De același autor
Pentru un partid specializat în tehnica lansării perdelelor de fum cu miros de tămâie electorală, felul în care a camuflat eșecul Legii salarizării nu e chiar o performanță. La casierie primii chemați sunt tot parlamentarii, ceilalți, bugetărimea credulă, în frunte cu medicii și profesorii, mai așteaptă o tură. Cel puțin. Cacealmaua ar putea intra în prelungiri, pentru că e improbabil că din vistieria statului, oricât ar freca Dragnea programul de guvernare, să se înalțe vreun duh care s-o umple peste vară-toamnă. Noua „anvelopă“ salarială e sărită binișor de pe fix - 76 de miliarde, în loc de 30, cât povestea seara la gura televizoarelor doamna Olguța -, așa încât încasările din consum ar trebui băgate în vreun joc piramidal ca să umple diferența. Ceea ce știe tot PSD-ul că nu-i posibil, cu sau fără Grindeanu, cu sau fără Ștefan. Evaluarea guvernului sau chiar curățarea lui cu aruncătorul de flăcări n-ar folosi la nimic, cât timp lumina vine doar de la Teleorman.
E drept că strălucirea ei începe să pălească și nu e vreo iluzie optică. Sindicaliștii dau nemulțumiți din coate să prindă un loc mai în față la coada măririlor viitoare, conștienți că s-ar putea termina înainte termen. De peste Ocean vin vești și mai proaste, anticorupția e tot pe val, chiar și în epoca Trump - unele strategii au prostul obicei să nu-și schimbe azimutul în funcție de locatarii vremelnici ai puterii, ca la noi -, mai rău, Iohannis se întoarce pe un cal alb de la înălțimea căruia Dragnea se vede mic de tot. Aruncarea peste bord a lui Grindeanu devine deci o acțiune riscantă. Degeaba explică gospodina cu aspirații de muză șefă a partidului că la guvern ar fi nevoie de o femeie, nu de unul care nu-și mai „înțelege rolul“, nu se mai consultă cu cine ar trebui - adică Dragnea și Tăriceanu - și care „nu a mai considerat util spatele nostru politic, ceea ce înseamnă că are un alt spate, poate“. Nu poate, ci sigur. Ce interes ar avea Iohannis să-l scoată întărit pe Dragnea și să accepte în locul lui Grindeanu un locotenent cu obrajii și mai elastici? Niciunul. Așa că Dragnea nu are decât doua variante: fie îl determină pe Grindeanu să plece singur, făcându-i zile fripte, fie depune o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern. Ceea ce ar fi o altă performanță în doar cele şapte luni de guvernare, după izbânda cu scosul în stradă a sute de mii de oameni.
În timpul, scurt, dar agitat, petrecut la putere, PSD a înțeles totuși multe. Unele mai bine decât altele. De exemplu, că trebuie s-o ia cu binișorul și să-și rezolve interesele curat-murdare cu mașina de vot din parlament, nu cu ordonanța. Așa că, după decizia de respingere de către CCR a sesizării făcute de ex Bombonica Dragnea, aleșii vor pune un prag valoric la abuzul în serviciu de o să rămânem cu pușcăriile goale. Vor scăpa nu doar șeful cel mare și puzderie de pesediști din administrație, dar și viitorul va fi mai luminos și mai lucrativ, cu toții - aleși și numiți - vor avea posibilitatea să fure fără frică până la 400.000 lei și peste în tranșe eșalonate inginerește. Discriminarea e însă revoltătoare și fățișă, la fel ca la Legea salarizării - pentru ai lor mumă, pentru alții ciumă - și corect ar fi ca toți borfașii să ceară un prag similar sau chiar mai mare, cu spor de risc.
Dar PSD a învățat cel mai bine lecția protestelor societății civile, pe care nu o poate nici controla, nici împușca, nici cumpăra, motiv pentru care caută alt ac de cojocul ei. Pe țeava parlamentului se află legea lui Pleșoianu, domnul acela gureș, care e bântuit de viziuni cu Soros și ONG-uri plătite să vină de hac mărețelor realizări ale regimului Dragnea și de coșmaruri cu multinaționale care fură țărișoara mai dihai ca Ghiță, care, totuși, să fim drepți, împărțea și cu prietenii. Personajul în cauză a pus gând rău ONG-urilor care „desfășoară activități politice de orice natură: strângere de fonduri sau campanii de sprijinire ori opoziție față de un partid sau candidat“. Deși omul umblă cu forfârlica și n-are curaj să spună verde în text că e vorba de ONG-urile care fac opoziție față de PSD, e clar că treaba se va rezolva post adoptarea legii, când se va declanșa vânătoarea de vrăjitoare. Vor fi prinse, desființate în 30 de zile și arse pe rug în piața publică sub camerele televiziunilor-ciomag. Dragnea, Orbán și Putin vor aplauda de pe margine.
După ce s-a dedulcit la potlogării „noaptea ca hoții“, PSD are acum grețuri matinale la tot ce înseamnă transparență. Îl lovește fandaxia când vede cereri pe Legea 544, cea cu accesul la informații de interes public. Mai ales cereri care vin de la ONG-urile curioase să știe cum e folosit banul public și alte și alte lucruri de felul ăsta care calcă pe nervi aparatul și funcționărimea. Nu mai discutăm de ziariștii care au și ei prostul obicei să ceară tot felul de informații neplăcute, de exemplu, despre cum rezolvă comisiile de etică de la universitatea SRI-ului problema plagiatelor sau cum se face că în presa unui urmărit penal apar documente „secrete de serviciu“ aflate sub cheia Ministerului Justiției. Modificarea Legii 544, spune ministrul Consultării Publice, se impune pentru că există „situații care necesită foarte multă muncă din partea funcționarilor publici“. Ca să vezi! Ce pretext minunat să se ridice bariere în fața accesului la informații, care chiar și în actuala formulă este o bătaie de joc.
În spatele marilor perdele de fum nu se ascund doar rateurile unei guvernări pafariste și interesele punctuale ale celor aflați la cuțite cu legea, ci și păsări de pradă care dau târcoale democrației și rup cu pliscul bucăți tot mai mari din ea.
