De același autor
Transferul lui Sorin Frunzaverde cu acte in regula, salariu si functie in tabara dusmanului arata un PDL zvircolindu-se nauc sub lovitura primita. Direct in moalele capului, daca ar fi sa te iei dupa fetele lungi si declaratiile haotice. Frunzaverde, pragmatic, si-a vindut scump pielea unui USL revoltat ipocrit (nu ca ar fi crezut cineva altfel, dar acum vorba impuscatei avem si "dovada") impotiva traseismului pe principiul de fier "tradare sa fie, dar in folosul nostru". Motivele plecarii au ramas absconse si dupa conferinta de presa, in mod evident Frunzaverde incercind sa-si imbrace traseismul in hainele scrobite ale principiilor, imposibilitatii de a "construi", de a determina "descentralizarea bugetara" in lipsa careia a"saracit administratia locala", a diferentelor de opinii in ce priveste problemele majore ale Romaniei. Oricum, nu a reiesit ca ele i-au stricat somnul sau dialogul pe care, intelegem, ca l-a purtat constant cu opozitia in scopul nobil de a pune capat "galcevei politice". Argumentatia a fost subtirica rau de tot si a atins apogeul la capitolul "stat politienesc", o mai veche marota a lui Frunzaverde. "Ne asculta telefoanele, nu mai poti vorbi", s-a plins Frunzaverde exact ca alti vajnici domni care, probabil, au toate motivele sa se teama si sa vorbeasca codat. Oricum, dicursul a semanat izbitor cu cel al lui Ponta si Antonescu, dovada ca Frunzaverde a nimerit locul potrivit. Una peste alta, Frunzaverde si-a lipit singur eticheta de traseist de lux.
Pina la urma argumentatia lui Frunzaverde nici nu a contat, pentru ca oricum s-a ferit sa puna degetul pe buba din PDL, una mare si purulenta. Degeaba a incearcat sa convinga ca se afla pe o planeta a marilor idealuri si principii si ca daca "partidul l-ar fi ascultat, nu ar fi ajuns aici". Degeaba, pentru ca din putinele iesiri publice ale discretului Frunzaverde nu a razbatut niciodata profilul unui disident care se lupta pentru reforma, reorganizarea, curatirea partidului sau schimbarea unor practici neplacute. Singurul lucru devenit clar e ca s-a luptat pentru banii ce s-ar cuveni judetelor, asa numita "descentralizare bugetara" si asta nu da bine in context electroal. Mai rau, da ca dracu.
Poate Frunzaverde chiar o fi fost nemultumit, ar avea si de ce, dar dupa ce si-a negociat intr-un mod ramas neclar functia de prim-vicepresedinte la Congres ( sa ne amintim ca a fost singurul din gruparea Blaga care a "pus botul", cum se zice, desi doar cu o seara inainte le dadea asigurari colegilor ca nu va dezerta in echipa Boc), nu a dat semne vizibile de criticism, caci era, nu-i asa, un soldat credincios. Era in razboi cu Udrea, s-a ratoit la "intelectuali", a vrut o Miscare Populara in care oricine era binevenit, de la sindicalisti, patroni, ong-isti, UNPR-isti, tradatori, pe care, de altfel, a si anuntat-o la Resita nu mai departe de inceputul acestei luni. Poate o fi fost deranjat de degringolada din interior, de autoritarismului unei Udrea si lipsa de autoritate a lui Boc, de pafarismul organizarii alegerilor. Dar cred ca principala nemultumire, ca a mai tuturor baronilor si primarilor, este legata de parasutarea lui Ungureanu si refuzul acestuia de desface punga fondului de rezerva pentru nevoile lor electorale. S-a ferit s-o spuna clar in conferinta de presa, dar a batut bine saua sa priceapa tot pedelistul. In acest sens este un semnal extrem de dur lansat "amicului" Ungureanu si ramine de vazut in perioada urmatoare cum se va pozitiona premierul in raport cu pretentiile financiaro-electorale ale partidului. Ramine de vazut si cum se va pozitiona presedintele. PDL are nevoie de Ungureanu, dar nu cu pretul subfinantarii campaniei, ceea ce in Romania poate insemna esec.
Momentul a fost bine ales. Cu nici trei luni inaintea localelor, lovit de repetate scandaluri de coruptie, escrocul fugar Boldea, Andreica cu spaga lui de 1.200.000 euro, suspiciunea care planeaza asupra "barosanului" Olteanu, ca sa le enumar doar pe cele mai recente, prabusit in sondaje, cu parlamentul aproape blocat si o strategie paguboasa in campanie, PDL se clatina ca o rata impuscata in aripa. Plecarea lui Frunzaverde, un veritabil baron local de moda veche, insotit, zice-se, de un cortegiu de primari si deputatii de Caras, este o dubla lovitura. Se pierde un fief puternic, Frunzaverde cistigase presedintia CJ cu aproape 60%, desi trebuie spus, Carasul nu avea niciun primar de municipiu, iar la parlamentarele din 2008, judetul a obtinut doar 36,90%, fiind pe locul 15 in ierarhia PDL. In primul rind insa este un semnal in plan psihologic: fugiti fratilor, ca e jale. Daca Frunzaverde, omul care e de 22 de ani in partid, pleaca inseamna ca e groasa si geamantanele trebuie pregatite si biletele cumparate fie spre Opozitie, fie spre o alta formatiune politica, eventual Partidul Poporului, aflat in cautare de clienti. Acestui tip de mesaj trebuie sa ii faca fata PDL in perioada urmatoare, mai ales pe fondul intoxicarilor venite dinspre USL care vestesc zorii "destructurarii" si plecarile altor lideri cu greutate.
Cum va reusi PDL sa depaseasca perioada complicata, sa previna hemoragia, dar mai ales sa se organizeze pentru alegeri? Dupa opinia mea, nu are nicio sansa cu Emil Boc in frunte. Am spus-o inca de la numirea lui la sefia guvernului dupa prezidentialele din 2009 sau la fortarea alegerii lui Congres, Emil Boc, cu toate calitatile incontestabile de onestitate si fidelitate, nu era potrivit pentru niciuna dintre functii din simplul motiv ca nu are autoritatea, determinarea si capacitatea de a lupta impotriva coruptiei din partid si nici calitati organizatorice. Ceea ce a reiesit clar din scandalul Frunzaverde, si asta cred ca este cel mai grav lucru, e lipsa de leadership a PDL. Sa remarcam ca Emil Boc a lipsit complet din framintatul peisaj al zilei de marti, nestiutor si neluat in calcul chiar de protagonist. "Nu am vorbit cu Boc. Nu am ce vorbi, am mai multe drepturi decit el in PDL", a spus otarit Frunzaverde. Iar cind a iesit, nu a reusit decit sa dea declaratii patetice cu "casa parinteasca", "vinzarea sufletului" si imul partidului! Care sint solutiile, tacere.
Emil Boc si-a pierdut pina si singura pirghie pe care se sprijinea bruma de autoritate in partid, banii din fondul de rezerva al Guvernului. Incapabil sa faca fata luptelor interne, sa dea coerenta si unitate partidului, sa forteze necesarele clarificari morale si sa impuna o strategie coerenta pentru alegeri, Emil Boc penduleaza debusolat intre pohtele baronilor si baroneselor. Nu de ieri de azi, PDL a fost abandonat pe mina Elenei Udrea, a Robertei Anastase, a unora din categoria Pinalti. Rezultatul se vede. Asa se explica de ce jupineasa Udrea incheie aliante deplorabile pentru Bucuresti, vrea sa faca fity-fity locurile de consilieri cu UNPR, de ce singura formula de candidat este o copie nereusita a lui Oprescu, Silviu Prigoana, de ce nu este capabila sa demareze campania. Explica mai ales de ce partidul balteste intr-o mizga morala, promovind incompetenti si corupti, scuipind gros pe oamenii de valoare, prizonier al crezului ca voturile se cumpara si cine nu face asta e un prost. Bolovanul legat de gitul PDL este tocmai genul acesta de a face politica, iar Emil Boc a dovedit cu prisosinta ca este incapabil sa miste ceva din loc.
Beneficiul plecarii lui Frunzaverde ar putea fi declansarea unei schimbari de garda. Tot mai multe voci cer organizarea unui Congres extraordinar si desi astfel de lucruri nu se fac in prag de alegeri, pare singura solutie pentru PDL. O solutie exclusiv pentru campanie. Blaga si garda veche s-au si intilnit marti seara, potrivit Gandul, pentru a pune la cale o preluare de putere. Evident nu este formula optima, nu va duce niciun plus in zona stilului de a face politica, nu va convinge pe nimeni ca PDL s-a hotarit sa devina cinstit exact in campanie, dar macat va reusi cit de cit sa puna ordine in haos, sa mobilizeze activul si sa previna o hemoragie masiva. Apele in PDL se vor alege, oricum, abia dupa alegeri. Beneficiul plecarii lui Frunzaverde s-ar putea vedea si in clarificarea relatiei dintre PDL si premierul Ungureanu.
