De același autor
De cinci ani sub ochii nostri functioneaza cu precizie elvetiana “fratia” SRI- CNSAS, a carui unica menire a fost si este blocarea aflarii adevarului despre Securitate. Sau, in tot cazul, aflarii adevarului neconvenabil politicului. Orice culoare ar avea el. In “planul de masuri” pentru infiintarea fratiei, prima directiva suna cam asa: “nimeni din afara sistemului nu are voie sa-si bage nasul in dosare”. A doua: “orice scurgere de informatii va fi atent controlata”. Iar a treia - “in caz de incidente, intoxicati, manipulati si albiti”. Semnat: fostele si actualele servicii, plus noile institutii democratice. Dupa felul in care au actionat Timofte si Onisoru, ca sa-i luam numai pe acestia, desi lista e mult mai lunga, strategia a fost urmata pas cu pas. 
Arhiva a ramas la SRI pana in vara acestui an. Rezultatul: timp de cinci ani si mai bine dosarele din depozitul central din Militari, transformat in sanctuar sereist, au fost ferite de ochi indiscreti. Onisoru a acceptat cu placere tainica situatia, cautand in numele colegului Timofte tot felul de justificari. Din cand in cand, incoltit de “tripleta rasculativa” si de protestele “petentilor” care deprinsesera prostul obicei sa dea CNSAS in judecata, iesea la rampa cu scuze molcome. Nu e de mirare ca deconspirarile oficiale ii vizau, de regula, fie pe morti, fie pe opozantii regimului. In schimb, raspunsul livrat la norma celor care isi cereau propriul dosar de urmarire informativa era in majoritatea cazurilor: “necunoscut in arhive”. Respectivii “necunoscuti”, dintre care unii beneficiasera direct de atentia Securitatii in anchete sau in puscarii, au tocit treptele CNSAS depunand cereri, petitii, memorii. Zadarnic. SRI se tine tare. Povestile “cunoscutilor” care si-au primit dosarele sunt halucinante. Spre furia lui Onisoru si a colegilor pesedisti si peremisti din Colegiu, multe au aparut in presa. Dosare trunchiate, cu pagini lipsa, cu mistificari ordinare. Sa ne amintim doar cazul actorului Stefan Radoff, care isi vazuse dosarele de urmarire pe vremea lui Magureanu, SRI-CNSAS livrandu-i acum un an un dosar de informator. Mai exact, o coperta si vreo cinci pagini, falsuri grosolane. Cat priveste deconspirarea informatorilor, aici blocajul este aproape total. Procentul este de aproximativ 3%, si buna parte din el se datoreaza muncii celor de la Departamentul de Investigatie, si nu SRI.
Fratia de care vorbeam la inceput s-a transformat in timp intr-o masinarie de albit turnatori. Aici rolul CNSAS a fost determinant, prin aplicarea impecabila a directivelor doi si trei. Desi SRI nu a furnizat niciodata dosarele informatorilor, “urme” ale activitatii lor au putut fi gasite in alte dosare: personale, de “obiectiv”, “problema” etc. Cercetatorii acreditati la CNSAS si cei din interiorul institutiei (care merita toata admiratia si care au fost singurii care au impiedicat opacizarea completa a CNSAS) le-au descoperit si le-au facut publice. (De aici si furia pe acestia, a caror desfiintare este pusa la cale de mai multe luni.) Atunci a intrat in actiune Onisoru & comp. Cazul lui Vadim Tudor este doar varful aisbergului. Trei exemple de spalare pe care le stiu eu: Ioan Basgan, senator PNL, Paul Soloc, directorul Departamentului Publicistica din TVR, si Viorel Grecu, director in Ministerul de Externe. Dar cati altii n-or mai fi!
Toate acestea ar fi trebuit sa devina trecut de trista amintire dupa alegeri. Nu e asa, ba din contra, lucrurile merg spre mai rau. Basescu a acceptat, din motive care pot fi doar intuite, stramutarea arhivei SRI din Militari la Popesti Leordeni, unde se afla depozitul CNSAS. I s-a explicat nu doar o data ca arhiva trebuie sa fie preluata cu cladire cu tot, ca altfel operatia ar putea dura cu anii, ca nu va exista nici un control asupra a ceea ce va preda SRI. Cu ce “argumente” l-o fi convins Timofte, cel ce pare etern pe functie? Din vara acestui an SRI a inceput predarea la kilometru, iar CNSAS receptia la fila. Din cei 8 kilometri de arhiva descarcati in ograda de la Popesti Leordeni, s-au preluat efectiv vreo 300 de metri. Numaratul dureaza, stia ce stia Timofte. Filele cu pricina cica ar fi dosare ale informatorilor, lipsind insa cartotecile si mapele anexa, adica notele informative in original. Alti 8 kilometri de arhiva, cei vizand, vezi doamne, siguranta nationala, stau cuminti in SRI-ul din Militari, asteptand probabil sa treaca vreo 40 de ani, timp in care toti cei interesati vor da coltul.
Dar si mai palpitant este ce se intampla in Colegiu. Majoritatea PSD-PRM este covarsitoare, iar votul pe masura. Oponentii (tot o tripleta, ca de mai mult nu e loc), al caror varf de lance este Claudiu Secasiu, sunt infierati ca in vremurile de odinioara. Onisoru & comp. au pus gand rau Departamentului Cercetare, pe care vor sa-l desfiinteze. Au pus gand rau si cercetatorilor acreditati la CNSAS, carora vor sa le faca viata cat mai grea. Dar razboiul de uzura il duc cu ziaristii. Dupa dezvaluirile referitoare la Uricaru, Buzura si Marko Bela, Mirelei Corlatean de la Cotidianul i s-a retras acreditarea. Halal schimbare!
Cum mandatul ii expira in 2006, Onisoru s-a avantat curajos in campanie electorala. Cica s-ar fi reconciliat cu PNL, ceea ce nici n-ar fi greu, tinand cont cat de gros a devenit obrazul partidului pana i-a retras sprijinul politic. In plus, Onisoru, decan la facultatea fostului taietor de capete profesorale, Bondrea, vrea sa intre si in gratiile presedintelui. O sa-i ceara ca arhiva sa fie predata prin sistemul “dosar cu dosar”, si nu “fila cu fila” Asta nu pentru ca s-ar fi impotrivit Timofte sau ca urmare a protestelor angajatilor inecati de praful securistic al arhivelor, ci doar pentru ca este un motiv bun de pupat talpile stapanirii. Oricum, chiar si la dosar, predarea tot cu anii va dura, deranjul serviciilor va fi minim. E clar, Onisoru mai vrea un mandat si face “totul” pentru asta. In ce-i priveste pe ceilalti membri ai gastii, nu vad ce motive ar avea PSD sau PRM sa-i inlocuiasca, data fiind experienta acumulata. Iar puterea nu da semne ca doreste o schimbare de fond. Cat despre servicii, acestea probabil ca bat matanii prin Militari pentru “continuitate”. Asa incat, fratia SRI-CNSAS are toate sansele sa fie ce a fost, ba mai mult decat atat.
