Infringerea lui Ponta si a gastii pesediste. O lectie istorica

Este cea mai usturatoare infringere a PSD incepind din 1996 incoace. Un dezastru. Cu atit mai mare cu cit PSD domina tara, avea tot, absolut tot, si nu s-a dat in laturi de la nicio mizerie pentru a cuceri puterea absoluta. Inteleg oare Ponta si gasca de pesedisti obraznici, aroganti si prea siguri pe ei de ce au pierdut atit de rasunator?

Votul de duminică nu a fost pro-Iohannis, ci unul majoritar anti-Ponta, anti-PSD. A fost un val de revoltă și de ură, o teamă terifiantă că țara va încăpea complet pe mâ­­na partidului-stat, a ace­s­tui impostor ale cărui prin­cipale „calități“ sunt tu­peul, minciuna și dis­pre­țul. Au mai contribuit sen­timentul apăsător că ani buni nu vom mai putea scăpa de ei, că după ce vor pune mâna pe întreaga putere vor folosi orice mij­loc pentru a sugruma jus­tiția, a-și elibera penalii și anihila opozanții. Senzația de sufocare a fost dusă la paroxism de murdăriile și pro­paganda deversate zilnic de televiziunile mogulilor Ghiță și Voiculescu. Plus ne­si­gu­ranța în raport cu orientarea occidentală, într-un context internațional extrem de complicat și riscant. Bomboana pe colivă a fost premeditarea cinică prin care au în­cercat să blocheze votul din diaspora. Aces­ta a fost dușul rece, declanșatorul. Pon­ta și echipa au împins lucrurile din­colo de limita acceptabilului și supor­ta­bilului. Au generat o veritabilă revoluție a votului în cele două săptămâni dintre tu­rul unu și turul doi.

Înțelege oare Ponta că nu l-au ajutat nici revărsarea deșănțată de pomeni, legile schim­bate prin ordonanțe de urgență, cam­paniile de linșare a lui Iohannis, de o jos­nicie fără precedent, antibăsismul fe­ro­ce și șmecheria unsuroasă prin care a vrut să oprească votul românilor din străi­nă­tate? Că, de fapt, toate i s-au întors în­zecit în față? Că vinovată nu e nici ma­și­năria de vot a lui Dragnea, care, între al­tele fie spus, a funcționat impecabil (do­vadă votul pe listele su­pli­mentare) și nici „trădarea“ baronilor, ci pur și simplu faptul că Pon­ta & comp. au umilit prea mulți oameni. Au reușit să inducă groaza că România se va întoarce cu vreo 20 de ani în urmă.

S-a votat împotriva lor cu se­te, cu ură, cu un spirit de revanșă pentru toate cele înghițite în acești doi ani și jumătate. S-au răsculat nu doar românii din diaspora, ci și tinerii, oamenii informați, Facebook-ul, tot ce le-a scăpat de sub control. O re­voltă împotriva mur­dăriilor și minciunilor aruncate sistematic în spațiul public de ma­șinăria televizată - Antena 3 și RTV - ca­re i-a servit. Este o victorie a spațiului liber, a democrației și a valorilor occiden­tale împotriva ma­ni­pu­lării de tip kaghe­bist. Un eșec al pro­pa­gandei; mecanismul de spălat creiere s-a uzat.

Ponta și PSD au pierdut pe mâna lor. Și vor pierde în continuare. Pentru că Ro­mâ­nia a ales să spună NU imposturii, dis­prețului, hoției arogante și exercitării dis­creționare a puterii. Românii au ales un neamț despre care nu știu multe lucruri, decât că este „altfel“. Iată, la 25 de ani de la revoluție, mândria de a fi român a că­pătat chipul neamțului Iohannis.

Ce va urma? Va rezista PSD cutremurului? Dacă ne uităm la ceea ce a pățit Geoană - a cărui înfrângere a fost mult mai puțin rușinoasă, doar 70.000 de voturi dife­rență, și în fața unui adversar de calibrul lui Băsescu -, Ponta ar avea șanse minime să supraviețuiască. Dacă nu ar fi premier. Înlăturarea lui de la șefia PSD și a gu­vernului echivalează cu pierderea puterii. Oricât ar vrea baronii și tovarășii de gașcă să-l arunce pe Ponta la coș ca pe o măsea stricată, n-o pot face, trebuie să-l mai fo­losească o vreme, măcar până trece valul. I-am văzut luni după-amiază pe liderii în­cropelii USL jurându-și credință, pero­rând unirea în jurul scaunelor, plângăcioși și capabili de cedări de neimaginat îna­inte. Erau speriați că, odată valul de­clan­șat, îi va mătura cu totul. Ponta a promis le­gislația pentru votul din diaspora, res­pingerea amnistiei și grațierii, aviz fa­vo­rabil pentru toți penalii cărora DNA le ce­re urmărirea sau arestarea - inclusiv pen­tru faimoasa Andronescu. A cerut trist „de­cență și tăcere“, dar și reformarea par­tidului. Greu moment. Strângerea rân­du­ri­lor în fața pericolului nu e ceva nou, PSD a știut mereu să se replieze și să opereze sacrificii ritualice. E specialist în me­ta­mor­foze de ochii lumii și la comandă. Deși Pon­ta dorește să-i păstreze alături pe Drag­nea, șeful campaniei dezastrului, și chiar pe Meleșcanu, rotiță împortantă în declanșarea tsunamiului din diaspora („to­tul decurge perfect, românii din Paris să meargă să voteze la Nancy, un oraș atât de frumos“), dintr-o solidaritate specifică frăției tâlharilor, nu-i va fi ușor: partidul are nevoie de sânge.

Câteva sunt necunoscutele și certitudinile momentului pentru PSD. În primul rând, e clar că justiția le-a scăpat de sub control mulți ani de acum înainte - procurorii ră­mân la post, dosarele vor curge, pușcăriile îi așteaptă. Acesta este motivul de fond pentru care PSD are cele mai mari șanse să se destructureze, iar Ponta să fie tras în țepele pe care le pregătea pentru „bă­siști“. A doua certitudine ține de fali­mentul mașinăriei de împroșcat mizerii, care va fi obligată să se replieze, nefiind exclus să-și devoreze copiii și părinții la aceeași masă. Incertitudinile sunt însă mult mai multe. Rapiditatea anunțului uni­tății cu orice preț arată că dincolo de el pândește trădarea. Refacerea majorității parlamentare și căderea guvernului poate fi o chestiune de doar câteva luni. Iohan­nis însuși este o mare necunoscută. Deși pesediștii și Ponta i-au făcut portretul în cele mai groase tușe, neamțul le scapă, ca dovadă, au greșit strategia de atac. Deo­camdată, PSD se confruntă cu una dintre cele mai grave crize din existența sa, a pierdut pe propria mână și caută să sal­veze ce se mai poate. //