Guvernul caută țapi ispășitori și paturi de ATI

„Dinții de fierăstrău” din vară au rămas o dulce amintire. Pandemia și-a ridicat falnică a doua „cocoașă” , cum îi place ministrului Tătaru să numească explozia cazurilor de Covid, chiar sub nasul lui, dar paturile ATI au rămas să se legene pe prima cocoașă, cea din martie. Acum a început goana după paturi, ventilatoare și spitale care să preia pacienții, dar mai ales după medici și asistente. Se simte panica plutind în declarațiile și comunicatele oficiale. Sunt toate motivele: alegerile bat la ușă și lucrurile par să o ia razna. Bucureștiul intră în scenariul roșu, oricât au încercat autoritățile să țină rata de incidență sub 3, ba umblând la baza de calcul – populația –, ba scoțând de la socoteală focarele din căminele de bătrâni. N-a ținut, pandemia are logica ei, care profită, așa cum s-a văzut, în toată lumea, de prostia autorităților și de nesupunerea populației. Măsurile, tardive, așa cum reclamau medicii, s-au luat de pe o zi pe alta, s-au bătut cap în cap și au fost răsturnate la fel de intempestiv și inexplicabil. Pe lângă proasta comunicare și suspiciunea că sunt manipulate cifrele în jos pentru a se evita măsuri mai drastice, incompatibile cu perioada de campanie electorală, cum ar fi carantinarea unor orașe sau sectoare din București, s-a instaurat în rândul populației și suspiciunea că pandemia este jucată politic, nu doar de PSD, ci și de guvern și președinte.

La București, unde era clar încă de acum o săptămână că scenariul roșu e inevitabil, a fost găsit și acarul Păun: prefectul. Cel care, aflat la cumpărături, a spus că nu știe ultimele date ale incidenței Covid în Capitală. Fatală gafă! Dar nu din cauza lui Bucureștiul nu avea un „plan clar” și nu a „comunicat coerent”, cum ne-a informat președintele încercând să scuze bâlbele guvernului, așa cum a scuzat racolări și plantarea în funcții publice a unor alde Baranga cu diploma de bacalaureat falsificată. Dar, sigur, în momente de criză, trebuie tăiate capete, iar altele, mai sus puse, erau de neatins. Astfel de sacrificii ritualice nu vor ajuta însă prea mult și se va vedea asta în zilele următoare, când Bucureștiul o să bată în violet, iar țara se va colora în roșu, de parcă am fi la alegerile din 2016.

Grave sunt întârzierea impunerii unor măsuri mai drastice și nerezolvarea, timp de 6 luni, a problemei paturilor de la terapie intensivă și a personalului medical necesar. Pur și simplu avertismentele specialiștilor, cum este medicul Octavian Jurma, au fost ignorate. „Suntem cu două săptămâni în urma pandemiei”, spunea acesta într-un interviu pentru Europa Liberă. Toate graficele arătau că se va ajunge la peste 4.000 de cazuri pe zi în timp record, așa cum arată că în următoarea săptămână vor depăși 5.000. Ideea e că obligativitatea măștii în aer liber trebuia impusă înainte să se ajungă la aceste cifre, că restaurantele și cinematografele nu trebuiau deschise concomitent cu școlile și că nu trebuie să ajungi să arunci peste noapte medicii din școli în spitalele Covid, din simplul motiv că aceștia nu au nicio experiență în domeniu și vor pica precum muștele. Multe par o improvizație penibilă, tipică României.

Este evident că astrele s-au aliniat prost pentru guvernul Orban, PNL și Iohannis sunt urmăriți de un pitic negru. Sunt de plâns, e adevărat, e curat „ghinion” să ajungi la putere în momente din astea, taman în an electoral. E greu să nu fii depășit de situație, se întâmplă și la case mai mari, dar asta nu e o scuză, până la urmă. Într-o măsură mult mai mare, deplorabil e și politicianismul cinic de care dă dovadă PSD. Dar la ce te poți aștepta de la urmașii lui Dragnea, care vor să-și schimbe blana cu Rafila și Cercel.

Nu e nevoie de un glob de sticlă ca să-ți dai seama că lucrurile se vor înrăutăți, că fără specialiști de primă mână, care să fie ascultați și nu persiflați, fără măsuri drastice, poate chiar mai drastice decât în alte țări europene, România va da de belea. Pentru că nu are un sistem medical care să facă față unui tsunami de infectări cum este acum în Europa și în întreaga lume (în Europa au fost 150.000 de cazuri pe săptămână, în Franța, de exemplu, 32.000/zi, iar în nici o lună, la nivel mondial cazurile au crescut cu 10 milioane). La noi se pare că s-a atins limita la 4.000 pe zi. Mortalitatea în România rămâne pe primul loc în Uniunea Europeană de circa două luni, la o cifră a infectărilor de cinci ori mai mică, dar nimeni nu vrea să admită (de oferit date, nici vorbă) că infecțiile nosocomiale din spitale sunt una dintre cauze, poate chiar cea mai importantă.

Autoritățile au reproșat, pe bună dreptate, populației că nu respectă măsurile de prevenție, dar, oare, ele au respectat propriile angajamente? Cu certitudine, nu. Pentru că nici văicărelile, nici țapii ispășitori și nici asigurările că totul e sub control și că „ne descurcăm” nu țin loc de eficiență și responsabilitate. //