De același autor
Războiul între palate - deja putem vorbi despre așa ceva - se anunță unul de uzură și neuzual. Ponta e obișnuit cu Băsescu și joacă în acest registru. S-ar putea să aibă surprize.
Scenariul organizării unui exit cât de cât onorabil pe motiv de ligamente, menisc și incapacitate, prelungită peste cele 45 de zile prevăzute în Constituție, de exercitare a funcției putea fi al unui film în care joacă oameni responsabili. Nu e cazul lui Ponta sau al PSD, dispuși să arunce țara într-o criză politică prelungită și să declanșeze un Jihad împotriva justiției pentru a nu pierde puterea. Nu avem în momentul de față niciun indiciu că Ponta se va retrage, sub pretextul operației, de la guvernare. Ba din contră. Acceptarea lui Oprea ca interimar pare, la prima vedere, o cedare a lui Iohannis, nu știm însă ce discuții au fost în spatele ușilor închise.
Refugiat din fața DNA în clinica lui Erdoğan, premierul adoptă, pe de o parte, tactica tergiversării, câștigă timp chiar dacă și pe termen scurt, iar pe de alta, rămâne șeful de facto al guvernului și atacă. Vedem deocamdată că între două ședințe de recuperare a genunchiului, mintea tot cramponată de putere i-a rămas. Dă indicații pe Facebook parlamentului și guvernului, fixează termene de votare a Codului fiscal, anunță scăderea TVA la 19%, și nu la 20%, așa cum fusese prevăzut, intră în direct la televiziunile de casă și atacă opoziția, e vizitat (pe banii cui, oare?) de colegii de partid. Este vioi, la fel de tupeist și combinagiu. Și, evident, la fel de mincinos - vezi porcăria că pentru operația soției ambasadorului Olandei s-a „blocat un întreg etaj de la Spitalul Universitar“, demontată de un pacient, întâmplător ziaristul Ovidiu Marincea, care s-a operat în aceeași zi. Asistăm stupefiați la tot ce se întâmplă zilele acestea, în fapt, debutul strategiei pontiste de salvare.
Tehnica nu e complicată și a fost deja testată în câteva momente-cheie: în marțea neagră, Ponta era plecat din țară, la vizita Victoriei Nuland și-a găsit de treabă prin Italia, după dezastrul în alegeri a spălat putina o săptămână la Dubai cu amicul Ghiță. Între timp, nervii s-au destins, Ponta a evitat să dea piept cu nemulțumirea propriului partid și și-a păstrat capul pe umeri. Mulți se întreabă acum, pe bună dreaptate, la ce-i vor folosi cele trei săptămâni - în fond, nu va putea evita să dea ochii cu procurorii după perioada de exil turcesc. Răspunsul e simplu: la victimizare, la tragerea sforilor și la orchestrarea campaniei mediatice antijustiție și de edulcorare a faptelor (iată, până și Traian Băsescu îl consideră nevinovat de conflict de interese și cere modificarea Codului Penal!). Se va întoarce exact la debutul vacanței parlamentare - liniște, dezinteres, toropeală, batista pe țambal -, Ponta socoate că va avea timp să se (re)reinventeze. Prima etapă a supraviețuirii e, întotdeauna, cea mai importantă.
În logica acestei strategii, premierul i-a aruncat mănușa în față președintelui Iohannis, pe care îl tratează cu dispreț suveran și agresiv. Vrea să mute scandalul și atenția pe Iohannis, pe o prezumată lipsă de fermitate a acestuia. A început prin a spune că problemele sale medicale nu sunt, vezi doamne, treaba președintelui. Iohannis însă cere oficial documentele medicale, înainte de a semna vreun interimat.
Mai mult, după ce Ponta l-a persiflat cu demisia, acum îi solicită să-l numească premier interimar pe Gabriel Oprea, cerere vădit neconstituțională. Forțează deliberat nota și îl pune pe Klaus Iohannis într-o situație complicată. În fața propriului electorat, acceptarea lui Oprea va fi percepută ca un semn de slăbiciune în raport cu Ponta, drept un blat, o înțelegere ocultă. Acuze de acest gen au venit deja din partea lui Băsescu și a lui Macovei. Alternativa lui Iohannis este, așa cum a punctat Băsescu, să-și arate mușchii, să pună pe altcineva din guvern. Adică, un PSD-ist sadea!
Este însă Oprea o miză reală pentru Iohannis? Pe moment imensă, dar doar în situația în care chiar are o înțelegere cu acesta. Una nucleară: să arunce în aer majoritatea și guvernarea în perioada interimatului. Puțin probabil. Sigur, orgoliile și ambițiile generalului sunt mari, s-ar vrea, probabil, premier plin, dar chiar și așa a obținut destul de multe pentru un partid-remorcă. Deocamdată, menirea lui Oprea îmi pare a fi aceea de a-i ține locul cald lui Ponta, de a ridica presiunea de pe el. Ce primește și ce dă la schimb vom afla destul de repede. Așa cum vom afla în decursul următoarelor trei săptămâni și dacă există o înțelegere cu Iohannis să dea peste cap majoritatea parlamentară și guvernul.
Pe termen lung însă, Oprea este un pion important pentru Iohannis. E singurul care, corect întors cu cheia, poate tempera avântul antijustiție al lui Ponta & comp., cel care, la o adică, în funcție de perverse interese, poate schimba regula jocului. Eventual, de la toamnă încolo, în funcție de cum evoluează problema penală a lui Ponta. Prin numirea ca interimar, Iohannis și-l ține aproape pe Oprea, dacă îl respingea, și-l ostiliza. Or, aritmetica parlamentară e dependentă de acesta.
Sigur, președintele Iohannis va avea probleme de imagine acceptându-l pe Oprea, campania împotriva sa începe să prindă tot mai mult suflu. Pe de altă parte, nu întotdeauna, s-a văzut deja asta, gura mare și mușchii umflați ad-hoc aduc câștiguri. Or, războiul între palate - deja putem vorbi despre așa ceva - se anunță unul de uzură și neuzual. Ponta e obișnuit cu Băsescu și joacă în acest registru. S-ar putea să aibă surprize.