De același autor
Indiferent de nuanţe, liderii puciului USL-ist au un scop comun: şefi la Parchete care să pună dosarele la păstrare în fişetul lăsat moştenire de Rodica Stănoiu.
Perspectiva de a nu reuşi să-şi impună oamenii în fruntea Parchetului General şi a DNA până în alegerile parlamentare pare să îi scoată din minţi pe liderii USL. Dacă n-au reuşit cu puciul din vară, încearcă acum cu metoda soft: şmecheria marca Pivniceru. În paralel, presiunile exercitate de Ponta şi Antonescu îmbracă forme care nu fac decât să întărească ideea că cei doi
n-au nicio treabă cu funcţionarea statului de drept sau cu intransigenţele Comisiei Europene. Mizele numirilor sunt uriaşe, dar în planuri complet diferite, care se bat cap în cap. N-ai cum să împaci nevoia puşcăriabilă de a-i controla pe procurori la dosare cu ceea ce-ţi cere Comisia Europeană, adică să-ţi iei mâinile politice de pe ele.
Prinşi în această ecuaţie fără soluţie, Ponta şi Antonescu îşi dau, fiecare pe limba lui, măsura capacităţii de a ţine la distanţă lumea civilizată. Ponta susţine nici mai mult, nici mai puţin că „parchetele şi CSM trebuie să se afle sub controlul parlamentului, pentru a avea siguranţa că nu sunt folosite niciodată în bătălii politice“. Indiferent dacă uită, minte sau chiar nu pricepe mecanismele separaţiei puterilor în stat, declaraţia lui Ponta a produs probabil stupoare la CE, anulând dintr-un condei toate asigurările oficiale oferite lui Barroso şi Reding. La rândul lui, Antonescu îşi continuă răfuiala cu „birocraţii de la Bruxelles care duc Europa de râpă“, susţinând că numirea lui Kövesi la DNA ar fi „scandaloasă şi inacceptabilă“, pocnindu-i din mers o scatoalcă şi kamaradului Ponta, care, mai sensibil din fire şi cocoşat sub crucea guvernării, nu are muşchii şi nervii necesari momentului. „În locul lui aş fi procedat altfel“, spune iritat Crin, avertizându-l că „nu vrea să-i facă greutăţi“. Nici nu poate, pentru că, deocamdată, USL stabileşte candidatul la prezidenţiale. După, e altă discuţie. Indiferent de nuanţe, liderii puciului USL-ist au în această privinţă un scop comun: şefi la Parchete care să pună dosarele la păstrare în fişetul lăsat moştenire de Rodica Stănoiu.
Misie grea, atâta vreme cât CE stă de veghe cu MCV-ul şi nu se lasă păcălit cu una, cu două. Disperarea USL este atât de mare, încât a făcut câteva greşeli capitale în procesul schimbării şefilor Parchetelor. După eşecul misiunii iniţiale, încredinţate Monei Pivniceru - înlocuirea la ceas de seară a lui Kövesi şi Morar -, s-a adoptat linia duplicităţii: netransparenţa criteriilor de selecţie, a interviurilor şi momeala postului de la Bruxelles oferit lui Kövesi, în speranţa că aceasta va renunţa la candidatura la DNA. Chemată la ordine de „madam“ Reding, presată de Ponta şi Antonescu, aflată la indulgenţa financiară a PNL (prietenii ştiu de ce!), după ce a renunţat la pensia specială de magistrat, Mona Pivniceru a fost băgată în corzi. CSM a sesizat CE în privinţa netransparenţei procesului, aşa încât, chiar dacă şi-a ţinut pentru ea selecţia primară, audierea finală va fi publică. (Pivniceru ar trebui să-i facă alesului un training, să n-o dea prea tare în bară în faţa jurnaliştilor, alţii decât Gâdea şi banda). Mai rău, argumentul folosit pentru numirea lui Kövesi la Bruxelles – „experienţa şi calităţile profesionale care o recomandă pe deplin pentru ocuparea unui astfel de post“ – devine indirect o recomandare pentru şefia DNA. E de „neînţeles“, vorba lui Crin. Adică, doamna care a „instrumentat dosare politice“ la comanda dictatorului este bună pentru Bruxelles, dar proastă pentru DNA? Greu de explicat.
Şi mai greu de demonstrat va fi că există, aşa cum bate Ponta şaua, „procurori mai buni decât Kövesi şi Morar“. Or exista, dar nu pe listele candidaţilor la şefia parchetelor. Parte din lista celor 11 candidaţi pare ieşită direct din monitorizările societăţii civile. Cu vreo trei-patru excepţii, în care intră şi Kövesi, aspiranţii au un trecut de-a dreptul glorios, încât, nu doar „birocraţii“, ci chiar şi preşedintele Băsescu va avea toate motivele să zică pas. Câteva exemple. Tiberiu Niţu, fost prim-adjunct la Parchetul General şi fost membru al trupelor de Securitate, a „participat la restabilirea ordinii“ la mineriadă şi revoluţie. Gheorghe Cornescu a fost prieten de şpriţuri cu Fane Căpăţână. Viorica Stoica a fost pusă sub urmărire penală pentru nereguli sesizate în dosarul de evaziune al lui Ştefan Rizea. Constantin Sima este un apropiat al lui Iliescu de prin anii 1990, în timp ce Elena Hach e o apropiată a Monei Pivniceru, care a susţinut-o degeaba în 2010 pentru un post în CSM. Gheorghe Mota şi Paula Tănase au fost revocaţi din CSM pentru ingerinţe în activitatea subordonaţilor. Ioan Irimie a fost revocat din funcţia de şef al Serviciului Teritorial Cluj al DNA. Şi tot aşa, dar nu-mi permite spaţiul. Lista e atât de nesigură, încât nici măcar partidul cu trei Antene al lui Voiculescu sau securiştii reciclaţi la PNL, adică Roşca Stănescu (Antonescu zice că îl pune pe lista parlamentară împreună cu profesorul, curat independent, Vlad Nistor. Aferim!), nu prea ştiu pe cine să mizeze ferm.
Spre disperarea editorialistului din puşcărie, Năstase (inconştienţilor, „pierdeţi alegerile“), USL pare să fi înţeles că Băsescu a câştigat runda asta. CSM joacă un rol important aici, nimic nu-l va putea forţa să-şi dea avizul înainte de 30 de zile. Iată motivul pentru care Gâdea şi banda îl linşează, seară de seară, pe judecătorul Cristian Danileţ, iar „slujbaşii tripletei Ponta-Antonescu-Voiculescu din CNA“, în frunte cu Răzvan Popescu şi Christian Mititelu, asta ca să întorc sintagma preferată a protejatului lor, refuză să-l penalizeze. Că aşa e ordinul de la partid. (Da sau nu?) Iată motivul pentru care, dacă nu poate să le desfiinţeze, Ponta vrea CSM, parchetele, CCR, ICR şi tot ce nu bate din pinteni în faţa USL, în subordinea parlamentului. Altfel spus, cine nu-i cu noi îl încarcerăm la parlament. //
