Hellvig, un Saftoiu 2? Ce urmareste tandemul Basescu-Udrea

Andreea Pora 20.02.2015

De același autor

Din punct de vedere politic, miscarea facuta de Iohannis prin nominalizarea lui Hellvig in fruntea SRI in contextul scandalului declansat de Udrea este abila. Numirea sefului SRI era o piatra de incercare pentru presedinte in contextul in care majoritatea parlamentara apartine PSD si cred ca in alegerea lui Hellvig a contat si asta. Omul- retras, discret, aflat mereu in umbra unor lideri pe val, cu un bun simt al orientarii in spatiul complicat al politicii-, nu va ridica probleme la votul in parlament. De altfel, mai toate partidele si-au anuntat sustinerea, temporizarea anuntata de Ponta “discutam mai intii in grupurile parlamentare” este doar joc de imagine ca sa nu dea impresia ca bate din calcaie in fata lui Iohannis. Oricum, totul s-a negociat in prealabil. Despre competentele lui Hellvig in materie nu se stiu prea multe, dar pozitiile recente in ce priveste orientarea euroatlantica sunt corecte, desi trebuie sa remarcam o nuanta: axa Bucuresti-Washington nu va mai trece prin Londra ci prin Berlin. Mira pe careva? Raportarea la Rusia este si ea transanta si radicala (“neoimperialismul rusesc”), iar reactia de dupa nominalizare a fost clara in privinta prioritatilor SRI: “intarirea statului de drept”, “combaterea coruptiei si dezvoltarea capacitatilor de aparare a sigurantei nationale”. Mesajul pica la fix (poate prea la fix) in valvataia momentului, cind se incearca decredibilizarea serviciului si s-a pus insistent intrebarea daca nu cumva scopul este sugrumarea conductei de informatii dinspre SRI spre DNA, cu efecte asupra dosarelor si anticoruptiei. Poate de aceea finalul postarii lui Hellvig merita o atentie speciala: “Sunt ferm convins că o democrație funcțională are resorturile necesare pentru ca statul și propriii cetățeni să se afle întotodeauna de aceeași parte a baricadei. Cu o condiție: ca toate instituțiile să acționeze conform regulilor democrației și ale societății deschise”. Ce a vrut sa spuna, ca pina acum nu au actionat asa? Si la ce institutii se refera, la insusi SRI sau la altele? Trebuie mentionat tot in acest context agitat si anuntul ferm al presedintelui Iohannis: Coldea nu va fi schimbat. Ghinion, Udrea.

In afara de considerentele pragmatice ale aritmeticii parlamentare- Iohannis nu-si putea asuma o respingere a nominalizarii la sefia SRI- mai sunt si alte resorturi la fel de importante. Hellvig este ceea ce se numeste un “om de casa”. Desigur, a fost pe la casele mai multora, penultima (inainte de cea a lui Iohannis) fiind a lui Antonescu. Aici este de remarcat iuteala de picior cu care Hellvig a sarit dintr-o barca in alta, reusind ca din tutar al lui Antonescu sa devina omul de incredere al lui Iohannis. Este o abilitate, care, mie personal, imi spune multe despre consistenta caracterului. Oricum, Hellving nu e singurul si nu iese din peisaj. Altfel spus, Iohnnis a preferat, normal pina la urma, sa-si plaseze la SRI un personaj in care are incredere si prin intermediul caruia poate afla/controla ce se intimpla in interiorul serviciului. Dar mult mai important: sa nu ne imaginam ca aceasta numire nu are girul partenerilor din NATO, tinind cont de rolul SRI in zona. Cred ca la intilnirea cu liderii politici chemati la Cotroceni pentru discutii, aceasta a fost prima informatie pe care Iohannis le-a transmis-o. Cine sa se puna contra?

 

S-a vorbit insistent dupa anunt de faptul ca presedintele “rupe traditia” instaurata de Basescu de a pune in fruntea serviciilor oameni din opozitie si nu prea conectati la politic. Cred ca ne-a lasat memoria, inceputul de mandat al lui Traian Basescu nu a stat deloc in sub acest semn si ar fi bine sa nu rescriem istoria. Fostul presedinte a mentinut in functie timp de doi ani sefii SRI si SIE pusi de guvernarea Nastase, lucru care la vremea respectiva a ridicat mari semne de intrebare. Radu Timofte (SRI) si Gheorghe Fulga (SIE) si-au dat demisia in iunie 2006 drept consecinta a scandalului declansat de fuga din tara a lui Omar Hayssam. Ce a urmat a fost rezultatul unor negocieri politice si compromisuri. La SIE Basescu l-a pus pe Claudiu Saftoiu, a carui singura calitate era aceea de sot al apreciatei sale consiliere Adriana Saftoiu. Greseala s-a vazut repede, Saftoiu a stat doar 5 luni in functie si a plecat cu un sir zornaitor de tinichele de coada. Ramin de trista notorietate episodul in care a “uitat” sa-l informeze pe premierul Tariceanu despre muncitorii romani retinuti de mai multe luni la o baza americana sau cel de la Comisia Voiculescu ( formata din PSD-PNL-PC pentru a-l acuza pe Basescu in vederea suspendarii) in fata careia a declarat ca SIE detine tehnica proprie pentru inregistrarea convorbirilor telefonice, lucru interzis de lege, ba mai mult, ca aceste interceptari au fost facute cu avizul expres al procurorului general, alt lucru interzis de lege, mandatul dindu-l judecatorul. Dupa aceste ispravi, Saftoiu a inceput sa “dea din casa” si a devenit un adversar al presedintelui.

 

Sa mergem insa cu comparatiile mai departe. Numirea pesedistului George Maior a fost rezultatul unui troc politic cu PSD, presa vremii e plina de detalii, s-a negociat numirea lui Saftoiu contra voturile pentru Maior. Au fost greseli si gafe inerente inceputul de drum, asa cum, sa ne aducem aminte, a fost si numirea lui Copos, acum aflat in inchisoare, omul “solutiei imorale” numita Voiculescu, in functia de vicepremier. Desigur, pe parcurs Traian Basescu a invatat devenind politicianul redutabil pe care il cunoastem, iar “traditia” sefilor serviciilor din opozitie a functionat bine pina aproape de final. Caci finalul, trebuie s-o spunem, nu a fost dintre cele mai glorioase. George Maior, caruia nu i se poate contesta reformarea SRI si excelenta functionare a tandemului cu DNA in lupta impotriva coruptiei, a facut “jocuri” de partea lui Ponta, cum spune insasi Udrea. Iar Melescanu la fel, daca stam sa ne gindim la candidatura cu cintec de la prezidentiale si la numirea lui la Cancelaria lui Ponta pe functia de consilier de stat.  

 

Iohannis a vorbit in scurta conferinta de presa de la desemnarea lui Hellvig despre “calmul” care ar fi bine sa se instaureze in zona SRI. Complicat. Fara indoiala, serviciile sunt vulnerabilizate de scandalul Udrea si se ridica semne de intrebare justificate asupra implicarii lor in politica si in ce priveste controlul lor civil. Comisia parlamentara este in momentul de fata o gluma proasta, dar solutiile concrete nu se intrevad si aici ar fi o provocare pentru Iohannis. Dar cel mai important este ca DNA sa continue sa primeasca informatii de la SRI, sa nu fie taiata conducta. Pentru ca lupta impotriva coruptiei trebuie sa continue asa cum o vedem acum, adica tavalug, indiferent sau, mai bine spus, in pofida campaniei de temporizare sub verse si perverse motive.

 

Asa cum decizia lui Iohannis in privinta lui Hellvig merita discutata si analiza pe toate fetele, cu luminile si umbrele ei, mai ales ca urmeaza cea de la SIE, la fel trebuie disecate si ratiunile pentru care Traian Basescu in tandem cu Elena Udrea o ataca la baioneta. In privinta lui Udrea lucrurile sunt mai clare: are doua (deocamdata) dosare penale, inca o cerere de arestare preventiva pe teava, impotriva ei procurorii aduc acuze grele si femeia se apara atacind. E pielea ei in joc, pina la urma. Dar intuim din tot ceea ce posteaza pe facebook si din jurnal motivele razboiului declansat impotriva lui Coldea. Reiese ca Maior se pozitionase de partea lui Ponta si Coldea de cea a lui Iohannis. Asa o fi, nu avem suficiente argumente si probe. Dar, daca chiar e asa, nu pot sa nu remarc ca generalul Coldea a fost de partea “corecta” a lucrurilor. Mai ales ca toata lumea se astepta, exista o resemnare in societate in sensul acesta, ca serviciile sa se suie pe corabia celui care se profila fara dubiu a fi invingatorul, adica Ponta. Ca pozitionarea lui Coldea a fost indusa de partenerii NATO sau de alte ratiuni care acum ne scapa, in linii generale a fost benefica pentru Romania. Nu vreau sa ma gindesc cum ar fi fost cu Ponta presedinte si partidul-stat inhatind chiar totul in tara asta! De altfel, daca e sa ne raportam la folclor si sa punem lucrurile cap la cap, au fost momente-cheie in istoria acestor 25 de ani cind serviciile au mers in linia buna, democratica, occidentala. Personal nu sunt foarte convinsa de astfel de scenarii ( nu cred ca serviciile pot influenta intr-o asa masura votul popular si face jocurile), dar daca victoria lui Constantinescu in fata lui Iliescu, a lui Iliescu in fata lui Vadim, a lui Basescu in cea a lui Nastase si a lui Iohannis a lui Ponta s-a datorat si lor, nu cred ca avem de ce regreta. Repet, imaginati scenariile inverse!

 

Vedem acum, din ceea ce spune Udrea, iarasi, iau cu semnul intrebarii orice afirmatie, ca Maior il voia pe Ponta presedinte si nu pe Iohannis. Ca si Udrea, de altfel, care isi facea socoteala ca Iohannis va fi scos din cursa si ea va intra in turul doi cu Ponta ( sa ne amintim cit tam-tam au facut ea, Basescu si Ponta pe tema asta, spunind clar ca Iohannis va fi declarat incompatibil si ca va trebui sa se retraga din cursa sau ca, daca va cistiga, isi va pierde mandatul). Lasind la o parte ipoteza blatului, cum putem interpreta urmatoarea afirmatie din jurnal: „La un moment dat aflând că la sediul SRI din Băneasa se duc Eduard Hellvig și Petrache de la Ilfov, la Coldea, să se pună de acord pe diverse lucruri legate de Iohannis și că aceștia spuseseră că i-a asigurat Coldea că nu va fi declarat incompatibil până la alegeri Iohannis, m-am dus să-i spun lui Maior că se lucrează împotriva lui Ponta cu aceste metode.” Pe de o parte Udrea spune ca gen. Coldea avea puterea sa influenteze judecatorii de la Inalta Curte (condusa de Livia Stanciu), lucru extrem de grav si care afecteaza credibilitatea acestei instante dat fiind faptul ca Iohannis chiar a fost absolvit de incompatibilitate (cred ca se impune o reactie a ICCJ), pe de alta se ducea la Maior sa raporteze ca “se lucreaza impotriva lui Ponta”. Intelegem acum cit de mult isi dorea Elena Udrea sa iasa Ponta presedinte. De ce, asta e o alta discutie, dar cind asistam la ceea ce i se intimpla putem avea o explicatie. 

 

Iesirea lui Traian Basescu este, pe fond, in aceeasi logica. Este un atac extrem de dur la adresa lui Iohannis, o revenire la retorica de pina la turul al doilea al alegerilor “premierul de la Grivco” si o acuza care se vrea bine tintita. Dar nu e. Ceea ce uita Basescu este ca se adreseaza strict celor 5% care au votat-o pe Udrea, restul de 6,3 milioane de romani l-au votat pe Iohannis in pofida acuzelor de a fi fost “premierul de la Grivco”. E limpede ca Traian Basescu se plaseaza in opozitie cu Iohannis si nu cu Ponta, asa cum a facut destul de transparent si in campanie motivat fiind de sustinerea protejatei acuzata acum de coruptie, vrind sa-i submineze acestuia mandatul. A inceput insa cu stingul, analogiile cu inceputul sau de mandat in privinta SRI si SIE si cu “solutiile imorale” nefiindu-i deloc favorabile. Are insa sanse reale Basescu in acest demers? Nu prea mari, dar nici neglijabile. Cit timp PSD se afla la guvernare chestiunea e mai complicata, dar daca PNL va cistiga puterea intr-un fel sau altul (alegeri, schimbare de majoritate) se va putea inscrie in corul anti-Iohannis alaturi de PSD. Putini insa vor accepta ca ratiunile nu sunt la fel de meschine.

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22