De același autor
Un vot împotriva răului cel mare, reprezentat de PSD-ul epocii Dragnea, continuată de subalterna sa Dăncilă, sprijinită de aceeași camarilă toxică. Nu e de mirare că, spre deosebire de acum cinci ani, PSD și Dăncilă au luat cu vreo două milioane de voturi mai puțin, deși nu a existat nicio lebădă neagră, cum a fost atunci diaspora. Biata Viorica Dăncilă a fost doar o lebădă de tinichea, programată să regurgiteze discursuri și minciuni primite în plic. A fost un candidat mult mai slab decât Ponta, pe care îl egala doar la capitolul tupeu. Întrebarea e ce înțeleg și unii, și alții din ceea ce li s-a întâmplat și cum vor gestiona victoria/eșecul. Pentru că meciul cel mare de abia urmează. Acum am asistat la calificări, dar finala va fi anul viitor, la parlamentare.
Chiar dacă PSD nu trăgea nicio speranță în victorie, jinduia măcar la un scor gestionabil ca imagine și mesaj, dar înfrângerea de la aceste prezidențiale este una atât de drastică, de istorică, încât gunoiul nu poate fi băgat sub preșurile diversiunii și răstălmăcirii decât de Dăncilă, care vrea să rămână lipită de scaun. Se vede că a început să-i placă rolul. Nu ține, însă. Baronimea se pregătește deja să o arunce la coșul cu eșuații partidului, care e umplut după fiecare rând de alegeri pierdute. Acolo, doamna
Viorica se va putea lupta singură nu cu bărbații, ci cu fantomele zilelor de glorie. În jurul ei nu se va forma nicio facțiune sau grup de rezistență. E sortită șefiei organizației de femei, tihnei și îndestulării. Nu-i va plânge nimeni de milă și nici nu va avea un tablou la sediul din Kiseleff. Pe altă parte, să fim serioși, nu va urma nici vreo reformare a partidului. Ciolacu, Stănescu sau Firea nu înțeleg ce-i aia, la ce e utilă și nici nu le arde de așa ceva. Au alte treburi. Pentru moment, să scape cât mai repede de Viorica Dăncilă. E chestie de zile pînă când va izbândi vreo lovitură de palat. Nici nu mai contează cine o dă.
După aia vom asista la ceea ce știe PSD să facă cel mai bine: lupte între familiile de baroni pentru acapararea partidului, niște nopți ale cuțitelor lungi, nu multe, căci pragmatismul învinge mereu la PSD, și o opoziție feroce la Iohannis și PNL. Vorba Gabrielei Firea: „Doar nu vreți să ieșim pe ușa din spate a istoriei”. Istoria ca istoria, dar când ditamai partidul rămâne fără funcții, bani și putere, e mult mai grav decât pagina istoriei, nemaivorbind că și pe aia depinde cine o scrie. Iliescu ar putea fi un sfetnic bun la capitolul acesta. Și Băsescu. Dacă mesajul transmis de alegători, începând de la europarlamentare, nu are șanse să penetreze PSD, ce se va întâmpla oare în tabăra cealaltă? A lui Iohannis, a PNL? Ei cum îl vor interpreta? Aici e marea problemă. Iohannis a declarat că a primit „cu modestie” victoria, dar oare așa să fie? Nu cumva i se va sui puterea la cap, așa cum i s-a întâmplat și lui Băsescu în al doilea mandat, un eșec, spre deosebire de primul? E un risc serios să creadă că cele 6.300.000 de voturi i se datorează, că sunt pe persoană fizică și, mai ales, că victoria sa este cheia ce va descuia ușile bunei guvernări și ale alegerilor parlamentare de anul viitor. E suficient să arunce o privire spre anul 2016, când succesul de la prezidențiale s-a topit în cele 45 de procente luate de PSD.
Iohannis a transmis din primul moment că se va „implica”. O veste bună. Numai să-l țină. Nu e imposibil să „schimbe majoritatea parlamentară”, cum a declarat, există precedente, pentru că nu de trădători duc lipsă partidele, dar dacă își imaginează (și Orban alături de el) că va reuși cu o astfel de strânsură să ia cele câteva măsuri așteptate de electorat, se înșală. Mai mult, prin această afirmație a născut așteptări nejustificate și a validat teoria răspândită deja de PSD că are toată puterea în mână: parlament și guvern. Nimic mai fals. Va trece prin parlament legea alegerii primarilor în două tururi de scrutin? Să fim serioși! Sau desființarea Secției Speciale, modificarea Legii recursului compensatoriu, a OUG 114? Haida-de! Sunt lucruri asupra cărora nu va putea obține consensul în actuala formulă parlamentară, aici Barna și USR au dreptate. Deci soluția e ordonanța de urgență sau asumarea răspunderii. Sau cea a alegerilor anticipate. Momentul trebuie calculat însă atent. Principala problemă rămâne cea a bugetului, iar aici guvernul trebuie să facă o echilibristică în așa fel încât să nu nemulțumească populația, să contrabalanseze manipulările pesediste și să salveze finanțele țării.
Mai e ceva: Iohannis trebuie să coboare din turnul de fildeș și să comunice. Din punctul acesta de vedere, campania a fost un eșec și nu e clar dacă președintele chiar a înțeles că e obligația lui, intră în job description, să țină conferințe de presă, eventual mai puțin regizate, să dea interviuri și să spună nației ce gândește și ce vrea. Are această obligație, pentru că peste 6 milioane de oameni l-au revotat. Și pentru că, într-un fel, e mai simplu acum, în al doilea mandat, când nu mai are ce pierde. Asta, dacă nu punem la socoteală pagina de istorie și demnitatea.
Electoratul este cel care a invalidat PSD și l-a scos de la butoane, iar acest lucru trebuie să continue, nu să se piardă în dezamăgire și lehamite. E treaba lui Iohannis și a „guvernului său” să facă asta. Nimic nu e mai riscant pentru perioada următoare decât apatia. Alegerile locale și parlamentare sunt cele care contează cu adevărat pe termen lung, iar dacă electoratul nu va fi ținut în priză, victoria de acum se va transforma în eșec. Iar pentru asta nu e suficient să spui doar „PSD e toxic, jos cu el!”. //
