Fructificăm împreună, decontăm separat

Relativul transfer de putere de la vechea gardă spre mai tânăra generaţie – Kelemen Hunor este bine flancat de László Borbély şi Markó Béla – s-a făcut fără convulsiile tradiţionale din partidele româneşti. Motivul este simplu: UDMR a ştiut să evite întotdeauna luptele intestine şi a optat pentru continuarea liniei politice de până acum. Şi când spun acum, nu mă gândesc doar la decizia de a rămâne alături de PDL la guvernare, fapt previzibil, date fiind condiţionările reciproce, dar şi la formula politică aleasă în ultimii 20 de ani. Este vorba de echilibrul între interesele comunităţii şi cele naţionale şi de o indiscutabilă capacitate de negociere, cu mult peste cele 5 procente oferite constant. Iată cum, deşi are în perspectivă situaţii complicate legate atât de gestionarea poziţiei pe scena politică internă, dar şi a relaţiei cu Budapesta, UDMR nu s-a dezminţit.

Aparent, Congresul UDMR a reprezentat apogeul acestui tip de politică, dacă ar fi să ne uităm doar la curtea asiduă care i s-a făcut. Cu excepţia lui Traian Băsescu, nu a lipsit de la Oradea niciun lider important. Totul a fost aruncat în joc pentru a atrage UDMR de o parte sau alta. De la promisiunile lui Victor Ponta, care a punctat intenţia fermă a PSD de a nu aboli niciunul dintre drepturile deja câştigate de maghiari, până la ameninţările lansate de Crin Antonescu, în sensul că UDMR nu va mai avea loc în viitoarea guvernare USL, şi până la elogiile premierului Boc şi garanţia adoptării statutului minorităţilor naţionale, nimic nu a lipsit. Linia Markó-Hunor a ales însă pragmatismul sau, mai corect spus, să nu dea vrabia din mână pe cioara de pe gardul colaborării cu USL, care, tehnic vorbind, ar fi trebuit să înceapă cu voturile UDMR pentru căderea guvernului şi suspendarea lui Băsescu. Lăsând la o parte faptul că USL nu oferă un proiect de guvernare cât de cât articulat, nu poate oferi nici garanţia că UDMR îşi va găsi locul la împărţeala funcţiilor (concurenţa va fi acerbă) într-o viitoare şi ipotetică, în acelaşi timp, guvernare.

Pentru că Uniunea este indispensabilă pentru USL doar în contextul suspendării, nu şi al guvernării. În timp ce pentru PDL va fi necesară acum şi în viitor din acelaşi motiv: asigurarea majorităţii. Altfel spus, UDMR are toate motivele să se teamă că rolul ei se va încheia odată cu schimbarea actualei puteri.

În al doilea rând, este vorba despre ajutorul concret pe care l-ar putea primi de la PDL în perspectiva alegerilor: coborârea pragului electoral la 3%. Ceea ce, implicit, i-ar asigura accederea în parlament, în contextul în care voturile comunităţii maghiare s-ar putea împărţi ca urmare a faliei tot mai evidente între UDMR şi László Tökés (neinvitat la Congres), dublată de presiunea FIDESZ, via Budapesta. Disensiunile au fost evidente la Congres, unde candidatura lui Olosz Gergely, care şi-a construit campania pe relaţia cu Tökés şi cu FIDESZ-ul lui Victor Orbán, a obligat conducerea UDMR să tranşeze, cel puţin pentru moment, relaţiile cu aceştia. „Nici din Budapesta, nici din Bucureşti să nu ne dea nimeni indicaţii“, a spus László Borbély. În plus, UDMR nu are niciun motiv să uite excesele naţionaliste, venite de la cel mai înalt nivel al PSD şi PNL, în privinţa Legii educaţiei şi a predării geografiei şi istoriei în maghiară (prevederi pe care, de altfel, la vremea respectivă anunţau că le vor modifica). Sau de prezenţa, în 20 martie 2010, la Topliţa, braţ la braţ şi într-un consens al discursului isteric a lui Victor Ponta şi Corneliu Vadim Tudor. Ca să nu mai discutăm de alierea recentă dintre PSD şi PRM pe uşa din dos a Ilfovului.

Pe de altă parte, UDMR ar putea avea probleme cu propriul electorat, în contextul măsurilor de austeritate care nu i-au ocolit nici pe maghiari. Astfel, e de preferat ca „roadele“ unei eventuale creşteri economice să fie „fructificate“ împreună, iar insuccesul separat, dacă se poate, acesta fiind şi motivul pentru care UDMR doreşte în continuare un premier politic de la PDL. Mai trebuie spus şi că imaginea UDMR nu este în cea mai bună formă posibilă a sa. Abdicarea de la setul de principii susţinut într-un trecut relativ recent a impus constatarea că unii lideri ai Uniunii sunt croiţi exact după tiparul politicienilor români. György Frunda, de exemplu, s-a luptat cot la cot cu PSD împotriva Legii ANI şi a declaraţiilor de avere, nesfiindu-se ca prin firmele soţiei să încheie bănoase contracte cu statul. O dezamăgire, şi nu singura.

În planul mai general al luptei politice, consecinţele deciziei UDMR de a rămâne alături de PDL de abia urmează. USL a demarat încă dinainte de Congres o acţiune bine coordonată de fisurare a coaliţiei în teritoriu, protocolul USL-UDMR de la Bihor fiind doar vârf de lance. Vor mai urma şi altele. Rămâne de văzut dacă şi ce consecinţe în aritmetica parlamentară vor avea ele. În al doilea rând, USL este nevoită să se reorienteze pentru debarcarea Cabinetului Boc spre sindicate. Mai exact, spre presiunea străzii pentru moţiunea de cenzură la noul Cod al Muncii. Nimic surprinzător aici. Sezonul de primăvară al protestelor fusese anunţat încă de la precedenta moţiune, cea cu sindicatele vociferând în stradă şi Ponta ameninţând că se va trage. De data aceasta, manifestaţiile au o componentă socială mult mai credibilă, dar şi un potenţial de violenţă mai mare. Asta dacă ne referim doar la avertismentele belicoase ale lui Bogdan Hossu: „să se iasă în stradă cu pietre“ de „mărimea unui ou XXL“. Schimbarea de atitudine a lui Bogdan Hossu, pe chestie de verificarea declaraţiei de avere, pică mănuşă opoziţiei şi semnarea protocolului cu sindicatele merge în această direcţie.

Din punctul de vedere al PDL, Congresul a dat undă verde atât pentru lămurirea relaţiilor din coaliţie – săptămâna aceasta se va semna acordul de susţinere politică –, dar şi pentru decizia privind eventuala schimbare a premierului Boc. Prima mişcare, acceptarea introducerii în Statut a criteriilor de integritate Macovei, printre care suspendarea din partid a celor trimişi în judecată, anunţă posibile schimbări de profunzime şi interesante şi noi poziţionări ale diferitelor grupări. Pentru că nu ar fi vorba doar de Ridzi şi Păsat, ci şi de Falcă şi Solomon. Ca să nu mai vorbim că nu ştim deocamdată în ce direcţie va evolua „acţiunea vama“ şi pe cine de la vârful PDL va atinge. Putem doar specula. Desigur, evenimentele sunt în plină mişcare. Rămâne de văzut dacă „integrităţile“ vor fi aprobate de BPN şi mai ales dacă, aşa cum avertizează Macovei, vor fi aplicate. Dacă da, PDL va fi primul şi singurul partid din România care va vota pentru reformă şi curăţenie. O premieră care ar putea fi chiar mai importantă decât schimbarea lui Emil Boc. //

Citeste si despre: UDMR, congres, guvernare, Crin Antonescu, .