. Comisia de ancheta a fost votata si la manete se afla Felix Motanul, noua mascota liberala. Multumiti, pesedistii fumeaza in foaier si-si dau coate. Au toate motivele: aplauze la scena deschisa n-au reusit sa smulga decat liberalii. Strategia s-a dovedit corecta, initiativa comisiei a fost predata conservatorilor si cele mai dure atacuri la adresa presedintelui au venit dinspre PNL. Crin Antonescu a fost magnific in rolul de sef al opozitiei, de varf de lance al "patrulaterului negru", nici daca i-ar fi scris PSD discursul lucrurile nu ar fi iesit mai bine. Chiar daca pare ca a facut actoria la fara frecventa si tehnica aprobarii prin negatie nu e  descoperire proprie, e limpede ca vicele Antonescu are totusi incontestabile calitati. Limbajul dublu ii vine manusa, traieste si intelege rolul, simte pulsul salii, isi dozeaza efectele, ura antiprezidentiala e autentica, iar sustinerea suspendarii argumentata cu simtire. Momentele de glorie ale discursului, punctate cu epitete ca "oligofren", "paranoic", "inconstienta criminala" au primit binemeritate aplauze din partea coalitiei PSD-PRM-PC-PNL. Incantarea respectivului auditoriu a atins insa cote maxime - ochi sticlind, guri latite de placere, inimi frematand sub costumele  Armani - cand distinsul liberal a vituperat impotriva intelectualilor, a "alora" care n-ar fi scris, vezi doamne, proteste pe vremea cand Voiculescu semna Felix si manevra banii Crescentului, Iliescu facea dizidenta in fruntea PCR si Norica era procuroare, trezindu-se acum sa semneze apeluri. Retorica vadimista a capatat noi valente si conotatii in discursul liberal, venit, stranie coincidenta, la doar o zi dupa atacul imund la adresa lui Gabriel Liiceanu si a revarsarii ronceristului cu voce murdara impotriva "intelectualilor rosii", exact in cotidianul cu parfum de benzina patriciana. Din furia suspendarii s-a intrupat un nou partid si o noua stea a opozitiei, motiv pentru care lacunele de cultura generala (chestia cu Churchill presedinte) nici nu mai au importanta si, oricum, pot fi spoite la vreo scoala de vara.

Dupa izbanda cu Felix, Norica si Crin sefi la comisia de ancheta, se ridica o singura intrebare: care este limita duplicitatii? Raspunsul a venit in zilele urmatoare: niciuna. La dezbaterile parlamentare pe marginea referendumului pentru votul uninominal corul vaicarelilor de grija banului public s-a ridicat pana la ceruri. Contribuabilului i s-a explicat ca acest referendum este jaf la drumul mare, iar vistieria tarii va fi secatuita de toanele prezidentiale. Vorbitorii erau chiar cei care isi votasera pensii marite pentru ei si urmasii lor, suplimentari de buget atat de nesimtite, incat legea a fost nepromulgata, care voiau schimbarea parcului de masini, televizoare cu ecran plat si diagonala cat camera. Aceiasi care cer acum modificarea legii care le interzice sa fie in consilii de administratie si ale caror declaratii de avere se umfla miraculos de la an la an. Votul la cererea presedintelui a aratat aceeasi tainica intelegere, in buna traditie a ultimelor luni, impotriva s-au mai strecurat trei liberali, partid care oficial se pronuntase "pentru" si, uite-asa, referendumul a ramas in asteptarea altor gaselnite de blocare.

 O ultima mostra de duplicitate o constituie tentativa de a amana alegerile europarlamentare. Sub pretext ca e presat de opozitie (oricum, nu mai e nici un mister ca ea face agenda guvernamentala), premierul si-a mai aratat o data taria de caracter si a lansat un belicos ultimatum. Daca Geoana si Basescu nu renunta la referendumuri (ca si cum cele doua pot fi puse pe picior de egalitate),  "ma vad nevoit sa aman alegerile europarlamentare". Cum Geoana, presat si el de aceleasi sondaje de opinie pe care le citesc si liberalii, nu da semne de razgandire, iar Basescu nu vede nici un impediment in a avea referendumul pentru votul uninominal cu doua luni inaintea europarlamentarelor, Tariceanu va fi "constrans" sa faca ce-a zis. Soarta va fi insa cruda cu premierul, pentru ca asta inseamna asumarea unei importante decizii politice de unul singur, ceea ce presupune ceva mai mult decat exercitiile de schimbare a imaginii. Spaima "patrulaterului negru" fata de referendumul pentru votul uninominal si de europarlamentare este mult prea evidenta si descifrabila in sondaje, de aceea argumentatia schioapata. Dublul limbaj nu ajuta decat la decredibilizare, putini fiind cei care nu inteleg ca de fapt urnofobia este politica de stat. Singurele strategii coerente, in care sunt directionate toate eforturile Executivului si intreaga imaginatie a partidelor si consilierilor straini sunt indepartarea electoratului de cabina de vot si a presedintelui de la Cotroceni. Oricat l-ar "forta" opozitia pe Tariceanu in amanarea europarlamentarelor, decizia ii apartine, iar consecintele le va deconta direct.

In fapt, PNL face jocul social-democratilor pe doua paliere. Pe de o parte, i s-a alaturat in toate actiunile majore, comisia de suspendare, boicotarea referendumului, votarea motiunii anti-Macovei, consolidand existenta de facto a noii coalitii parlamentare, iar pe de alta se decredibilizeaza in ochii propriului electorat exact prin aceasta politica, prin atacurile furibunde la adresa lui Basescu (35% din liberali ar vota cu presedintele) si prin blamarea acelei parti din societatea civila si din intelectualitate care l-a sustinut in 2004. Problema e ca jocul la doua capete cere ceva mai multa abilitate pentru a nu deveni prea transparent. E riscant sa spui ca nu vrei suspendare, dar sa votezi comisia de ancheta si pe Voiculescu, sa declari c-o sustii pe Macovei, dar sa ridici mana la codul lui Stanoiu, sa te pronunti pentru votul uninominal, dar sa blochezi referendumul, sa spui ca vrei sa mentii Alianta, dar sa intri in coalitie cu PSD si sa admiti ca PC sa-ti faca legile. Sa-ti pui papion, dar sa vorbesti ca in piata Matache. Cum arata toate astea in ochii electoratului liberal s-ar putea masura la europarlamentare, de aceea ele trebuie amanate cu orice pret. PSD are toate motivele sa fie incantat, in sfarsit si-a gasit un partener care l-a bagat la guvernare prin usa din spate si care-i face politica.