Filmul SF "Ciocoii şi poporul", produs de USL şi DDD

USL a căzut în propria capcană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opoziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Diaconescu doar le-a ridicat la puterea a treia.

Privatizarea Oltchim poartă amprenta de ne­confundat a celui mai cinstit guvern, care pă­rea că şi-a dat măsura prostiei, incompetenţei şi respectului faţă de lege şi statul de drept în timpul războiului suspendării. Iacătă, însă, că întotdeauna mai e loc de câte ceva. Ce-o fi fost în capul „ciocoilor“ de l-au lăsat pe ţeparul OTV să transforme privatizarea Olt­chim în Elodia, Seria a 2-a, episodul XXL, e greu de spus, dar dacă a fost o socoteală electorală, atunci ea e la fel de strâmbă ca şi puciul cu le­gea în mână. Mascarada cu iz de manea, desfăşurată sub bagheta lui Re­mus Vulpescu şi Daniel Chiţoiu, i-a făcut să se crucească pe toţi oamenii zdraveni la cap, în frunte cu cei de la FMI, probabil. Pri­va­ti­ză­rile-tun sau terminate în găuri negre pentru economie nu sunt o noutate încă de pe vre­mea lui Iliescu, Năstase şi a faimosului AVAS, de aici şi neîncrederea funciară a multora în pri­vatizări, dar aşa ceva ca DDD-Oltchim nu s-a mai văzut. A recunoscut-o până şi Victor Ponta: „cu asemenea lucruri nu ne-am mai con­fruntat“. Asta însă după ce a devenit lim­pe­de că lucrurile i-au scăpat de sub control şi prejudiciul de imagine are toate şansele să se contabilizeze serios în procentele USL. Încă din primele momente ale incredibilului show, a fost limpede că Diaconescu merge la miză electorală, dar, după lamentabila prestaţie a reprezentanţilor guvernului care mai aveau pu­ţin şi-l pupau pe DD în direct (singura în­tre­bare la capitolul ăsta e cât de mare este resursa de pro­stie şi bufonerie a Ca­bi­ne­tu­lui), pâ­nă şi Ponta a înţeles că se joacă cu focul, aşa cum s-a jucat când Barroso, Mer­kel şi UE îi transmiteau aver­tis­mente şi el răspundea cu miş­touri. Puţini vor crede că Ponta nu avea informaţii de la serviciile secrete, ale căror rapoarte le răsfoia de zor în public, că nu ştia că Diaconescu joacă la „ca­cealma“, „nu are niciun ban“ şi a „minţit po­po­rul“, aşa cum spune acum. Puţini vor crede că guvernul a fost atât de imbecil, încât să nu ştie că „investitorul“ misterios despre care vor­bea Diaconescu ar putea fi o fantasmă ca mul­te altele care bântuie ecranul OTV. Des­co­pe­ri­rea defectelor de ADN ale întregii afaceri pare tardivă şi se va întoarce împotriva Ca­bi­ne­tului Ponta, indiferent cum se termină tărăşenia.

Chiar dacă la mijloc a fost vorba de a-i tra­ge o ţeapă lui Diaconescu (la pachet cu una pre­gătită pentru FMI), creându-i condiţiile să se arunce cu „poporul“ de gât în afacere, în ide­ea de a-l ucide electoral, adică USL să ia din votanţii PP-DD, care, ştim, au stat acasă la referendum potrivit mesajului antisistem lansat de gurul lor; chiar şi în cazul ăsta, jocul nu a luat în calcul devoalarea în paralel a in­competenţei guvernului. Dacă privatizarea eşuează, electoratul OTV nu va putea fi con­vins că „ciocoii“ şi „mafia“, prin tot felul de malversaţiuni specifice, l-au împedicat să salveze Oltchim, transformându-l în „pământ românesc“. În această stratagemă cinică, de­spre care nu putem exclude că vine şi din al­tă zonă, puţin probabil să înhaţe cineva elec­toratul DDD. În schimb, electoratul USL, din care mai face parte şi ceva rămăşiţă liberală, va da vina pe guvern pentru proasta or­ga­ni­zare a privatizării. Deja Vosganian şi Ruşanu au dat tonul acuzelor, iar Chiţoiu va fi pro­babil prima victimă. Dacă Diaconescu vine însă cu banii, scena politică se resetează, iar Partidul Poporului se va îndrepta în marş spre un 20%, aşa cum anticipează analiştii. Pro­cen­tele vor fi luate din electoratul PSD, mai ales că premierul s-a băgat în luptă, mărind cos­turile de imagine. Orice „şicane“ ulterioare pu­nerii banilor în conturile Ministerului de Fi­nanţe vor fi interpretate ca zvârcoliri ale ma­fiei de la putere, care nu vrea să cedeze ni­mic poporului.

Cum o dă, cum o întoarce, guvernul iese prost în final. Acum se încearcă doar mi­ni­malizarea pagubelor. Fără obişnuitul zâm­bet lipit de faţă, Ponta face eforturi disperate să în­toarcă lucrurile în defavoarea lui Dia­co­nescu, transformându-l din erou şi salvator în gropar şi escroc. Spune, fără dovezi, că privatizarea a eşuat şi va fi reluată la anul. Încearcă s-o lege de PDL, via Videanu, în spe­ranţa ca pre­judiciul de imagine să se trans­fere spre de­mocrat-liberali. Schimbarea de ma­caz a An­tenelor, care, după ce l-au firitisit pe Dia­co­nescu, acum îl umplu de tra­di­ţio­nalele lături destinate PDL, arată strategia pentru re­cu­noaşterea eşecului. Până şi Roşca Stănescu – „Deleanu H1“, consilierul lui An­tonescu, îşi muşcă degetele de necaz, în duet cu Vocea Ru­siei. Puţin probabil să le reu­şească. Până una-alta, guvernul este cel care a dat asi­gurări că totul s-a desfăşurat corect şi legal, contrazicând suspiciunile şi re­ti­cen­ţele presei şi economiştilor.

Spuneam la început că mascarada Oltchim vi­ne în logica a tot ceea ce s-a întâmplat în ul­timele luni. Da, USL a căzut în propria cap­cană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opo­ziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Ră­getele patriotice din perioada privatizării Cu­­pru Min, atacurile suburbane la adresa li­de­rilor europeni, bătutul cu talanga în piept – „noi nu suntem colonie, suntem români“ – îşi spun acum cuvântul. Diaconescu nu a fă­cut decât să ridice acest mesaj la puterea a treia. Degeaba încearcă acum Ponta să-l dia­bo­li­ze­ze, pentru că DDD nu face altceva decât USL, mizând că sămânţa a dat roade. //