De același autor
Ce mielușel, ce drăguț și prevenitor cu președintele Iohannis a devenit dintr-o dată Dragnea! Nu e ieșire televizată să nu-și arate gratitudinea pentru numirea rapidă a Guvernului Dăncilă, să nu-i mulțumească pentru că s-a păstrat în limitele Constituției. Mai nou, îl căinează că nu e lăsat să transmită el mesajele despre situația din țară și legile justiției la Bruxelles, că e pus, vezi doamne, în situații neplăcute de tot felul de „cetățeni cu diverse poziții care spun lucruri nereale“, cum ar fi șefa reprezentanței Comisiei la București. Te crucești când îl auzi cum își arată „deschiderea“ pentru întâlniri, telefoane și schimb de idei și informații cu președintele. Ce metamorfoză față de momentele când anunța că nu mai calcă în viața lui pe la Cotroceni pentru că s-a săturat să „stea cu mâna întinsă“ sau îl acuza pe Iohannis că este „șeful și beneficiarul statului paralel“. Ce să se fi întâmplat cu Dragnea?
Nimic altceva decât specularea politică a unui moment complicat pentru președinte. Revolta, valul de critici cu care a fost întâmpinat gestul lui Iohannis de a numi Cabinetul Dăncilă fără nici cea mai firavă opoziție (fie ea și la nivel discursiv), imobilismul acestuia față de derapajele și abuzurile puterii pesediste au fost taxate de cei care îl susțin - protestatari, ONG-uri, în special - drept „trădare“, abdicare, pe scurt, blat cu PSD. Laudele, mulțumirile, grijile, disponibilitățile arătate de Dragnea nu fac decât să dea consistență, să certifice buna colaborare cu șeful statului. Cu cât Dragnea îl laudă mai mult, cu atât Iohannis devine mai dubios în ochii propriului electorat și pierde mai mult. Dragnea nu inventează roata, doar o pune în mișcare.
Strategia e însă mai complexă și merge și pe altă alte direcție: asaltul propagandistic care testează viitoarele acțiuni. Ține, îi dăm înainte, nu, o dăm la întors. Rolul băiatului rău și posedat de statul paralel îl joacă mereu și mereu, la cerere, probabil, neostoitul Călin Popescu Tăriceanu, care nu ratează nicio ocazie să amenințe și să lovească în președinte și în Comisia Europeană cu insulte și elucubrații. E secondat de Liviu Pleșoianu, camaradul în neghiobii, obrăznicii și, mai nou, coleg în România 3.0, emanația penalului fost sereist Daniel Dragomir. Numitul Pleșoianu, deputat în Parlamentul României, și nu director la Mărcuța, a lansat unul dintre cele mai joase atacuri la președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker: „Eu nu am de gând să pup pe nimeni pe chelie şi nici să tac atunci când IMPOSTURA ar trebui evidenţiată cu glas tare. Tocmai de aceea, o spun fără rezerve: Jean-Claude Juncker e un impostor! Nu are ce să caute în funcţia pe care o deţine şi este o #RUŞINE pentru Uniunea Europeană faptul că un astfel de personaj se află la vârful ierarhiei comunitare!“. Ce frumos, așa arată mândria de a fi român cu coaja groasă și verde! Evident că de la Bruxelles nu a sosit nicio replică, cine stă să se pună la mintea unor astfel de ipochimene, dar, de înregistrat, să fim siguri că s-a înregistrat. Cum nici șefii PSD nu au luat vreo poziție, se înțelege că opinia lui Pleșoianu a primit binecuvântarea și e împărtășită. Probabil că așa arată „proasta comunicare“ pe care o tot zăngăne PSD după ce se îngroașă gluma tembelismelor.
Un alt domn cu antecedente golănești și de luptă pentru eliberarea infractorului de lux de sub jugul legii penale, Șerban Nicolae, a dat glas filozofiei partidului în ce privește justiția: doar pentru căței! „Dacă ai o persoană coruptă, un demnitar cu funcţie înaltă, nu trebuie să arestezi [preventiv] acea persoană.“ Linie clară și fără surprize, întrebarea e de ce Nicolae o expune publicului și Parlamentului European fără nicio reticență. Declarația a fost făcută la Euronews, a fost preluată de toată presa occidentală și nu face decât să confirme justețea avertismentelor transmise coaliției majoritare și guvernului PSD de Comisie. Mai aruncă la coșul de gunoi scrisoarea lui Dragnea și Tăriceanu în care acuzau Comisia Europeană de proastă informare și reprezentanța de la București de minciună. Mai bună informare decât declarația lui Nicolae, direct de la sursă, nici că era nevoie! Cum nici de aceste aserțiuni nu s-a delimitat nimeni de la vârful PSD-ALDE, înțelegem că nu le mai pasă ce crede sau ce măsuri vrea să ia Bruxellesul și că sunt determinați să meargă până la capăt cu schingiuirea justiției. De altfel, Dragnea și Tăriceanu au anunțat că legile justiției vor trece în galop prin parlament, după care urmează să se ocupe de codurile penale și de serviciile secrete.
În acest context, eșecul dosarului Microsoft II, cel în care au scăpat de judecată șase miniștri pentru că s-au prescris faptele, le-a picat mănușă. Deocamdată, vina pare că-i aparține procuroarei Mihaela Iorga-Moraru, cea care nu a declanșat urmărirea penală împotriva respectivilor miniștri decât după ce intervenise prescrierea faptelor, asta deși se ceruse și se obținuse în timp util avizul parlamentului sau al președintelui, după caz. Justificarea acesteia - modalitatea diferită de calcul a termenului de prescriere - nu stă în picioare pentru că în același an, 2014, Înalta Curte explicase clar cum se face socoteala. Dar și justificările oferite de șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, par cusute tot cu ață albă, pentru că dosare de calibrul acestuia trebuie urmărite pas cu pas, șefii neputându-se exonera de responsabilitate. Faptul că „eroarea“ a fost descoperită de abia în 2017 (deși dosarul trecuse la alt procuror încă din 2016), fix în contextul scandalului cu interceptările scurse în presă în care a fost implicată Iorga-Moraru, motiv pentru care a și fost dată afară din DNA, cam tot atunci fiind sesizată și Inspecția Judiciară, sunt bile negre pentru DNA. Penalii și televiziunile lor s-au mobilizat exemplar, iar perfidul Tudorel Toader n-a ratat ocazia să-i dea o lovitură lui Kövesi. Nimic nou sub soare.
Dar într-o țară în care toate merg anapoda, așa cum arată cifrele seci ale ultimelor rapoarte, doar DNA trebuie să fie, nu-i așa, fără de greșeală și fără de pată. Altfel decât sunt țara, societatea și conducătorii ei. De exemplu, Indexul European al Consumatorului de Sănătate, dat publicității săptămâna trecută, arată că România se plasează pe ultimul loc, 34, în urma Bulgariei și Albaniei, la mai toți indicatorii, iar rata mortalității infantile este dublă față de media europeană. Eurostatul (2017): 38,8% din populație este expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, față de 23,5%, cât e media Uniunii Europene. Același studiu ne arată că 30% dintre români nu au grup sanitar (WC, cadă, duș), media europeană fiind de 1,9%. Mai rău, în Indexul Democrației 2017, realizat de The Economist Intelligence Unit, România este pe ultimul loc la democrație în toată Uniunea Europeană, cea mai mică notă, 4,38, fiind la „cultura politică“.
Cele de mai sus nu sunt o scuză, DNA a dat un rateu de zile mari cu dosarul Microsoft (și nu e singurul), a dat apă la moară detractorilor anticorupției și grupării care împinge la deal „statul paralel“. Dar, atunci când societatea care te susține, ți-a acordat atât de multă încredere și ți-a pus stacheta pe vârful Everest, trebuie să te ridici până acolo. Chiar dacă ești singura instituție care o face. Sau cu atât mai mult. //
