De același autor
Neașteptata demisie de la conducerea SRI a lui Eduard Hellvig nu a făcut decât să alimenteze zvonurile care circulau de mai multă vreme în spațiul politic: o grupare din PNL l-ar vrea candidat la prezidențiale, iar relațiile cu Klaus Iohannis intraseră în epoca înghețului. Șefii serviciilor secrete nu-și dau demisia fără motiv, unii au călcat pe bec fiind prea implicați în afaceri și politică, au intrat în colimatorul presei sau în conflict cu președintele, alții au fost propulsați în politică. Ultimele exemple sunt Răzvan Ungureanu, pus premier direct de pe scaunul de șef SIE, și Teodor Meleșcanu, candidat la prezidențialele din 2014, tot din postura de șef SIE. Niciunul nu a avut succes și ambii au dispărut din peisaj.
Oricât de naivi și bine intenționați am fi, e greu de crezut că Hellvig și-a dat demisia pentru că a avut o zguduire interioară, a simțit, după opt ani la șefia SRI, că și-a „îndeplinit obiectivele”, a „modernizat instituția” și consideră că „pietrificarea în funcție” nu e benefică pentru democrație, la fel și expunerea pentru un timp îndelungat la informații secrete. Să fim serioși! Cauzele sunt probabil mult mai terestre și au de-a face cu planurile de viitor ale lui Hellvig și ale unei părți din PNL. A contat, desigur, și faptul că relația cu președintele Iohannis era probabil proastă, așa cum arată presa, iar printre motive se numără și eșecul înregistrat de legile securității naționale.
Dacă o instituție „reformată” a putut să producă niște legi care erau un atentat pe față la drepturile individului și întăreau puterea SRI peste măsură, probabil că Hellvig nu înțelege esența democrației și faptul că serviciile trebuie să se afle sub control civil. Mai exact, sub controlul parlamentului, așa prost cum e el, care era scos din joc. Altfel, abuzurile și derapajele nu pot fi împiedicate de nimic, tentația serviciilor fiind să meargă în această direcție. Scandalul public de atunci i-a pus pe Hellvig și Iohannis în defensivă, a trebuit să dea înapoi și să încuie legile la sertar. Ele erau opera comună a unor oameni din SRI și „experți” de la Cotroceni.
Să nu uităm că Hellvig a ținut până acum cel puțin două discursuri cu potențial electoral în care a revenit asupra legilor siguranței naționale, dar și asupra desprinderii SRI de Securitate, marote ale șefului serviciului secret.
Decidenții politici trebuie să se hotărască ce rol vor să atribuie serviciilor de informații, a spus directorul SRI într-un discurs ținut în fața studenților de la Universitatea Babeș-Bolyai.
„Nu putem fi în același timp un fel de pompieri chemați să stingă incendiile provocate de alții și apoi acuzați că le-am stins. Acesta este, de fapt, elefantul din încăpere și această discuție nu va putea fi evitată la nesfârșit.”
Elefantul avea însă inscripționate pe fildeși articole din legile cu pricina, iar șeful SRI nu s-a sfiit să trimită săgeți către criticii acestora. Mai exact, i-a acuzat că suferă de „securismul” care bântuie prin societate și care îi face să creadă că în spatele oricărei intenții se află o conspirație. Ceea ce e desigur deplasat, cum să crezi așa ceva despre SRI, unul dintre pilonii democrației românești, o fată mare!
Peste nici trei săptămâni, Eduard Hellvig și Mircea Geoană, care cochetează cu o candidatură la prezidențiale, au ieșit unul după altul cu discursuri care s-au atins într-un punct important. Mulți au văzut în această coincidență un start al campaniei electorale pentru că au fost trasate temele, una fiind recuperarea naționalismului.
Dar dincolo de toate acestea, de motivele ascunse sau de prestația de până acum a șefului SRI, adevărul este că PNL caută candidat la prezidențiale. E chiar presat. Indiferent de susținerea pe care președintele Iohannis și gruparea fidelă lui din PNL i-o acordă lui Ciucă, acesta este un candidat fără nicio șansă, lipsit de carismă, bolovănos, care a făcut și va continua să facă jocurile PSD, incapabil să producă o schimbare de strategie și de ritm. PNL a ajuns la 18%, arată ultimele sondaje de opinie. Mulți ar vrea să scape de Ciucă, dar așteaptă europarlamentarele pentru a face o mișcare.
În criză de lideri și de autoritate, aflat la căruța PSD, liberalii pot crede că Hellvig e o soluție. Poate se gândesc că bogăția de informații (compromițătoare) pe care acesta le deține le-ar putea fi utilă în războiul politic. Poate mai cred că în anul de până la alegeri populația nu-l va mai asimila cu spionii SRI. Greșit! Niciodată vreun șef de servicii secrete nu a avut succes politic în România. Populația nu-i iubește și îi consideră periculoși pentru democrație, iar reacția la legile securității a arătat cu prisosință asta. În plus, Hellvig e rigid, formalist, necarismatic și lipsit de verb, nu are profil de candidat.
Hellvig nu e străin de politică, a început în Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, după vreo trei ani a ajuns consilierul lui Crin Antonescu, a fost în guvernul Ponta și apoi la liberali, devenind un apropiat al președintelui Iohannis. Deci nu e un novice în materie de politică.
Întrebarea e: vrea el să revină și mai ales într-o poziție atât de expusă, precum cea de candidat? Nu știm și nu vom ști prea curând, pentru că Hellvig, despre care nu se poate spune că nu e inteligent, înțelege mai bine decât unii liberali exaltați că trebuie să se țină deoparte, o vreme, de scena publică.
În tot cazul, în situația în care PNL îl va pune candidat nu ar fi decât încă o dovadă a crizei profunde de oameni în care se află partidul: de la un general la un șef de servicii secrete. Dezamăgitor. //
