Firea şi votul negativ

Aruncarea în cursa pentru București a Ga­brielei Vrânceanu Firea Pandele este un gest riscant, dar abil în același timp. Pro­venită din rastelul de măciuci al lui Voi­cu­lescu, pentru care a exe­cu­tat ani de-a rândul la An­tena 3 campanii dintre cele mai ignobile, doamna se­nator PSD ar trebui, teo­re­tic, să radicalizeze elec­to­ra­tul zis de dreapta. Nu atât pentru că este o sfidare la adresa acestuia din cauza lipsei de conținut și a unei minime experiențe admi­nistrative sau în politici pu­blice, o carcasă goală, dar frumos poleită și înzorzonată de mașinăria de pro­pa­gan­dă, nu neapărat pentru că este depozitara unui imens tupeu și imposturi à la Ponta, ci în primul rând pentru că este repre­zen­tanta a ceea ce dreapta bucureșteană (și nu numai) a considerat a fi răul absolut în politica postdecembristă. Este totuși pri­ma oară când Capitalei i se oferă fără jenă un candidat de extracție voiculesciană, și as­ta după protestele post-Colectiv, când s-a strigat împotriva sistemului și a co­rup­ției. În mod normal, Firea are toate datele pentru a genera o reacție de revoltă și de respingere similară celor care l-au mă­tu­rat pe Ponta, un înverșunat vot negativ. Cu o condiție: ca cineva, în speță PNL, să mobilizeze electoratul în această direcție, să facă într-adevăr opoziție la PSD și An­tena 3. Să arate că a vota Firea este totuna cu a vota Voiculescu, de exemplu. PSD a riscat, mizând, corect, aș spune, că PNL nu are cum și nu va face asta, ceea ce se va întoarce împotriva lui. Reversul me­da­liei este că lipsa unei campanii fățișe anti-PSD & Voiculescu va da consistență acu­zelor de blat, de refacere sub­terană a USL, de „ace­eași mizerie“. Este drumul sigur spre demobilizare.

De ce PNL (Orban nu prea con­tează în ecuație) nu va ieși la luptă cu toate ar­me­le din dotare, atât de la în­demână? Pentru că e nos­tal­gic după vremurile de glorie uselistă, a schimbat di­recția după prezidențiale și, în frunte cu Iohannis, vrea coabitare și pace, inclusiv cu Antena 3, unde se lăfăie seară de seară. Pentru că nu are lideri, lo­comotivă, o ideologie clară și e complet ne­reformat. Pentru că e parte a meca­nismului de afaceri și interese trans­par­tinice, PNL a ajuns o struțo-cămilă, un fel de PSD mai cu ștaif, mai puțin grobian și primitiv, dar cu aceleași apucături. Faptul că liberalii au sărit ca unul în apărarea An­tenei 3 în așa-zisul conflict cu ANAF arată cam cum va fi campania și de ce liberalii nu vor putea să fructifice un vot negativ. De ce nu vor fi convingători nici în ple­doaria pentru „votul util“ impus de alegerile într-un singur tur.

Situația e confirmată și de sondajele de opinie, unde Orban stă binișor sub Firea, ca­re mobilizează în spatele ei tot elec­to­ratul pesedist și antenist. Orban și PNL au prea puține șanse s-o înfrângă, dacă nu schimbă radical strategia. Ceea ce nu cred să se întâmple. Așa cum nu cred că PNL va renunța la Orban pentru a-l susține pe Ni­cușor Dan. Ar fi însă cam singura de­cizie pragmatică și cu mesaj clar care ar pu­tea duce la o concentrare a votului anti-PSD și la o mobilizare a celui an­ti­sistem. Cred că acesta este scenariul de ca­re se teme cel mai tare PSD. A mai trecut prin așa ceva. Ca dovadă, televiziunile de casă, și nu numai, au început preventiv atacul la Nicușor Dan.

Ce se va întâmpla însă în situația în care lucrurile rămân în paradigma de acum? Divizarea votului pe dreapta, la pachet cu cel antisistem e clară. Ludovic Orban, Ni­cușor Dan, Ciprian Ciucu și candidatul lui Băsescu (sau el însuși) își vor împărți elec­toratul în felii mai mari sau mai mici, lă­sând neatinsă felia PSD. Toți știu asta, uno­ra nu le pasă, jucând la mize meschine, alții au chiar această misiune.

Problema cea mai gravă nu mi se pare atât pierderea Bucureștiului în favoarea PSD, cât imposibilitatea de a construi o alter­na­tivă la cele două partide, în special în pers­pectiva parlamentarelor. Această cons­truc­ție ar trebui să plece însă de la locale, din București și alte câteva orașe mari, ca să se poată cât de cât poziționa pentru toam­nă.

Teoretic, o astfel de platformă ar trebui să-l includă pe Nicușor Dan. Care, însă, re­fu­ză, cerând tuturor celorlalți, majoritatea la început de drum, e drept, să se înroleze în spatele și sub sigla lui. Dacă pentru Bu­cu­rești asta n-ar fi o problemă - Ciprian Ciu­cu, de exemplu, și-a arătat dis­po­ni­bi­li­ta­tea de a se retrage din cursă -, pentru par­lamentare ar fi. Nicușor Dan nu vrea în­să politică mare, s-a ferit mereu de ea, nu a luat poziție în momente-cheie, cum ar fi 2012 sau atacurile la justiție și statul de drept. El vrea să salveze doar Bu­cu­reștiul, eventual doar câteva clădiri de pa­tri­mo­niu. Nu și-a propus niciodată altceva și e consecvent, nimic de zis. A profitat în 2012 de o conjunctură favorabilă - eroarea PDL de a merge cu Prigoană -, crede că se ree­di­tează scenariul, dar se înșală. A de­ve­nit mai cunoscut, are sponsori - 600.000 de eu­ro nu sunt de ici, de colo -, orgoliile au crescut și ele. Dar singura lui șansă reală este fie să câștige Bucureștiul susținut de PNL, fie să contribuie la construcția unei al­ternative la actualul establisment politic, sub flamura căreia să defileze. Altfel nu va mai conta a doua zi după alegeri. S-ar putea să nu conteze oricum, pentru că nu are anvergură de lider.

Una peste alta, nici așa-zisa dreaptă, nici antisistemul nu se simt prea bine. Sunt în derivă. Nu reușesc să coaguleze nimic, să se poziționeze și să ofere o perspectivă. Tre­zesc doar lehamite și niciun strop de en­tuziasm. E motivul pentru care Bu­cu­reștiul va fi câștigat de Firea. Pentru PSD ar fi o victorie de etapă, dar nu decisivă pentru parlamentare. Pentru PNL ar fi însă un dezastru. Iar pentru antisistem, un alt eșec moral.