De același autor
Au trecut șapte ani de când proaspăt alesul președinte anunța proiectul de reformare a Educației, cumva de la sine înțeles pentru un profesor. Scuza primului mandat a fost lipsa majorității parlamentare. În epoca Dragnea alta a fost prioritatea: oprirea asaltului asupra Justiției, cu tot ce a însemnat asta. Care a fost însă un eșec, cu excepția blocării Ordonanței 13 prin masive proteste de stradă. Restul - masacrarea legilor justiției și a codurilor penale, demiterea lui Kovesi, înființarea Secției Speciale etc. - au fost bifate de PSD. Și așa au rămas până azi dintr-un motiv simplu: UDMR, care s-a aflat în cârdășie cu regimul Dragnea, și care are acum susținerea tacită a unei părți din PNL, refuză să îndrepte stricăciunile făcute de PSD.
Te-ai fi așteptat ca în compensație, având atâția ani la dispoziție, președintele și echipa de „experți” să scoată un proiect al României Educate de-a dreptul revoluționar, cu viziune și coerent, care să poată fi transformat în lege imediat, pentru ca anul viitor să fie pus în practică. Când colo, avem pe masă un soi de declarație de bune intenții, cu prevederi care se bat cap în cap, fără nicio logică, cu „obiective” care sună a program electoral cu autor necunoscut. E vreun partid care să nu fi spus că vrea reducerea abandonului școlar sau a analfabetismului funcțional? Nu. „Noutatea” proiectului e că cifrele obiectivelor sunt umflate din pix ca pe vremea cincinalelor (reducerea cu minimum 50% a ratei de analfabetism funcțional astfel încât să ajungă la cel mult 20% până în 2030, creșterea ratei de angajare a absolvenților de învățământ profesional, până la 80% în primul an după absolvire). Impresionant! Păcat că nu aflăm și cum se vor întâmpla aceste minuni. Și, mai ales, cine le va implementa, că doar nu se așteaptă prezidentul să mai fie PNL la guvernare până în 2030.
Pe de o parte, Iohannis a vrut să facă tabula rasa cu raportul elaborat de echipa condusă de Mircea Miclea, care era un diagnostic exact și excelent documentat al situației învățământului, rodul a doi ani de muncă, iar pe de alta, a încercat să reșapeze unele idei din legea Funeriu. Nu i-a ieșit, tocmai pentru că nu există o viziune, de aici fracturile în punctele-cheie ale proiectului.
Nimeni nu a reușit să explice, de exemplu, cum se împacă bacalaureatul unic, pe un trunchi comun, cu cele trei filiere: teoretic, vocațional și profesional. Mai exact, cum poate fi BAC-ul „unic” la real și uman? Vor da matematică cei de la uman, vor avea subiecte ca la mate-info? Atunci asta înseamnă schimbarea programelor, a curriculei. Mai poate însemna și scăderea ștachetei, adică subiecte ușoare, eventual, la nivelul celor de la profesională. Că doar așa pot fi atinse obiectivele. Ce rost mai are să faci filiere la liceu, dacă BAC-ul e același pentru toți – nu explică niciunul dintre numeroșii experți necunoscuți. Dar poate că BAC-ul va fi cu subiecte diferite, cu materii la alegere, ca și acum, și doar a fost botezat pompos „trunchi comun”. Nu știm, iar Iohannis tace chitic și nu spune nici ce crede el și nici de ce merge împotriva curentului european, cel al BAC-ului diferențiat. Pe care până și Andronescu intenționa să-l introducă.
Ce să mai spunem despre ideea examenului de admitere la liceele de elită înaintea Evaluării Naționale. Să nu ne ascundem după deget, liceele de elită au existat și există în România, aceleași de zeci de ani, le putem găsi în topul mediilor de la Evaluare și BAC. Problema e că subiectele de la Evaluarea Națională sunt concepute pentru un nivel mediu, dacă nu chiar submediocru, iar elevilor care intră la aceste licee (cu note uriașe) nu le sunt testate adevăratele competențe. Ce se va întâmpla cu elevii care nu reușesc să intre la aceste licee, deși au note mari? Răspunsul e simplu: vor ajunge prin repartizarea computerizată de după Evaluarea Națională la licee cu mult sub nivelul lor, pentru că la cele de top toate locurile se vor fi ocupat după admitere. E o evidență care se impune, nu trebuie să fii nu știu ce specialist sau expert pentru asta. S-a ajuns la această formulă care, orice s-ar spune, mărește inechitățile și segregarea valorică doar pentru că nu s-a vrut preluarea variantei din legea Funeriu, în care nota de la examenul de admitere avea o pondere de 30%. (art. 76 din Legea 1/2011). Nu se vrea nici ridicarea gradului de dificultate a subiectelor la Evaluarea Națională, pentru că atunci ar scădea dramatic procentele și nu s-ar mai putea lăuda miniștrii și guvernele cu promovabilitatea la hectar.
Mulți spun că acestea sunt „detalii”, că legea va fi cea care le va regla. Aici e marea problemă: legea va fi făcută de guvern, care a pupat cu duioșie pe obrăjori proiectul pentru că venea de la președinte, iar Cîțu are nevoie de susținerea acestuia în lupta cu Orban. Dar ministrul educației este Sorin Cîmpeanu. Un domn care deunăzi spunea că nu vede nimic rău în faptul că elevii iau meditații, că e normal să fie așa. E normal încă de pe vremea lui Ceașcă doar pentru că sistemul de educație e falimentar și scoate pe bandă rulantă analfabeți funcțional. Altfel nu e normal nicăieri în lume să dublezi profesorul de la școală cu un meditator. Dar Sorin Cîmpeanu e din categoria Andronescu, la fel de lipsit de anvergură, doar că acum a schimbat inelul pe care îl pupă. Așa va fi legea educației, dacă va fi. Iar când va ieși din parlament cu amendamentele PSD, AUR și UDMR, va fi o caricatură. Un lucru e clar, raportându-ne și la experiența lui Băsescu, legea sau un alt pact pe educație trebuie negociate în prealabil cu opoziția, altfel se alege praful. Cred că știe și Iohannis asta, de aceea există suspiciunea rezonabilă că schița prezentată zilele acestea este din ciclul „Mircea, fă-te că muncești”.
