De același autor
Repetatele dezvăluiri ale putregaiului de la cea mai înaltă instanţă nu-i impresionează nici pe politicieni, nici pe înşişi magistraţii.
Cazul „reţeaua Costiniu-Voicu“ pare parfum de tei pe lângă cel ieşit la lumină zilele acestea. Dacă acolo era vorba de doar doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unul fiind Florin Costiniu, şeful Secţiei Civile, şi de o şpagă de vreo 260.000 de euro pentru aranjarea unui proces, de data aceasta sunt implicaţi de nici mai mult, nici mai puţin de 11 judecători de la ÎCCJ, cercetaţi de DNA. Nume grele: Gabriela Bârsan, şefa Secţiei de Contencios Administrativ, cea la care, aşa cum spunea România liberă la vremea respectivă, apelase însuşi Costiniu pentru sentinţa favorabilă pe care i-o ceruse Voicu, bătând cu ghiulul peste plicul cu bani, Iuliana Puiosu, de la aceeaşi secţie, plus Corina Corbu şi Nicolae Măniguţiu, tot de la Contencios, şi un judecător de la Secţia Penală, care ar fi dat avizul pentru interceptarea telefoanelor şi şi-ar fi avertizat prieteneşte colegele că li se pregăteşte ceva. Mai sunt cercetaţi prealabil încă 6 judecători care ar urma să dea declaraţii de făptuitor. Mita, dată de afaceristul Gabriel Chiriac, un Cătălin Voicu mai spălăţel, şi transmisă de avocata, fostă judecătoare şi ea, Claudia Gherbovan-Silinescu, nepoata fostului adjunct la Serviciul de Informaţii Externe, generalul Tudor Constantin Silinescu, era, aşa cum se cade în cazul unor doamne judecător, sub forma colierelor cu pietre preţioase, a excursiilor în Malayezia şi Indonezia, a avioanelor clasa business şi chiriilor plătite în imobile din Paris.
Precum vedem, corupţia colcăie din plin la Secţia de Contencios, acolo unde se judecă procesele economice, între firme şi companii. Procese cu miză mare, bani mulţi şi care îi fac pe investitorii străini să se gândească de două ori înainte de a se avânta pe meleagurile noastre, cărora li s-a dus vestea că fie mori cu dreptatea în mână, fie ungi sistemul cu un procent consistent din profit. Contenciosul e găina cu ouă de aur, iar Penalul tărâmul marilor complicităţi, unde magistraţii s-au transformat într-un soi de gardă pretoriană a politicienilor.
Problema e că repetatele dezvăluiri ale putregaiului de la cea mai înaltă instanţă nu-i impresionează nici pe politicieni, nici pe înşişi magistraţii. Ba am putea spune că, pe măsură ce puroiul se arată în toată splendoarea lui, de aceea respectivii îi pun prişniţe şi îl descântă pentru viaţă lungă şi noroc la bani. Costiniu a fost pedepsit cu pensionarea şi cu 15% din salariul pe o lună, Gabrielei Bârsan CSM i-a reperat onoarea şi a sesizat Clubul Român de Presă după articolul din România liberă, iar Vioricăi Costiniu i s-a dat undă verde să judece speţe de tipul celor în care este implicat soţul ei. Aceste scandaluri de corupţie ne ajută să înţelegem mai bine de ce parlamentarii, putere şi opoziţie umăr la umăr, în absenteism şi boicot, au respins legea care urma să schimbe regulile de acces la Înalta Curte şi ar fi dat o şansă însănătoşirii corpului de magistraţi. Înţelegem şi de ce CSM, în frunte cu reformiştii vopsiţi, Dumbravă şi Danileţ, şi-au frecat bucuroşi mâinile după ce legea a căzut şi au făcut discret un semn cu degetul mijlociu către societatea civilă pe care au reuşit s-o păcălească. Căci, nu-i aşa?, corupţia trebuie prezervată cu orice preţ! Nu trebuie să-i lipsească nicio verigă. Pentru că altfel sistemul, cel care le dă tuturor, cârlani sau bătrâni inamovibili îndulciţi la salarii nesimţite, şpăgi şi greve, s-ar sparge. Sau măcar s-ar fisura.
Umăr la umăr |
---|
Scandalurile de corupţie ne ajută să înţelegem mai bine de ce parlamentarii, putere şi opoziţie umăr la umăr, în absenteism şi boicot, au respins legea care urma să schimbe regulile de acces la Înalta Curte şi ar fi dat o şansă însănătoşirii corpului de magistraţi |
D-aia nu o să vedem niciun înalt magistrat după gratii şi d-aia politicienii sunt scoşi basma curată, după ani de termene târâte prin instanţe, ultimul la rând fiind deputatul PSD Ion Dumitru, achitat de ÎCCJ, Secţia Penală, în dosarul Romsilva 2. O mână o spală pe alta, iar fără aceste două cârje – parlamentul şi Înalta Curte –, România nu ar fi ajuns să bată ruşinos la porţile Schengen. De ani buni, rapoartele pe justiţie ale Comisiei Europene exact spre aceste instituţii arată cu degetul. Ce folos? Interesele personale ale acestor două găşti sunt prea mari pentru a avea vreo ezitare în a amaneta viitorul naţiei (ca să folosesc un limbaj atât de drag lor).
Demantelarea acestei noi reţele din ÎCCJ nu va avea, din păcate, rezultate spectaculoase, aşa cum n-a avut nici cazul Costiniu-Voicu. La doar un an de atunci, înalţii magistraţi au căpătat iarăşi curaj într-ale şpăgii şi traficului de influenţă, susţinuţi tacit de complicitatea CSM. Vor fi judecaţi îndelung şi temeinic de colegii lor din „Marea Adunare“ a ÎCCJ (vorba răposatei, că tot e cool fiecare zicere şi pereche de chiloţi ai tovarăşei), până când se vor pierde în adâncurile memoriei colective. Efectul cu adevărat spectaculos va fi însă intrarea într-o nouă fază a luptei dintre taberele politicieni-înalţi magistraţi, pe de o parte, şi ANI-DNA, pe de alta. Cea a punerii pe butuci a singurelor două instituţii care mai sunt o barieră în calea corupţiei la liber. Momentul se apropie şi doar biletul MCV mai stă de strajă. //