De același autor
A trecut și Centenarul. Parăzi, discursuri, festivisme, comparații - de unde am plecat și la ce-am ajuns, cum eram la 1918 și cum arătăm acum, ce-am avut și ce-am pierdut. Politicienii răsuflă ușurați, steagurile vor mai rămâne câteva zile atârnate pe stâlpi și la oglinzile retrovizoare. Cam asta-i. S-a bifat. Putem să ne întoarcem la oile noastre pe care le-am lăsat de izbeliște preț de o zi. Vorba vine. Ei tot cu ale lor, noi cu ale noastre. Fiecare cu turma lui. Cu bula lui, în care își face culcuș alături de cei ca el. Fiecare cu România și Centenarul lui. Între ele, o prăpastie peste care doar puntea minciunilor rezistă trainică timpului.
Într-o Românie, bebelușii sunt infestați cu stafilococi aurii în maternități, nosocomialele bântuie spitalele, trenurile circulă cu 40 km pe oră (de la Curtici la București faci 14 ore dacă ai ghinion, iar ghinionul devine regulă), autostrăzile nu trec munții, un pachet de unt mai pricopsit costă 2 euro, caloriferele sunt călâi și la minus 7 grade, cozile la moaște, ape sfințite sau Catedrala Mântuirii se întind nervoase pe sute de metri, pușcăriașii proaspăt eliberați fac ceea ce au mai făcut: fură și violează. La Centenarul acestei Românii, 10 milioane de oameni au toaleta în curte și se spală la lighean, alte 7 milioane trăiesc cu riscul de sărăcie severă deasupra capului, în special copiii și tinerii, 3,9 milioane nu au mașină de spălat rufe și televizor, 67% nu-și permit o săptămână de vacanță, iar abandonul școlar și analfabetismul funcțional sunt direct proporționale cu suma alocată pentru educație - 2,8% din PIB. Una peste alta, e România săracă, prost educată și bolnavă, care se plasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană la nivelul de trai. Ne depășește deocamdată doar Bulgaria, dacă asta ne încălzește cu ceva.
În cealaltă Românie, bolile mai grave se tratează în străinătate, în clinici private, se circulă cu avionul, antemergătorul cu girofar sau chiar cu elicopterul dacă nevoile și partidului o cer, vilele și casele de vacanță răsar din salarii de bugetar, contracte cu statul și afaceri cu ochi, sprâncene și mustăți, conturile pleznesc, moșiile se lărgesc, pensiile sunt speciale și le depășesc de 10 ori pe cele normale, înghițind peste 7 miliarde lei din bugetul asigurărilor sociale, vacanțele se fac în locuri exotice, bune și ca refugii în caz de probleme cu justiția, copiii merg la școli și universități private din Europa și America, analfabeții și piloșii de partid ajung miniștri, iar habarniștii și fripturiștii parlamentari. România asta e mică, dar unită prin interese cât brațul Belina. Cealaltă o ignoră sau o huiduie, cum a făcut și de Centenar.
Cum au terminat cu Parada au apărut ca „șobolanii“ să-și arate ura și disprețul, să demonstreze că nimic nu se va schimba. Vâlcov, condamnatul, a explicat că nu avem autostrăzi din cauză că țările vestice au interesul să nu treacă transporturile prin această parte a Europei: „Sunt foarte multe țări care nu s-ar bucura ca România să fie plină de autostrăzi astăzi“. Cei de la #REZIST le stau în gât: „Sunt un firicel de praf în drumul nostru spre istoria pe care o merităm“, iar Tăriceanu i-a îndemnat să „pună mâna pe carte“ și să lase Facebook-ul. Nimic nou sub soare. Aceleași lozinci expirate, aceleași obsesii și conspirații: Cioloș e omul lui Soros, Corina Crețu e o mincinoasă, iar România trebuie să fie mai „fermă“ față de Uniunea Europeană. „Este nevoie să se audă vocea României precum se aude vocea Italiei, cum se aude vocea Ungariei, Poloniei, Cehiei sau Slovaciei“ (Vâlcov). Toader își continuă fentele cu justiția, vrea să facă din Secția pentru investigarea magistraților o direcție autonomă în cadrul Parchetului General, un soi de poliție politică pentru nealiniații la linia partidului. Până se decide președintele dacă semnează sau nu revocarea lui Lazăr, procurorul general este fugărit de hăitași - CSM, care simte că direcția vântului s-a schimbat și vânatul poartă alt nume, a decis că sintagma „inculpați de rang înalt“ a încălcat codul deontologic. În schimb, teoria „statului paralel“ pe care o susțin unii judecători din CSM, printre care și onorabila Lia Savonea, care nu mai prididea atacând DNA, nu încalcă nimic, nici cod, nici independența justiției, nici măcar bunul simț.
După Centenar, singurele proiecte de țară care își vor continua „neștirbit“ drumul spre victoria finală a hoțomanilor și sfertodocților sunt izolarea de Europa, transformarea justiției în filială PSD și pușculiță de partid. Nu mai e mult, până la alegeri le rezolvă pe toate. Probele adunate de DNA cu ajutorul SRI au început să fie anulate, deciziile definitive date de completele de 5 judecători de la Înalta Curte au liber la contestațiile în anulare - Udrea, Bica, Mazăre și Obreja sunt primii care s-au apucat de scris -, la șefia secției penale a ÎCCJ are șanse un judecător specialist în achitări de politicieni, iar amnistia e pe țeavă ca să fie Dragnea sigur că porțile și ferestrele pușcăriei vor rămâne veșnic ferecate pentru el. Cât despre problemele semnalate de Comisia de la Veneția, GRECO și Comisia Europeană la codurile penale și legile justiției, să le fie de bine. Ei vorbesc, ei aud.
În rest, devălmășie. Deficitul bugetar a sărit din balamale, companiile de stat sunt ca fiicele ploii, PSD le ia bănuții să-i dea la clientelă și electorat, spitalele regionale tot poezie rămân, iar pentru Autostrada Unirii s-a dat lege, că altfel rămânea pentru următorul Centenar. Și nici așa nu-i sigur, căci, vorba condamnatului: străinii ne vor răul.
Noi să fim sănătoși și să reziste țara încă doi ani până la alegeri. Atunci să vezi paradă
